2,579 matches
-
ajunsă. Adică una care a reușit, cum vrei să-i spui. Se uită la ceas. Doamne, mai bine am pleca, dacă vrem să ajungem la timp. Ai totul pregătit? ― Aproape. Trebuie doar să mai scriu un bilet pentru Sophie și Lisa. Geraldine își dă ochii peste cap. ― Trebuie, Geraldine. Doar în caz că apare vreo urgență. ― Pun pariu că ești fericită să le întorci spatele. ― Nu mă deranjează. Nu prea mă deranjează, ele sunt și așa destul de amuzante, într-un sens trist. ― Îhâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dus totul la mașină, am stat un minut, încă nevenindu-mi să cred cât de evoluați sunt toți pe aici, și cât de ușor pare să fie să întâlnești pe cineva aici în Los Angeles, de una singură. Sophie și Lisa ar avea o zi de pomină. Poate c-ar trebui să le sun și să le chem aici. Sau poate că nu. Capitolul douăzeci și unu Poate că Jemima se gândește din când în când la superbul Ben Williams, dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
el, după care pune mâna pe receptor și sună acasă la Jemima. ― Bună. Cu Jemima, te rog. ― Nu e, Jemima e plecată în vacanță la Los Angeles pentru două săptămâni. ― Unde e plecată? Ce face acolo? ― Dar cu cine vorbesc? Lisa i-a recunoscut vag vocea. ― Sunt Ben Williams. Tu ești, Sophie? ― Nu, spune Lisa, frecându-și mâinile de încântare, pentru că Sophie a ieșit să ia niște țigări și o să înnebunească dacă află că a sunat Ben Williams. Sunt Lisa, râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima, te rog. ― Nu e, Jemima e plecată în vacanță la Los Angeles pentru două săptămâni. ― Unde e plecată? Ce face acolo? ― Dar cu cine vorbesc? Lisa i-a recunoscut vag vocea. ― Sunt Ben Williams. Tu ești, Sophie? ― Nu, spune Lisa, frecându-și mâinile de încântare, pentru că Sophie a ieșit să ia niște țigări și o să înnebunească dacă află că a sunat Ben Williams. Sunt Lisa, râde ea. Bruneta. ― A, bună. Ce mai faci? ― Bine, spune ea. Nici nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Sunt Lisa, râde ea. Bruneta. ― A, bună. Ce mai faci? ― Bine, spune ea. Nici nu trebuie să întreb ce mai faci tu. Tot ce trebuie să fac e să deschid televizorul. ― Da, râde Ben. Ce altceva ar putea spune? Pauză. Lisa încearcă să se gândească la ceva inteligent de spus, dar nu-i vine nimic în minte, și tăcerea se prelungește. ― Îmi pare rău, zice Ben în cele din urmă. Credeam că vrei să spui ceva. ― A, nu. ― Ce face Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să spui ceva. ― A, nu. ― Ce face Jemima la Los Angeles? ― S-a dus acolo la prietenul ei. ― Glumești! Ben e uimit. Nu e cel de pe internet, nu? ― Ba da, chiar el. ― Nu cumva ai numărul ei? ― Stai așa, spune Lisa, care se întinde spre suportul telefonului. Îi citește numărul lui Ben, după care spune: ― Ăăă, ar trebui să treci pe aici odată, să bei ceva cu noi. Ceea ce înseamnă să bea ceva cu ea, desigur. ― Da, sigur, spune Ben, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
da prea bine. ― N-aș putea spune nimic, spun eu, ceea ce este adevărat. Aș fi mult prea stânjenită să mă apropii de el, dar mă gândesc la ce ar spune Geraldine! Sau la cât de invidioase vor fi Sophie și Lisa! ― Apropo de dragoste, spune Brad și-și pune jos cuțitul și furculița. Eu încep să tremur pentru că, oricât de neexperimentată sunt, tot știu ce urmează, și-o știu pentru că Brad capătă brusc o privire foarte serioasă - serioasă, dar în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
casă, un iubit, și acum încep în sfârșit să-mi fac prieteni. Poate că Lauren e singura prietenă pe care o am aici, dar e un început și începe să compenseze lipsa Geraldinei. Le duc dorul până și Sophiei și Lisei - deși pot să fie niște scârbe, până la urmă sunt mai apropiată de ele decât de oricine altcineva. Vreau să zic că doar locuiesc cu ele, sunt practic familia mea. Dar Lauren ar putea ajunge să-mi fie cu adevărat prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mesaje la Brad, dar are impresia că nu i-au fost transmise, pentru că nu l-a sunat nimeni înapoi. A sunat-o pe Geraldine, dar singurul număr pe care îl știa ea era cel de la Brad, și nici Sophie și Lisa nu l-au putut ajuta prea tare. A încercat chiar și la redactorul-șef de la Kilburn Herald, dar acesta era mai interesat să se plângă de faptul că n-a primit încă materialul Jemimei și nu luase legătura cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai sunt sigură de unde sunt. Știu că în Londra e casa mea, dar cred că nu mă mai pot întoarce la viața pe care o aveam. M-am gândit că am să mă întorc la camera mea, la Sophie și Lisa. Acest gând chiar mă îngrozea, pentru că atunci chiar că m-aș fi întors în trecut, dar din fericire, și asta s-a schimbat. Le-am sunat azi-noapte, gândindu-mă că poate am să stau acolo înainte să-mi găsesc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunat azi-noapte, gândindu-mă că poate am să stau acolo înainte să-mi găsesc ceva în altă parte și - am fost o proastă, știu - am fost surprinsă și ușor dezamăgită când Sophie mi-a spus că o prietenă de-a Lisei s-a instalat deja în camera mea, și că mi-au pus lucrurile sub scară. Nu se mai așteptau de mult să mă întorc, și le părea foarte rău, dar nu puteau s-o dea afară pe această fată. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nesfârșită, întoarsă ca un cinci. Se vorbea: "Mon Dieu!" - "C'est epatant!" "Noi, femeile!" - "Vai, cum zici!"... "Ți-aduci aminte!"... "Asta nu se cade!" M-a privit fiecare în felul ei: madame Aspasie se subția, madame Cleo se îngroșa, madame Lise zâmbea grațios. Apoi apăru și Michel, tatăl Irinei, căpitan pensionar. Era gros, cu cărarea în mijloc, cu gușa proeminentă prin gulerul tare răsfrânt. Râdea și făcea pe glumețul, și cucoanele întrerupeau ciripind: "Vai, cum spui, Michel! Uiți că suntem și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă uit la copții ăia din Egipt, să-nțeleg cum de-au înghețat ăia așa, în creștinismul lor pre-paulin câteva sute de ani. Măi tată, și la un moment dat mă satur și mă duc iar să văd pe Mona Lisa. De ce se tot holbează lumea la zâmbetul ăla al ei? Acolo, puzderie de americani, privind în neștire, descoperind că mai este și o altă cultură decât cea rezultată din încrucișarea lu’ Coca-Cola cu un hamburger. Două lucruri sunt importante în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Rochia neagră de latex Dragului meu Giacomo, cu mulțumiri pentru dragostea și sprijinul pe care mi lea acordat Mulțumiritc "Mulțumiri" Multe mulțumiri lui Andrew (impresar de lupte), Lisei și lui Sandy, lui PJ (pentru informațiile de specialitate), lui Sue, un redactor excepțional, și lui Dawn și Nicky pentru ajutorul lor în materie de fetișuri vestimentare. Capitolul Itc "Capitolul I" — Nu mai pot continua așa! spuse Hawkins cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Sprijinul și sfaturile lui Rick Wolff - în legătură cu cartea asta și în general - au fost o uriașă binecuvântare. Agentul meu, Daniel Greenberg, a fost un extraordinar aliat, avocat și lector. Întreaga echipă de la Warner Books - în special Michele Bidelspach, Harvey-Jane Kowal, Lisa Sciambra, Anne Twomey, Heather Kilpatrick și Jennifer Romanello - a fost formată numai din ași. Le mulțumesc din inimă Marisei Brown, lui Mariah Chase, Dan Clark, Grace Clark, Kelly Collins, Stephanie Harris, David Kanuth, Carey Mangriotis, Elizabeth McGloin, Colleen McGuinness, Daria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o am de la paisprezece ani, de când am deschis o cutie de bere. Când eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am făcut sex cu o fată pe nume Lisa Greenwood, În hambarul unchiului ei, după care i-am cerut sutienul ca să mă dau mare cu el la prieteni. Nu mă pot abține să nu pufnesc În râs, dar Jack continuă, cu ochii Într-ai mei. — N-am purtat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
degajat. La ce te aștepți de la băieții de vârsta lui? Familia fericită ieși pe ușile batante și a dispărut pe stradă, lăsând un oarecare gol În urmă. Lou se retrase În birou, cu un zâmbet la fel de palid ca al Mona Lisei, dar nu mai puțin caracteristic. Între timp, Lesley se Îmbufnase atât de tare că arăta de parcă ar fi făcut exerciții faciale. Ivindu-se În capul scărilor, Rachel mi se adresă pe tonul mâhnit și ofensat al celui ce suferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Variations in Orientation to Work and Job Satisfaction. Work and Occupations, 2, 4, 299-322. Ryan, Richard M. și Deci, Edward L. (2000). Self-Determination Theory and the Facilitation of Intrinsic Motivation, Social Development, and Well-Being. American Psychologist, 55, 1, 68-78. Saari, Lise M. și Judge, Timothy A. (2004). Employee Attitudes and Job Satisfaction. Human Resource Management, 43, 4, 395-407. Sachau, Daniel A. (2007). Resurrecting the Motivation-Hygiene Theory: Herzberg and the Positive Psychology Movement. Human Resource Development Review, 6, 4, 377-393. Salancik, Gerald
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
mai rezervate, ne maimuțăream totdeauna, când îl vedeam trecând pe uliță, zicăndu-ne, unii altora, "OK?", "OK", cu tonul "Americanului". În mintea mea s-a instalat atunci ideea că America era o țară unde banii se câștigau mai ușor decât în Lisa. Apoi, am dat în biblioteca școlii peste cărți despre goana după aur, despre Eldorado, care mi-au înfierbîntat imaginația. Peste acea Americă, a bărbaților care cerneau aurul, s-au suprapus, cu mare intensitate, luptele dintre Nord și Sud, povestite de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
miracol. Nu pricep cum reușește o asemenea namilă de metal să plutească desupra norilor. Probabil, e greu să faci, într-o singură generație, saltul de la păzirea vacilor și de la uimirea cu care m-am uitat la primul automobil apărut în Lisa la călătoria cu un Airbus, când ai analfabetismul meu tehnic. Pilotul mă invită să mă așez lângă el, pe scaunul copilotului, în stânga telegrafistului care comunică, din timp în timp, coordonatele de zbor în limba engleză. Hăul din fața botului avionului, albastru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
orașele mai mari ca Parisul sau Roma mi se par absurde, antiumane. Nu e vorba de vreo reacție împotriva civilizației urbane, ci de o senzație stresantă că mă pierd, că sunt "înghițit", că mă depersonalizez. Când am făcut saltul din Lisa în București, în toamna anului 1937, m-au șocat "noutățile": casele cu mai multe etaje, tramvaiele, mașinile, lumina electrică, ascensoarele. Treceam dintr-o civilizație patriarhală, cumva metaistorică, în istorie. Într-un megalopolis ca Los Angeles mă șochează altceva: proporțiile. Parcă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că militanții cei mai activi în cruciada care vrea să facă din bieții fumători o categorie oropsită, vânată peste tot, sunt foștii fumători înrăiți, confirmîndu-se, astfel, regula că fanaticii se recrutează, adesea, dintre renegați. Acum câțiva ani, am cunoscut în Lisa doi octogenari americani care plecaseră copii și nu veniseră niciodată, până atunci, în țară. Vorbeau o limbă dinaintea primului război mondial, dispărută, folosind cuvinte pe care numai bătrânii le înțelegeau. Mi-am dat seama că memoria lor era ca un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un scaun la poarta companiei "Continental" de unde se va face, peste trei ore, îmbarcarea pentru Boston. Chiar și în aceste condiții, Cleveland are în mintea mea un parfum de copilărie. Mi-ar fi greu să uit cum erau comentate în Lisa scrisorile venite din "Cleveland-Ohio". Mă gândesc, însă, cât de naivă era convingerea, dinainte de a pune piciorul aici, că la Cleveland poți auzi vorbe românești până și în forfota din aeroport. Făgărășenii care trimiteau, pe vremuri, de aici, scrisori în Lisa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Lisa scrisorile venite din "Cleveland-Ohio". Mă gândesc, însă, cât de naivă era convingerea, dinainte de a pune piciorul aici, că la Cleveland poți auzi vorbe românești până și în forfota din aeroport. Făgărășenii care trimiteau, pe vremuri, de aici, scrisori în Lisa au murit demult, cu siguranță, iar copiii lor vor fi uitat limba română. Sunt americani acum. Boston Văd, pe stradă, saci de plastic plini cu haine și aflu că "sunt lucruri dăruite celor care au nevoie de ele". Fac ochii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din nou la diferența dintre "o biografie" și "un destin", fără să pot ajunge la o idee clară. Ce am în urma mea? G biografie? Sau un destin? Într-un vis ciudat, sfârșit cu o ploaie aproape roșie, mă aflam la Lisa. Vroiam să intru în curte și nu puteam fiindcă portița. era încuiată. Aveam vârsta mea de-acum, dar casa era tot cea veche, în care mă născusem, iar asta mă făcea să cred că părinții mei trăiau, se găseau înlăuntru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]