27,087 matches
-
Cernăuți, după ce acestea fuseseră găzduite la Teatrul Național din București, la Palatul Domnesc Mogoșoaia și la galeria Muzeului de Istorie din Suceava: Rafinamentul colajelor în negru, pe alocuri cu puțin roșu și albastru vine chiar de la origini, fiind renăscut din liniștea rugăciunii, din smerenia poporului nostru”. Autoarea capitolului Amar de Cernăuți precizează că, după ce a vizitat împreună cu plasticiana salonul cu vechi colecții ale portului popular din Bucovina, a intuit în lucrările pictoriței motive luate parcă de pe catrințe și brâie din secolele
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Milionara (continuarea romanului Capcana ucigașă), Afrodita purta ochelari (roman polițist), Primăvara cailor sălbatici (roman realist) și Catamaranul (roman pentru copii). Și cum ceasornicul care ne „măsoară destrămarea” a sunat mult prea devreme pentru omul MIRCEA IONESCU, la „casa amintirii” e liniște. „Ce straniu lucru: vremea!...” ne șoptește o altă voce-a umbrelor (Ion Pillat). Așadar, ne mulțumim cu-acest sincer omagiu. Din „tăcerea veșniciei”, „susură carapacea gândului răzleț”, ne mângâie în literă de carte Mircea Ionescu. Blândă și duioasă fie-i
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
atacăm și ne omorâm unul pe altul în mod inconștient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forță creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea și liniștea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau râul în existența noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca niște mine amenințătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. În cuplu Neînțelegerile într-o relație de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93801_a_95093]
-
publicul galeriei într-un univers care cere o întoarcere la sensibilitate, la adevărata natură umană și la o descoperire a sinelui prin artă. Volumul „Încrengături” este un periplu din zbuciumul cotidian, cu încrengăturile lumești și amalgamul de sentimente specifice până la liniștea ancestrală din încrengăturile îngerești. Poetul Laurian Stănchescu o descrie pe poeta Ruxandra Stoian ca pe „materia perfectă din care cuvântul își construiește noi geneze, este un alfabet rupestru format din semne ancestrale, fiecare semn fiind înțelesul celuilalt, ca și cum nodul gordian
Ultimul eveniment la Dimisca Studio/Gallery [Corola-blog/BlogPost/93837_a_95129]
-
-i premia pe cei mai talentați copii, ci și de a crea un mediu favorabil schimbului de experiență și de a stabili relații de prietenie”. “Înzestrati din plin cu fantezie și talent, interpreții și-au căutat, individual sau în grup liniștea și neastâmpărul, dragostea și deziluziile, măiestria și nepriceperea. Cu subtilități și freamăt, cu metaforă și tresărire” afirma Tolgu Gurdil din Turcia, membru al juriului. Clasamentul final cuprinde nume venind din multe țări ale Europei. O revelație au fost anul acesta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93857_a_95149]
-
a mai concepe ceva...’’ (mai 1882, v. ,,Dulcea mea doamnă...’’, p. 279) - p. 20. Iar în altă scrisoare datată 12 august 1882, tot ,,icoanei lui de lumină’’, Mihai Eminescu mărturisește că de șase ani el nu și-a mai găsit liniștea și seninătatea de care ar avea atâta nevoie ca să poată să-și vadă de scrisul lui și nu de politică. După o muncă zadarnică și epuizantă, Eminescu se recunoaște învins. Realitatea a fost că într-adevăr după șase luni, la
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
blânde priviri). Este un timp al unui trecut clar exprimat printr-un prezent nesfârșit. Poeta ne propune, în locul celei vii, o lume (un spațiu, pământul) cu o grădină din piatră, în care cuvântul final aparține numai acelei păsări mari ,,Văzând liniștea grădinii de piatră’’ (Celei păsări adevărate). Este o lume în care ,,Vor începe să umble singurătățile’’ (Amurg), în care ,,Păsări mute veneau’’ (Îmi furau bucuria), o lume cu umbre de cretă dintr-un univers tăcut și nemișcat și care are
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
pe marginea ,,unui cuib strălucitor de piatră’’ (Pasărea cu zborul înfrânt). Această lume alcătuită numai din elementele ei primordiale (din esențe) este o ,,insomnie perfectă’’, peste care tăcerile se aștern ca niște umbre, ,,ca niște elemente necunoscute’’ (Zile neașteptate). Aproape liniște este o carte despre viață, scrisă pe albul zăpezii, un volum de autodefinire, explicativ, gândit într-o cheie de mister, de însingurare și de început nesfârșit de lume ,,Și poate sunt/ cel mai tăcut dintre ei/ cel mai însingurat/ în
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
iubire sau cu multă credință și iubire...s-a regăsit! “ De suflet îmi atârnă o povară/ Aș vrea să -mi smulg și inima din piept/ Am așteptat o iarnă, o primavară,/ E vară -acum și încă mai aștept! Aștept o liniște micuță, lină,/ O ușurare, să pot respira,/ Să fiu ușoară, să zburd prin lumină,/ Și-un înger să-ntâlnesc în calea mea.” Ligya n-a plecat, singura ei mare e cea Neagră. Lumea-i în schimbare, mare noastră s-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93853_a_95145]
-
ceai sau o cafea. Camelia Duca, ne arată pianina din colț, spunându-ne că aici se desfășoară seratele muzicale. Ce altceva poți să-ți dorești mai mult decât o gazdă primitoare și un ambient cald, intim, îmbietor la citit în liniște, o cană de cafea sau de ceai, alături de un acompaniament muzical plăcut? Prietena noastră face corp comun cu tot ce ne înconjoară, mângâindu-și cu finețe cărțile, în timp ce ne vorbește de ele. Ascultând-o recunoaștem că aici nu este vorba
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
scriitori, universități (de la Universitatea ,,Al. I. Cuza’; Iași până la Universitatea din Washington), diaspora din New York, revista de spiritualitate și cultură Lumină Lină / Gracious Light condusă de poetul Theodor Damian (cel care a scris și prefața la volumul Marianei Pândaru, Aproape liniște / Almost Silence), Florida, Pennsylvania, Las Vegas, până la îndepărtata Canadă - Montreal, scriitorul Dan Ghițescu, sau Pr. Dr. și poet Dumitru Ichim din Kitchener, Ontario, Israel sau până la comunitatea albaneză din New York și reprezentată în România de poetul și traducătorul Baki Ymeri
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
în cazul lui Dan Cioată). Mariana Pândaru este ,,un om de o modestie absolut specială, niciodată invazivă, această retragere în sine și către sine găsindu-se peste tot în poezia ei”. (Înregistrare din cuvântul rostit de Muguraș Maria Petrescu). Aproape liniște / Almost Silence este o carte de definire, dar Leoaica albastră este o antologie de versuri, realizată de Mariana Pândaru la împlinirea unei vârste rotunde, ca o carte de autodefinire scrisă în tâcere, retragere, singurătate și într-un timp ce se
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
îl am în fața mea pe omul care s-a îngrijit de cizmele lui Hitler în ultimele luni de război, pe care le-a petrecut în celebrul bunker din Berlin. De necrezut! Cum să nu tresar când îl aud cu câtă liniște povestește despre acele zile care au schimbat fața lu-mii? Cum să-mi înlătur tremurul vocii care ar putea trăda emoțiile care mă cuprind? O asemenea baftă ai ca reporter doar o dată-n viață. Îl iau ușurel pe bătrân și-l
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
uitat să se poleiască mai întâi pre ei, soarta maestrului neinteresându-i. Cu puțină vreme înainte de plecarea profesorului în călătoria cea lungă, cunoscând neastâmpărul ce nu-i da răgaz, l-am rugat să aibă mai multă grijă de sănătatea și liniștea sa: „Domnule Profesor, vă rog să vă menajați. De acum nu vă mai aparțineți. Faceți parte din patrimoniul național”. A râs, dojenindu-mă și spunând că exagerez. Nu exageram. Eram sincer convins - ca și acum - de adevărul spuselor mele. Tot
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
României. A fost nevoie ca Grădișteanu împreună cu D.A. Sturdza să plece la Viena să îi ceară scuze împăratului. Și parcă acestea n-ar fi fost de ajuns, Alexandru Macedonski, publică în „Literatorul” o epigramă prin care va arunca în aer liniștea așternută asupra bolii lui Eminescu: „Un X... pretins poet-acum / S-a dus pe cel mai jalnic drum... L-aș plânge dacă-n balamuc / Destinul său n-ar fi mai bun, / Căci până ieri a fost năuc / Și azi nu e
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
mișcă ! ” Ghiciulescu, are talent, are forță, frazele lui din cartea „ Văcarul ”, îmbină perfect viața de poveste trăită de ziarist, cu realitatea crudă a evenimentelor politice...Ghiciulescu are înclinație și spre poezie și cred că în timp, când își va găsi liniștea, în zbuciumul presei, va scrie române!”,a conchis Ileana Român, președinta cenaclului Orfeu, din Drobeta Turnu Severin.. Din cauza subiectelor tratate cu acuratețe, adevăr și profesionalism, Ghiciulescu este târât în tribunale...Dar, ziaristul nu a cedat! „Uimitor este faptul că, Alin
Alin Ghiciulescu premiat de Asociaţia LUMINA [Corola-blog/BlogPost/93939_a_95231]
-
acest turneu pentru a le reaminti oamenilor că vom putea aduce pacea în lume numai dacă aducem pacea în sufletele noastre. Sunetele, muzica... sunt instrumente extraordinare pentru a construi un spațiu sacru al creației. Și, o dată ce atingi acel moment de liniște, va fi mereu ușor să ți-l reamintești”. “Compozitorul japonez Kitaro a vizitat Istanbulul anul trecut, pentru un concert din cadrul proiectului Symphonic World Tour, și am avut bucuria să-l întâlnesc și să-i prezint câteva dintre albumele mele”, spune
Seda Bağcan: “Un moment de liniște și fericire pentru București” [Corola-blog/BlogPost/93976_a_95268]
-
tocmai pentru a le reaminti oamenilor că vom putea aduce pacea în lume numai dacă aducem pacea în sufletele noastre. Sunetele, muzica... sunt instrumente extraordinare pentru a construi un spațiu sacru al creației. Și, dacă atingi o dată acel moment de liniște, va fi mereu ușor să ți-l reamintești. Ne propunem, la fiecare concert, să aducem un moment special de liniște pentru toți cei care vin să ne vadă”, spune artista din Turcia. Vocea ei vindecă, curăță, transformă, iar muzica ei
Seda Bağcan: “Un moment de liniște și fericire pentru București” [Corola-blog/BlogPost/93976_a_95268]
-
Sunetele, muzica... sunt instrumente extraordinare pentru a construi un spațiu sacru al creației. Și, dacă atingi o dată acel moment de liniște, va fi mereu ușor să ți-l reamintești. Ne propunem, la fiecare concert, să aducem un moment special de liniște pentru toți cei care vin să ne vadă”, spune artista din Turcia. Vocea ei vindecă, curăță, transformă, iar muzica ei este folosită terapeutic, chiar și în sălile de nașteri din anumite spitale din Turcia și Germania. Este muzica îngerilor - spun
Seda Bağcan: “Un moment de liniște și fericire pentru București” [Corola-blog/BlogPost/93976_a_95268]
-
din trupul bisericii s-au desprins celelalte instituții civilizatoare ale comunităților: școala, biblioteca, spitalul, teatrul, muzeul pe care le gestionează statul sau comunitățile locale, pe când Biserica este o instituție cu caracter privat. Contribuția statului, fiind simbolică ! În Biserică își regăsesc liniștea și speranța cei care o frecventează și o susțin. Benevol. Statul o susține pentru simplul motiv că și între demnitarii statului sau autorități locale sunt creștini. Însă, repet, e o susținere simbolică. Baza rămâne poporul și managementul fiecărei parohii. Desigur
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94027_a_95319]
-
la lanțul energetic spiritual al planetei. Târziu, foarte târziu ! Poate așa ne eliberăm de acest blestem ancestral ! Descris atât de bine de Ion Luca Caragiale. Și nu numai. Biserica Ortodoxă Română luptă zi de zi pentru menținerea ființei naționale, redând liniștea sufletească și speranță oamenilor. Asta, pare, să supere cel mai mult pe cei născuți pe cracă. Parcă ar fi un program de distrugere a fibrei poporului român. Mulți chiar afirmă cu argumente concrete acest lucru. Ateiii, liber-cugetătorii, vor ca locul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94027_a_95319]
-
sudoare, păr, grăsimi. L-a făcut să devină, oarecum, manicheist. Dezgustul lui de corpuri nu e puritate (puritatea iubește corpul, nu se dezgustă), ci o dezintegrare, dezincarnare. Este un paradoxal senzual, rușinat de simțuri, de corp. 30 Iulie. E o liniște așa de mare aici, încăt mi-e imposibil să mă gîndesc la războiul care amenință să izbucnească în lume. La moarte, mă pot gîndi. E liniștea morții în pace. 31 Iulie. Nu mă gîndesc decît să scriu, să scriu și
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
dezincarnare. Este un paradoxal senzual, rușinat de simțuri, de corp. 30 Iulie. E o liniște așa de mare aici, încăt mi-e imposibil să mă gîndesc la războiul care amenință să izbucnească în lume. La moarte, mă pot gîndi. E liniștea morții în pace. 31 Iulie. Nu mă gîndesc decît să scriu, să scriu și iar să scriu, am devenit un literat incorigibil, tocmai eu care disprețuiesc pe literați și literatura. Și tocmai acum, "literat", cînd nici nu mai e momentul
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
găsesc decât un cusur: e prea blândă în ton față de o producție care pare remarcabilă prin șarlatania literară și lichelismul politic din care a ieșit. Pentru întâia oară, după multă, multă vreme, aud ceva bun de la d șumneațta: vorbești de liniște, și îmi pare că vorbești din toată inima. Scrisoarea d șumițtale. precedentă era încă tristă și amară. într-un roman nemțesc este unul care, după fiecare poznă pe care o face sau care i se întâmplă, zice: Nichts berenen - besser
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
continuu la care trudesc toată noaptea ca-n romanele cu sertare - cîțiva tropi chei schimbate un salt în oglindă prin fumul încîlcit al țigării și gata - existăm - firește că asta nu spune lucrurilor pe nume Cam atît cam atît și liniștea noastră a tuturor un roșu covor (și adînc ca să-ți poți lua cîmpii în voie) pe care ni-l tot întind la picioare și treceți batalioane prin liniștea care-i roșu covor ca-n ultimul capitol din memoriile unui călău
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]