4,922 matches
-
parodic-umoristice) și propensiunea livresc-intertextuală (Radu Stanca și Doinaș prelucrează motive elegiace din antichitatea elină) i-au determinat pe semnatarii prezentei exegeze să-i considere pe "cerchiști" un fel de postmoderniști avant la lettre. Ecouri "euphorioniste" găsesc apoi autorii și în lirica nebaladescă a Cercului Literar (Doinaș, Radu Stanca, Eta Boeriu), și în dramaturgie (Radu Stanca, Ion D. Sârbu), și în traducerile realizate de "cerchiști" (Faust, Divina Commedia etc.) și în critica și eseistica lor (Ion Negoițescu, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Ovidiu
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
sine însăși, puterea de a proiecta și de a construi un viitor nedeterminat. Prima, ca și a doua femeie, erau subordonate bărbatului. A treia femeie este stăpînă pe ea însăși. A doua femeie era o creație ideală a bărbatului (femeia liricii de dragoste medievale și a romanțurilor sentimentale de secol 17 și 18, n.n.), a treia femeie este creație sută la sută feminină." Dacă seria celor trei femei identificate de Lipovetsky de-a lungul istoriei omenirii ar fi una deschisă, feminismul
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
eminescianism distilat prin filtre bacoviene; iată, de pildă, Exordiu, unde aceste conexiuni se deslușesc limpede, unde Dominic Stanca e poet cu adevărat, inventînd, dacă se poate spune așa, un alt Bacovia lîngă vechiul, cunoscutul Bacovia, recuperînd astfel esențele eminesciene ale liricii noastre: " Aici în preajma orașului alb,/ între ziduri căzute, între sălcii amare,/ unde vița de vie se urcă pe deal/ și iedera verde se furișează'n pridvoare,/ aici unde sensul de fiece zi/ își pierde rigida însemnătate/ vorbim despre oameni ca și cum
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
de stupiditate", exclama G. Călinescu după copioase lecturi din erotică diminutival-trivială a lui Bolintineanu (Istoria literaturii române, ed. 1982, p. 233). Ieșind istovit din "aceasta universală inepție" (idem), el extrage din culegere "totuși trei poezii" - printre care și "capodoperă întregii lirici a acestui autor", Mihnea și babă. Regăsind-o într-o antologie din ultimii ani (Florin Șindrilaru, Antologia poeziei românești culte, Ed. Teora, 1998), am recitit cu grijă această compunere romantică. Că pentru multe alte scrieri din zestrea națională, îndelung frecventate
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
la zenit) și plinul miez de noapte (guvernat de nadir). Scriitorii români de prin anii '30-'70 ai secolului XIX, si mai tarziu, erau adesea inițiați în diferite rituri masonice... Curios e că, în "Muma lui Ștefan cel Mare", narațiunea lirica e situată în non-timp: "Un orologiu sună noaptea jumătate"... Explicația e poate legată de caracterul edifiant al scenei, necontenit valabilă; poetul precizează, deci, că nu ne aflăm în timp fără durată, suspendat de zenit sau de nadir, ci într-unul
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
înainte, dacă e să ne referim la colaborarea sa la Dicționarul limbii poetice eminesciene (1968), în special de aspectele filologice și stilistice ale operei marelui poet, precum în volumele în evoluția limbii române (1971), De la cuvânt la metaforă în variantele liricii eminesciene (1974), Eminescu - coordonate istorice și stilistice ale operei (1980). Recent, el a publicat la Editura Saeculum, o nouă culegere Momentul Eminescu în cultura română, în care adună, alături de mai vechi articole, și altele, scrise în ultimii ani. Oricâte observații
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
Ioan Holban vizibil în poezie, s-a petrecut odată cu apariția volumului Călăuza tăcerii semnat de Andreea-Luciana Dumitriu. Aflată acum puțin peste vîrsta majoratului, autoarea confirmă lucrurile bune care s-au spus, în anii din urmă, despre lirica sa, publicată în reviste culturale ieșene ori citită în cenaclurile, foarte active, ale Iașului literar. Abia cu promoția ei se constituie ceea ce s-ar putea numi o nouă paradigmă poetică (estetică și de sensibilitate): aceștia sînt, dacă vor fi, "lupii
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
pseudonimul G. Gellianu trei articole în Revista contimporană: Schițe literare. Poezii de N. Georgescu (nr. 1/1875), Comentarii asupra epistolei d-lui G. Dem. Teodorescu despre N. Georgescu (nr. 2/1875), în care descoperea, în manuscrisul trimis redacției, asemănări între lirica poetului dispărut și lirica lui Byron, și articolul Schițe literare. Poesiele d-lui Eminescu (în nr. 3 din 1 martie 1875). În introducere, autorul aduce un elogiu scriitorilor de la 1821 pînă la 1848, apoi intră în subiect: "Dintre toți scriitori
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
articole în Revista contimporană: Schițe literare. Poezii de N. Georgescu (nr. 1/1875), Comentarii asupra epistolei d-lui G. Dem. Teodorescu despre N. Georgescu (nr. 2/1875), în care descoperea, în manuscrisul trimis redacției, asemănări între lirica poetului dispărut și lirica lui Byron, și articolul Schițe literare. Poesiele d-lui Eminescu (în nr. 3 din 1 martie 1875). În introducere, autorul aduce un elogiu scriitorilor de la 1821 pînă la 1848, apoi intră în subiect: "Dintre toți scriitori cari, în timpul din urmă
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
studieze și alte trăsături pentru o operă viitoare. În realitate, gazda fusese informată de o iminentă arestare a lui Ralea și intenționa să-l ascundă la ea în casă, sub o trapă! Șerban Cioculescu, la o teză de doctorat despre lirica lui Dimitrie Anghel, fusese răsplătit cu un referat în care, după ce i se contestau orice capacități critice, era recomandat ca fiind cel mai înzestrat, totuși, din spectrul critic românesc (G. Călinescu a refuzat totdeauna calitatea de critic literar!). Mihai Ralea
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
mormanul de carne prăjită/ Și mă simt simultan Ofelia, Isolda, Desdemona și,/ Nu în ultimul rând,/ Madame Bovary./.../ Sunt fericită." (Ars domestica) Teribilistă cu grație și sinceră cu artă, Simona Tache atentează la statu quo-ul instaurat de "optzeciști" în spațiul liricii românești. Ea deschide în poezia actuală o fereastră prin care intră aer proaspăt. Cruzime de critic literar Am fost tentat să-mi intitulez acest subcapitol al cronicii literare Cruzime de femeie. Nu de mult am primit însă prin poștă, din partea
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
Z. Ornea Prin anii cincizeci, cînd marea poezie românească interbelică era practic interzisă, făcea mare vogă opera lui Topârceanu, mereu reeditată și supradimensionat prețuită. Bunul meu coleg, dl. Al. Săndulescu, deși cu o bună cunoaștere a ansamblului liricii noastre, i-a publicat lui Topârceanu, în 1955, o ediție masivă de Opere, în două volume iar, în 1958, o monografie, cuprinzînd viața și opera poetului. Topârceanu, cu umorul său suculent și de bună condiție, "nu punea nici o problemă" cenzorilor
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
bine situați politic) care făceau tot ce este necesar ca opera lui Topârceanu să circule nestingherită de nimic. Și, mereu reeditată, în varii colecții, introdusă în manualele școlare era, repet, în mare vogă, de parcă ar fi reprezentat punctul maxim al liricii interbelice. Mai tîrziu, din a doua parte a anilor șaizeci (opera lui Arghezi mai devreme), cînd liberalizarea a dat drept de cetate marilor poeți interbelici, echilibrul s-a restabilit. Dar opera lui Topârceanu continua să se bucure de considerație (pe
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
tutelar și opinia (în trecut mult vehiculată) că Topârceanu a fost un neoclasic, deși n-a respins modernismul. Și, cum n-aș sublinia aprecierea că "talentul lui este strălucitor în registrul minor al expresiei artistice, indiferent că se manifestă în lirică, în pagini de proză memorialistică sau în expunerea opiniilor despre o anumită carte, despre un anume scriitor"? Tot așa observația interogativă că tot scriind despre tot și toate, fără alegere e curios cum poetul nu și-a dat seama că
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
un record pentru un comentator al operei lui Topârceanu. Asta, să adaug, deși istoricul literar nu pregetă să semnaleze realele izbînzi lirice ale poetului, inclusiv cele din Rapsodii sau din Balade. Ciudat lucru, atît de lucid în aprecieri cît privește lirica lui Topârceanu, brusc dl. Grăsoiu e cuprins de cecitate în spațiul prozei. Și memorialistica despre înfrîngerea de la Turtucaia cea despre perioada de prizonierat din Pirin Planina sînt, de admis, producții relevabile. Dar de aici pînă la a aprecia că "prin
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
care ne simțeam apropiați, prin multe opțiuni estetice, eseul, filosofia, registrul "grav", mai târziu ironia intelectuală și umorul, figura poetului doct, a traducătorului pasionat de universul liric al creatorilor de primă mână. Livrescul și manierismul de care a fost învinuită lirica "echinoxiștilor" au contribuit la "limpezirea apelor", cum ziceți, mizând pe substanța spirituală, pe un neomodernism, cu punctele de sprijin în Blaga și în ermetismul italian. Echinoxul a reprezentat, apoi, experiența noastră de comuniune culturală cu literații maghiari și germani, care
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
productivă în situații burlești, cu bogate implicații ludice ale personajului". Materia e prizată cu finețe, evaluată de degetele experte ale artizanului-exeget, în stările sale diverse, de la densitatea inertă a prozei, la evanescența, grația aeriană, volatilă ce o proiectează în înaltul liricii. Comentatorul se străduiește, și de cele mai multe ori izbutește, a descifra în arabescul verbal prezența particulară a unei psihii inconfundabile, ca motivație, ca �esență subtilă" a rostirii poetice: Pentru a ajunge să constați că poemul în creația Constanței Buzea poate fi
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
și neajunsurilor reprezintă o operație laborioasă și responsabilă, care nu poate a nu ține cont și de evoluția autorilor. Creația e percepută aidoma unei plante, care, aproape veștejită la un moment dat, se poate redresa pe neașteptate, poate înflori. Inițial, lirica lui Grigore Hagiu dezamăgește, neoferind altceva decît "spectacolul dezamăgitor al diluției neînfrînate și chiar al confecției, încît cîștigarea pe parcurs de către poet a unei anumite autonomii, prin accentuarea notelor particularizante (ton și material liric), nu devine implicit și factor de
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
-i dă prefațatorul (Cezar Baltag) semnifică lupta cu "robia babiloniană a generalului", a "indiferențialului". Exemplele date și nu numai ele confirmă victoria repurtată de poet asupra "coșmarului indistincției", a "pustiei generalului", adică exact asupra abuzului de conceptualism de care suferise lirica sa. Cîteva astfel de haiku-uri au respirația viului delicat și pur, dar și o urmă din bacoviana trăire dramatică a fiecărei secvențe (...). Alte dăți - expresia apropiindu-se de apoftegmă - tot autorul Plumbului, cînd de o seninătate convalescentă, cînd reflexiv-enigmatic-sumbru
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
Facultatea de litere și filosofie, cu Vianu, Ralea, Gusti, Vulcănescu, Mircea Florian și alții. Ultima serie de intelectuali străluciți, înainte de întronarea marxism-leninismului. Salvarea mi-o găsisem mai departe în poezie. Nu scriam numai versuri grave, filosofice, pedante, dar și o lirică ocazională, superficială, cum îi adresasem unei artiste de 1 martie 1959, acest catren jucăuș. Nu merită, dar îl citez, totuși: Șantezei de renume ce vine din Focșani, Cu victime, triumfuri și vin, precum și bani, E drept că e din fire
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
primei apariții (1922) au curs multe valuri de cerneală, sensurile Tărîmului pustiu nu au putut fi epuizate vreodată. Așadar cîteva precizări mai trebuie făcute, cu atît mai mult cu cît poemul cel mai straniu și cel mai comentat din întreaga lirică a secolului XX se află acum în spațiul unei culturi mai puțin familiarizate cu poezia anglo-saxonă și în fața unei noi generații de cititori. Mai întîi de toate nu putem să nu remarcăm faptul că The Waste Land este și astăzi
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
multe poezii: Omul nou, Cadavrul de aur, Apele morții toate în anul 1939 urmate de Fructele anilor și Preludiu din 1940 care au pregătit volumul intitulat Noaptea geniului (1942), versuri tributare unei atmosfere halucinante. Tot în acest timp se impune lirica lui Mircea Pavelescu (1908-1980), mai cu seamă în jurul revistei ieșene Jurnalul literar al lui G. Călinescu și, tot în acea vreme, se manifestă Ștefan Stănescu, Elegia destinului, Sicriul la pagina Poeții premiați de către România literară. Alți colaboratori cu versuri: Em
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
după I.B. Lefter, faptul că simbolismul era privit ca un curent de aceeași anvergură, cu același grad de generalitate precum romantismul sau clasicismul. Din această cauză apare, la Lovinescu, în capitolul �Alți poeți simboliști". Or, Bacovia este departe de �structura liricii moderne" și este mult mai aproape de limbajul poetic postmodern. Criticul semnalează deja unele eforturi de recuperare din anii '70 și '80, ele fiind semnificative pentru schimbarea de �structură" suferită de literatura română în acea perioadă. Poezia șaizecistă i-a avut
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
începe să devină tot mai limpede în proza mea. Vladimir Streinu, căruia tot Cioculescu m-a prezentat în cuvinte, pe cît de superlative pe atît de ironice, cum îi era felul, m-a atras cu libertatea spiritului și fascinația pentru lirica modernă, în cele cîteva luni cît mi-a fost profesor în cadrul unui curs facultativ. Cursul a început cu un amfiteatru arhiplin și s-a terminat, în ajunul morții sale, cu doar șase studenți pasionați de analiza teoriilor Abatelui Bremond... Ion
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
poeți "fără poeme, ci doar cu presentimentul lor" (Bogdan Ghiu), sînt "reformatori ai textului și ai poeticului" (Lucian Vasiliu), cultivă misterele (Constanța Buzea), transformă poetica "dintr-o instituție estetică într-una a actualității și a conștiinței" (Dinu Flămând), se dedică liricii cu fervoare sau paroxisme (Iolanda Malamen, Dan Damaschin), suferă de "manierism misticoidal" (Nicolae Ionel), practică un tip de expresionism (Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Pantea, Viorel Mureșan, Nichita Danilov). Tipic pentru Al. Cistelecan este să nu dea note sau calificative cărților
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]