11,844 matches
-
legate cu grijă și purtând blazonul familiei, dar total lipsite de iradierea obișnuită a cărții, tot așa cum lampa nu risipește ci mai curând accentuează întunericul des care ne împresoară din toate părțile. Tot așa de apăsătoare, obscuritatea din salonul mare lipit de bibliotecă, cu toată lumina lunii care face pete mari pe parchet și a privirii luminoase din portretul care, de pe șemineu, veghează asupra casei. Și ce tăcere pretutindeni în jur! Nici un sunet, nici un ecou în camerele astea mari, lambrisate cu
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
de a forța necunoscutul..." * * * Am fost de față când un poet român, asemuit cu Rimbaud, improviza în Mogoșoaia, pe terasa sprijinită de coloanele italiene de cărămidă tocite de atingerea atâtor generații și generații... Nichita vaticina de la o coloană la alta, lipindu-se strâns de ele... Ce scanda el, cu închipuirea biciuită de alcool, era o vrajă încă neinteligibilă. Numai lângă Nichita Stănescu puteai să înțelegi ce vrea să zică drumul sigur, drumul bătătorit, fără surprize: AURA MEDIOCRITAS, ce trebuia musai evitat
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
documentele noastre nu purtau agrementul de trecere în Berlinul de Vest al ambasadei române. Că ar fi fost să i se aducă o ofensă, dacă s-ar fi trecut peste voința ei. Regret, regret, făcea colonelul distins, salutându-ne și lipindu-și călcâiele cu un pocnet ușor. Ne-am făcut că ne grăbim, că vom lua un taxi și ne vom repezi la ambasada noastră, să rezolvăm cazul pe loc. Nici pomeneală; dar țineam sus capul. Când ne-am întors de pe
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
care cu intențiune o ponegrește și astfel o face de-și pierde iluziunea și speranța... Dl. Caragiale să învețe a respecta națiunea sa, iar nu să-și bată joc de ea". Nimic, așadar, de făcut cu oficialitatea politică, care-i lipise, la vedere, eticheta de antinațional. De aici, crede și dl Dan C. Mihăilescu, provine și diatriba antinațională din 1935, Ultimul ocupant fanariot, semnată de acel scandalos N. Davidescu, devenit, brusc, naționalist xenofob după o activitate onorabilă de literat (poet, critic
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
secretă. Primele două nu l-au interesat (spune autorul), doar a treia a fost ținta principală a scrierii lui. Viață secretă înseamnă vis, subconștient, obsesie, tot ce este incontrolabil, ce nu poate fi construit. Țărănușul speriat de agitația orașului se lipește cu spatele de un zid și rezolvă astfel două dimensiuni, cea publică și cea privată. Pericolul dinăuntru este imposibil de prevăzut. Într-un vis oglinda se transformă în zid: "Mă aflam dinaintea unei oglinzi care se pietrifica sub ochii mei
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
mai la modă gay club parizian). Cunoaște în schimb numeroși termeni de psihanaliză (asimilați de bună seamă tot în urma procesului...) cu care terorizează, în tot cuprinsul romanului, personajele mai în vîrstă, ca și cu replica 'Mon cul!' pe care o 'lipește' lîngă toate afirmațiile lor cu greutate... Fiind vorba de Queneau, nu trebuie să uităm superbele jocuri de limbaj, 'recuperate' reușit în traducere de Laszlo Alezandru. Și ca să încheiem cu o coincidență simpatică: personajele din Zazie în metrou se plîng, în
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
poate altfel nu e cu putință să înțelegeți mare lucru din această întîmplare - că bătrînul, care trăia atît de singuratic, își legase viața și destinul de existența acelui mecanism. Pe nesimțite - ca printr-un drum întors - viața acestui om se lipea mai tare de tainica învîrtire a roților de metal. Mi se pare de prisos să adaug că bătrînul n-ar mai fi putut trăi fără bătăile inimii sale - aș zice pe nedrept - artificiale". Douăzeci de ani sau chiar mai mult
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
treaba mișto, adăugă Kingsley, e că-n misiuni, de fiecare dată, puștiu' le vine de hac ălora răi. Ca faza cu spionii ruși care s-au luat după el și-au călcat pe guma lui de mestecat, de-au rămas lipiți de asfalt, nu? Atît el, cît și Logan hohotiră ținîndu-se cu mîinile de burtă. - Sau cînd trage cu pistolu-n arabii ăia și-n loc de gloanțe ies mingi de ping-pong care li se opresc fix în gură, ții minte? - Ai
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
și jurnalul de la ora opt. Mă gîndesc la cîteva fraze de introducere, pentru prezentarea emisiunii. Îl mai mîngîi odată pe Rominet (motan vărgat, mare și frumos, cu ochii verzi, migdalați, născut în 1973, anul debutului meu în televiziune; lîngă mine, lipit de mine, pe biroul meu, - niciodată pe mine, înțelegînd că nu poți citi bine cu o pisică în brațe -, a fost tovarășul meu tăcut și curajos de lectură timp de 17 ani) și pornesc spre televiziune. Parchez mașina în curte
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
-și cenzurează sentimentele sau amintirile: "modalitatea folosită ține de exercitarea jurnalului. Portretele unora sunt rezultatul unei singure întâlniri, al altora acoperă o viață întreagă. Diferențele, în acest caz, nu mai contează, ci doar intenția de a străfulgera un detaliu, a lipi o etichetă pe câte un amănunt semnificativ". (p. 5) Cum viața este invadată deseori de ficțiune, un singur element este de-ajuns pentru scriitor să construiască în jurul lui un portret caricatural. Fiecare personaj îi inspiră lui Costache Olăreanu un corespondent
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
matinală a doamnei Forbes. Nu auzisem apa trasă la toaletă la ora opt, nici robinetul chiuvetei, nici zgomotul jaluzelelor, nici placheurile cizmelor și cele trei bătăi fatale în ușă cu palma ei de traficant de sclavi negri. Fratele meu își lipi urechea de perete, ținându-și respirația pentru a putea desluși cel mai mic semn de viață din camera de alături, și în cele din urmă scoase un suspin de ușurare. - S-a făcut - zise. Nu se aude decât marea. Ne
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
ce-ar spune celor care i-au "înfrumusețat" atît de țața (au-au-au!) că nu sînt poartă nouă, ci pereții unui locaș în care mai intră și Nicolae Manolescu, Alexandru Paleologu, Dan Perjovschi sau - poftim - Maia Morgenstern. Primul afiș, lipit peste tot - îți amintește numaidecît de Caragiale (și de Eugen Ionescu, firește): "STAȚIONAREA PE HOL STRICT INTERZISĂ". Jur: așa și scrie, cu litere de-o șchioapă: "STAȚIONAREA PE HOL STRICT INTERZISĂ"! Pe toate coridoarele. Te apucă rîsul, dar, zice înțeleptul
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]
-
protoplasma gîndirii". Lumea s-a estompat acoperită de metafore și topită în esențe transcendentale. Dar, cum au remarcat criticii, și cu poeme subversive și aluzii directe: "spaimele se-ascund în noi/ ca ziua stelele-n fîntîni", "după ce am purtat îndelung/ lipită aproape de spaima oaselor/ cămașa de forță a tăcerii/ dintr-odată ochii uitați/ așteaptă o decolare de culori înflorite/ de cuvinte frumoase/ de pe buzele mele arse încă/ de pecetea muțeniei", "te-ntrebi: cum ai ajuns în timpul care/ își infiltrează ceața-n
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
de necitit, îl activează, îl șampanizează, îl transformă într-un mijloc de seducție căruia aproape nimeni nu poate să-i reziste: "O secretară deschide ușa. Cu ea pătrunde în sala de așteptare un marș funebru ale cărui note, grele, se lipesc de perdele ca niște muște mari și cleioase." "Mi-e frică. Dama se așează pe pat, schițează un surâs în scopul de a mă seduce... Surâsul forțat face să-i scârțâie colțul buzelor..." "Jos, în micuța curte rahitică, niște cămăși
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
vederea/ și carnea de pe oase pentru a fi schimbată, după o vreme,/ în scoarță de arbore sau în fluturi de noapte?/ Iată-mă pornit, seară de seară, la aprinsul lămpilor,/ să sparg întunericul cu pietre. Iată-mă plîngînd/ cu obrazul lipit de bobul de grîu, în încercarea/ - zadarnică - de a muri unul în locul celuilalt./ Prezumții și viziuni în care soarele este plin/ de noroi și de sînge, în fiecare dimineață,/ de zgură și de abisuri, de parcă s-ar ivi direct/ dintre
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
de folos României în calitatea lor și de reprezentanți ai acestei țări în OSCE, ci de a ieși, n-am alt termen, ca păduchele în frunte, potrivit ideii că sîntem români modești cîtă vreme n-avem funcții. Însă dacă ne lipim de vreo instituție internațională, uităm urgent și de naționalitate și de tot, pentru a proba cît de mare e valoarea noastră individuală. * Ridicol față de acest tip de gîndire e că românii care au izbîndit strălucit în străinătate în mediu politic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
orbite" (Chist de lumină, taxă inversă). Sub coaja aspră, se descoperă germenele dezarmant al basmului. Să specificăm însă că dualitatea poeziei de care ne ocupăm nu e doar formală, ci și, pînă la urmă, structurală, întrucît masca ajunge a se lipi de chip în mod definitiv, simularea voluptuoasă a degradării și asprimea lexicală făurind o a doua natură. Ar fi o eroare astfel să-l căutăm pe "autenticul" Alexandru Mușina exclusiv în ingenuitatea sa originară, rămasă ca un singur braț al
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
ca să-și arate infirmitatea, cerșind bani călătorilor. Femeile protestează, țipă. Doar una tînără și tunsă băiețește, săracă după înfățișare, îl ajută pe țigan să-și lepede cămașa roșie, udă de transpirație. Cu mare greutate, ea reușește să-i tragă cămașa lipită de sudoare pe piele nespălată de care se desprinde ca o foaie unsă cu pap. Călătorii ceilalți, femeile care la început țipau de groază, de scîrbă, acum tăcuseră privind fascinate ciotul brațului îmbrăcat într-un ciorap vechi de damă cu
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
din Elveția unde tocmai lansase dadaismul: "Cîteva zile înainte de sosirea lui Tzara, pe cînd ieșeam împreună cu Georges Auric din Hotel des Grands Hommes în strada Montagne Sainte Geneviève, pe neașteptate, Auric, vorbeam despre Zürich, se opri strîngînd din buze și lipindu-și de piept cărțile și hîrtiile pe care le avea asupra lui: "Ce dezamăgire, totuși, dacă Tzara ăsta pe care-l așteptăm nerăbdători ar fi un groaznic elvețian, provincial și zgomotos." De decepția cu pricina ne temeam toți, dar nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
în primejdie". De fapt, generalul trădător s-a salvat doar pe sine: luciditatea diabolică din momentele revoluției a funcționat la fel de bine și atunci când, ajuns la tribunal, lațul s-a strâns primejdios de mult în jurul delicatului său gât. Generalul Stăculescu sărac lipit pământului?! Haida-de! Numai cine n-a călătorit în ultimii zece ani în străinătate își imaginează că poți subzista în Occident pe gratis! Costă mâncarea, costă locuința, costă transportul, costă telefonul! Să se bazeze dl. Stănculescu doar pe banii de pensie
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
abandon; încît toată pînda pisicii fusese o exagerare ridicolă, un sadism tipic speciei. Ronțăiala aripilor, praful fin scuturîndu-se de pe ele, pătînd botul pisicii, - expresia ei de satisfacție. Țiganca beată, îngenuncheată în noroi, vara, în ploaie... Părul ei lung, negru, ud, lipit de obraji, pe umeri... Sînii ieșiți în afară lăsați din rochia de stambă colorată. Fața neagră, lucioasă, ochii ieșiți din orbite, buzele mișcîndu-i-se. Pare că spune ceva, că se roagă. Nu am decît zece-unsprezece ani și o privesc din casă
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
acesta depus peste pielea mortificată, ce nu se mișca în timp ce vorbea febril, de astădată în limba germană... Era îmbrăcată într-o rochie simplă de stambă, fiind vară. Era și mai slăbită după accident. Avea la subțiori smocuri galbene de păr lipite de sudoare, ceea ce îi dădea un aer provocător. Pe brațul stîng poartă un manșon de ghips care îi joacă pe antebraț ca o brățară foarte largă, semn că bandajul e pus de mult și că trebuie scos ori înlocuit. Ghipsul
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
Ceaușescu a împins în parlamentul României o încrengătură de escroci, șantajiști, infractori și demagogi parcă imaginată de mintea unui scelerat. Ce autoritate pot avea pentru mine legile ieșite de sub fruntea lui Ion Dolănescu, aceeași frunte pe care la nunți se lipea cu scuipat bancnota de-o sută de lei? Ce protecție a artistului să aștept din partea Irinei Loghin, alta decât a sutienului în care, se spune, poposeau bancnotele generos oferite la chermeze cu muzică deocheată? La ce integrare europeană să visez
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
Dar nu se poate împiedica să nu-i dea dreptate și lui Ion Iliescu însuși, cel care s-a simțit pe bună dreptate incomodat de voturile dreptei milostive. În ceea ce îl privește, CV Tudor, care nu voia decît să-și lipească partidul, cît mai avantajos, la guvernarea PDSR, a ajuns în situația de a candida pentru postul nr. 1 în România. ideea că ar putea deveni președinte al României l-a obligat să joace un rol cu care nu e deprins
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
la baza ei, legătura cu opera. la fel de importantă este partea de signatură, pe care imagologii o interpretează ca răspuns al speciei. Ea se vede din itinerariile pe care și le-a croit, din felul în care această lumină s-a lipit de mințile noastre. Bineînțeles că noi, cu toată școala de interpretare pe care o avem, nu am fost în stare de ceea ce pașoptiștii au făcut în mod instinctiv: construcție culturală, instituțională și economică, pe un lanț de figuri ale deșteptării
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]