874 matches
-
-și intenția de-a le lăsa pe Kitty și pe Giulia să o transforme Într-o femeie stilată din New York. Un italo-american chel, Între două vârste, se apropie imediat de rusoaică și-i oferi ceva de băut. Era atât de lipicios și de agresiv, Încât ar fi dezgustat orice femeie, dar Olga era nerăbdătoare să experimenteze primul ei flirt newyorkez. — Ce părere ți-a făcut tipul ăsta? o Întrebă ea pe Kitty de Îndată ce rămaseră singure. — Consideră-l Încălzirea, Încercă Kitty să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ținându-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să ne grăbim. Dinu a lăsat două monede pe masă, și-a luat o pușcă, mi-a întins mie alta, și a pornit-o pe uliță. Eu după el. Ne-am îndreptat spre pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și vreau să-ți cer o favoare, domnule sculptor. Să fii dumneata vânătorul pe care-l aștept...” Am bănuit că omul căruia nu izbuteam să-i deslușesc chipul ascundea ceva. Îmi întindea o cursă? Am simțit transpirația curgându-mi caldă, lipicioasă pe buze, pe bărbie și m-am trezit apărându-mă de ceva, șopârlă? păianjen? Am aprins lumina. Îmi crescuse pulsul. Afară era încă noapte. M-am uitat la ceas: două fără zece minute. M-am dus la chiuvetă, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
inegali din pricina piciorului bolnav, când foșnetul din cameră s-a întețit. Din toate părțile veneau spre mine viermi de mătase, care s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că mă înfășurau cu fire de mătase, că mă transformau în gogoașa lor, în carcera lor, în mormântul lor. 18 Înmormântările se făceau după un ritual cam degradat care în linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
evidentă decât să mă uit în ochii Laurei. Dinu nici atât nu era un obstacol. El însuși avea viața sa dublă, nelăsând să se vadă, din cochilia în care se retrăgea ca un melc, de cum simțea un pericol, decât o politețe lipicioasă și fadă. Cât privește bătrânii, ei mă ajutau din toate puterile să fiu mulțumit de mine. Îi interesa tot ce spuneam și mă ascultau sorbindu-mi cuvintele. Numai Filip și Mopsul erau mai rezervați. Filip, dintr-o prostie. Se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Andrei m-a trimis. Zicea că te-a auzit strigând”. I-am răspuns sec: „Se poate”. După plecarea lui Aristide, am rămas cu ochii pironiți în tavan. Perna udă de transpirație îmi dădea o senzație neplăcută, o simțeam caldă și lipicioasă în ceafă, dar n-aveam putere să mi-o smulg de sub cap. Mi s-a părut că aud glasul ars de alcool al Soniei întrebând ironic: „Și ce-a pățit, dragă?” Îmi venea să arunc cu perna în ușă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca vreo substanță vegetală să interfereze cu funcționarea creierului meu (ba mint, căci fumez tutun și beau distilate de cereale). Oricum, de puținele dăți când pe la Începutul anilor ’60 cineva mă provoca să facem vreun joint, cu hârtie din aia lipicioasă și impregnată cu salivă, ultimul fum fiind tras cu chiștocul Înfipt În ac, Îmi venea să râd. Dar ieri mi-o ofereai tu, și am crezut că poate era modul tău de a te oferi, și am fumat cu Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de tine cu un surâs atroce. — Draga mea, Sophia mea, Îți spun eu cu grația felină cu care știe vorbi numai șeful secret al Ohranei. Vino, te așteptam, ghemuiește-te lângă mine În beznă, și așteaptă - iar tu râzi, zgribulită, lipicioasă, savurând dinainte vreo moștenire sau vreo pradă, vreun manuscris al Protocoalelor pentru a-l vinde țarului... Cum știi tu să ascunzi În spatele acelui chip de Înger natura-ți de demon, sfios Înveșmântată În jeanșii tăi androgini, În tricoul tău aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un salt este În spatele lui, Îl apucă de păr și trage. Au. — Tortură o să fie dacă nu-mi spui. Sau moarte. Dacă Îmi povestești, Îți cruț viața, Șeherezada. Întinde mîna sub pîntec și Îl apucă de interesul treaz din nou, lipicios la pipăit. În regulă, o să-i spună. Copilul Wakefield știa să se ascundă. CÎnd era foarte mic, se pitea după un dulap sau se făcea covrig sub masa din bucătărie sau se Întindea, nemișcat ca un leș, sub patul părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai puțin ocupată. Deocamdată, perspectiva de a-l avea pe Laurence la dispoziție 24 de ore din 24 e de-ajuns ca să mă motiveze. Va fi raiul pe pământ. — Aham, aprobă Stevie, turnând pentru fiecare o ceașcă de cafea neagră, lipicioasă, din cele două degete de lichid rămase în carafă. Ca de obicei, nici unul dintre reporteri nu se deranjase să o golească și să facă alta. Cred că n-o să mai fii insultată niciodată de secretara doctorului tău de familie când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și am dezamăgit-o. Mi-e rușine de frații mei. Mămica mea îmi lua cămăși, pantofi, de ziua mea făcea mâncăruri, iulie anul ăsta am făcut 31 de ani. Orice face mama e bun, nu sunt mofturos. Sunt și eu lipicios de mama. Și vreau să transmit la toate mamele din libertate multă sănătate, putere de muncă, să stea cu ochii pe copilașii lor, că de fapt, când ajung adolescenți, atunci trebuie mai mult supravegheați. Pachetul de la mama e dragostea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ai mânjit chimonoul, îl dojeni Tomoe. — Îmi pare rău. — Ai și de ce. Era proaspăt spălat. — Da, așa e. Ți-am spus că-mi pare rău. Takamori era cu gândurile aiurea, așa că nu după mult timp și-a șters iar degetele lipicioase de chimono. — Takamori! — Da. — Îi plâng de milă viitoarei tale neveste. — N-ai de ce, răspunse el, ștergându-și degetele cu o bucată de ziar. — Arăți ca un copil, așa cum te văd eu de aici. — Zău? Mie mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
normal pentru altitudinea la care se afla. Odată, cea mai înaltă temperatură din Japonia s-a înregistrat chiar la Yamagata. Și în seara aceea era foarte cald și nu adia deloc vântul. La ferestre atârnau jaluzele murdare, iar rogojinile păreau lipicioase din pricina căldurii înăbușitoare. Casa fusese bordel, mai demult, dar de când cu legea împotriva prostituției, s-a transformat în han. Mirosul îndrăgostiților care-și petrecuseră aici nopți de desfrâu părea să mai dăinuie încă în pereți și în ușile glisante pictate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un cărucior, să-și transforme camera de rezervă Într-una pentru copii și să o mobilize. În definitiv, au trecut zeci de ani de cînd proprii ei copii se tîrau de-a bușilea, lovindu-se de pereți și lăsînd urme lipicioase de degețele pe fiecare fereastră, Însă ea afirmă că toate par a se fi petrecut ieri. Pe cînd taxiul nostru Își urma drumul În jos pe stradă, m-am Întors și am zărit ceva ce nu mai văzusem niciodată: Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
banii când ni se va arăta în fața ochilor Ravenna, a spus el încântat. În timpul nopții s-a înnorat, iar dimineața se făcea simțită o ploaie măruntă. Ieșind noi din adăpost, după accesele de tuse, flegme și bășini, aerul călduț și lipicios ni s-a părut de-a dreptul parfumat. Eu și cu Gundo făcuserăm adevărate răni la picioare, și fiecare pas era pentru noi o tortură. Observându-ne mersul chinuit, Bovo ne-a spus: - E pericol de infecție. Dacă-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
umpluse. Și orice ar fi spus Antonio, orice ar fi făcut, nu avea să mai poată fi iertat de femeia aceea - căci femeia aceea murise pe veranda din Carlo Alberto. Iar femeia care spăla ceștile la chiuvetă și mătura resturile lipicioase de mâncare de pe gresia casei rămase goale era alta, și nu avea nici dreptul, nici dorința de a-l ierta. Nu ceruse niciodată ajutor de la nimeni. Descurcă-te singură - acesta era motoul Olimpiei. Nu te plînge și Învață să plutești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nou palatele și cupolele, antenele și colinele - și rândurile de case care Închideau din toate părțile linia orizontului. Soarele apunea. Se lăsa seara. Ceva fluid Îl atinse pe Sasha În cap și apoi Îi alunecă pe tâmple. La atingere era lipicios ca un mucus. Un porumbel cu diaree Îl onorase cu atenția lui. Pentru o clipă Îi păru că el este ținta disprețului universal - iar Emma și mulțimea care Îi Înconjura, lampioanele, vitrinele, trăsurile care așteptau turiștii În față la Barcaccia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tati nu-l atingea niciodată. De parcă i-ar fi fost scârbă - ca și cum ar fi atins o reptilă. Fără să se Întoarcă, Kevin dădu din cap. Își puse mâinile pe vitrină - și Își lăsă acolo amprenta unsuroasă a degetelor sale Încă lipicioase de la Înghețată. — Te pricepi să joci fotbal? Îl Întrebă Antonio. — Așa și așa, tati, șopti Kevin. Mă pun mereu să stau În poartă. Se temea că va Încasa una după cap, căci tati era marcatorul echipei de escortă, și fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
miște, Împins de ventilator, să circule prin galerii. Sunt șoareci și șobolani care se aventurează să ciugulească printre liniile de metrou, adunând resturile pe care călătorii le aruncă neatenți de pe peroane: gume de mestecat, bucăți de pâine, hârtii de la Înghețată lipicioase de zahăr, pahare de carton. Și pe lângă ei suntem noi - care coborâm și pătrundem În tunel pe unde e mai puțin apărat. Mărșăluind prin Întuneric spre depozitele unde dorm vagoanele. De obicei venim În formații organizate. Câte cinci, uneori șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o infecție minoră, o intoxicație, ceva nu foarte grav. Acum era curios dacă medicina a avansat și de aceea a rămas mai departe în Bobo. La laborator, profesoara mai aștepta încă, pe coridor, chircită pe o banchetă acoperită cu mușama lipicioasă. Bobo a trecut pe lângă ea vijelios și-a intrat în laborator, începând să vorbească din ușă, uite, Iuli, ce mi-a ieșit pe gât, uite-aici, punctele astea roșii din care se prelinge lichid, pare să fie infectat, îmi bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
metal. Gura mică, un orificiu cât bobul de mazăre, s-a deschis sub ochii ei, lăsând să plece ultima suflare. Giulia privea copilul și i se părea că are nasul ei, deși era doar un nas abia conturat în carnea lipicioasă și învinețită, ca un rasol. Din corpul lui creștea un maț subțire, care mai era încă legat de ea. A apucat-o groaza, gândindu-se cât mai avea să stea în poziția aceea fără să știe ce are de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ne grăbim prea tare, fiindcă Prodan ne spusese că esențialul e să ne târâm cât mai încet, iar ceilalți se risipiseră deja care-ncotro, de nici nu-i mai auzeam. În timp ce ne târam, eu am nimerit cu palma în ceva lipicios, deși mi-am retras mâna repede, era prea târziu, palma mi se mânjise de o mâzgă neagră de la o dâră de rășină, sau poate de catran, care străbătea lanul, i-am atras atenția și lui Puiu, apoi cu cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a cărui privire rămase nedumerită. MÎinile, Morineau! preciză Lucas, fluturîndu-și-le pe ale lui pe sub nasul jandarmului, ca o marionetă. Le ambalezi! În timp ce Stéphane se supunea cu acea febrilitate care caracterizează lipsa de siguranță, Lucas dădu la o parte părul victimei, lipicios de la sîngele Închegat. Rana era situată În partea dindărăt a capului, acolo unde chelia În formare dădea la iveală pielea mai deschisă la culoare a craniului. Era gata să jure că Yves și Gildas fueseră uciși În același mod. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La intervale regulate, fiul său de trei ani, un mucos blond și agasant, urla că vrea la culcare. Pe scurt, Încă un autentic moment de viață reală. Lângă Bruno, doi indivizi pirpirii, cu un aer ecleziastic, comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul lui, e urât, are burtă, e și mai scund decât ea. Dar e lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de viață reală. Lângă Bruno, doi indivizi pirpirii, cu un aer ecleziastic, comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul lui, e urât, are burtă, e și mai scund decât ea. Dar e lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt Încuviința cu un aer posac, depănând cu degetele niște mătănii imaginare. Terminându-și vodca cu suc de portocale, Bruno Își dădu seama că lipiciosul Karim izbutise să-și atragă prada pe un tăpșan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]