516 matches
-
i se pare sau vede sub mască buzele Dorei care se mișcă și citește pe ele : Nu pot încă vorbi... Mai povestește-mi..." Inima lui Victor a pornit-o într-un galop incontrolabil și după ce își înghite cu greu saliva, litania se repornește de acolo de unde se oprise :" Iedera de pe casa noastră este încă roșie... Va fi târziu anul ăsta, dar la primăvară o să luăm din nou micul dejun, în tihnă, pe terasă... Tufele de liliac pe care le-ai răsădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poți să le aduci nici o critică. Aceștia au publicul larg și cealaltă jumătate a statului de partea lor. Nouă ce ne mai rămâne? Puse țigara la loc Între buzele sale livide și crăpate, unde a rămas tot timpul nesfârșitei sale litanii. — Moderniștii ne spun să mergem Înainte, Însă nu avem Încredere În ideea lor de progres. Tradiționaliștii ne spun să mergem Înapoi, Însă nu vrem nici să ne Întoarcem la ordinea lor ideală. Prinși Între cele două părți, facem doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Scriitorilor din România. Membru al Consiliului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A debutat în 1962, editorial în 1981. Cărți publicate: Harpele ploii (1981, Ujgorod); Dreptul la neliniște (1984, Ujgorod );/ Linia vieții (1988, Ujgorod);/ Teama de înstrăinare (1990, Chișinău );/ Litanii din Țara de Sus (1995, Timișoara); / Litanii (1996, Iași ); Pământ în retragere (1999, Ed. Augusta,Timișoara), Și ne izbăvește pre noi (1999, Timișoara, Editura Helicon); Iluzii și lanțuri (2001, Ed. Scrisul românesc, Craiova); Dinafară (2003, Ed. Augusta, Timișoara). A fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
conducere al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. A debutat în 1962, editorial în 1981. Cărți publicate: Harpele ploii (1981, Ujgorod); Dreptul la neliniște (1984, Ujgorod );/ Linia vieții (1988, Ujgorod);/ Teama de înstrăinare (1990, Chișinău );/ Litanii din Țara de Sus (1995, Timișoara); / Litanii (1996, Iași ); Pământ în retragere (1999, Ed. Augusta,Timișoara), Și ne izbăvește pre noi (1999, Timișoara, Editura Helicon); Iluzii și lanțuri (2001, Ed. Scrisul românesc, Craiova); Dinafară (2003, Ed. Augusta, Timișoara). A fost inclus cu poezii aparte sau cu cicluri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în intenție spre nucleul generației, iar în invenție spre periferia ei. în cele opt volume ale sale primele editate la Ujgorod (Harpele ploii, 1981; Dreptul la neliniște, 1984; Linia vieții, 1988) și Chișinău ( Teama de înstrăinare, 1990), ultimele, la Timișoara (Litanii în țara de sus, 1995; Și ne izbăvește pre noi, ediție de autor, 1999; Pământ în retragere, 1999; Dinafară, 2003) se întâlnesc și se concurează două Euri poetice opuse: unul conservator și altul reformator. Poet al marginii (de suflet, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Kimura lovi roțile cu piciorul, Împrăștiind spițele. Ceilalți călcară În picioare mînerele de lemn și le rupseră. Împreună, răsturnară vehicolul pe spate, Împrăștiindu-i pernele. Hamalul Îngenunche pe pămînt, rîzÎnd singur. În tăcerea care se lăsă, Jim putea auzi strania litanie tărăgănată pe care o scoteau chinezii cînd știau că urmează să fie omorîți. În jurul terenului de adunare, sutele de deținuți priveau fără să se miște. Bărbați și femei stăteau În așa-zisele șezlonguri din fața barăcilor, sau pe treptele blocurilor-dormitoare. Echipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fata se găsea pe câmp și vocea dădea impresia vagă că ar veni dinspre un stog de fân aflat cam la șapte metri În fața lui Amory. Pe urmă cântecul s-a oprit; s-a oprit ca să Înceapă din nou, o litanie stranie, care a crescut În intensitate, a scăzut și s-a contopit cu ploaia: „Tout suffocant Et blême quand Sonne l’heure Je me souviens Des jours anciens Et je pleure...“ - Cine dracu’ să existe În comitatul Ramilly? a bombănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ținând Între degetele-i lungi și subțiri, de artist, o țigară În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția acelui Dumnezeu exotic mexican, care era și el destul de Îngăduitor și dependent de parfumuri orientale), mântuit de succes, speranță și sărăcie, În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
boașe lui Tommy Sifakis. *** Buzz hotărî să se întoarcă la Hollywood prin Laurel Canyon. Avea mai mult timp să se gândească cum să-și joace cartea dacă se dovedea că Johnny Stompanato era de partea șefului său. Lucy Whitehall murmura litanii la adresa lui Tommy Sifakis, un tip așa drăguț și cu un caracter așa de dur, iar Audrey o liniștea, „Lasă, lasă”, dându-i țigară după țigară, ca să tacă din gură. Totul părea să semene cu o cursă cu trei cai: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi strânsese el cu ușa. — Claire, hai să plecăm, bine? propuse el. Claire zise: — Da, hai. *** La întoarcere Claire, care era foarte agitată, îi povesti precipitată și dintr-o răsuflare ce reușise ea să facă și cu ce organizații - o litanie care suna nevinovat și care probabil că nu conținea nici cea mai măruntă informație utilă pentru Loew și Considine. Danny o lăsă să se descarce, dar fără să-i acorde atenție, căci se gândea la ce îi spusese Leo Bordoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de pe fundal arătau exact ca niște buze și dinți ce păstrau imaginea intactă prin rigor mortis... Danny sări în picioare și alergă în partea din față a casei. Găsi o toaletă și se încuie înăuntru. Își calmă spasmele cu o litanie: FII POLIȚIST, FII POLIȚIST, FII POLIȚIST! Se sili să se gândească la indicii concrete, deschise dulăpiorul cu medicamente și găsi unul imediat: un flacon prescris de medic pentru secobarbital de sodiu, adică biletul spre moarte al lui Wiltsie și Lindenaur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
neobținut, un post asupra căruia am fi putut progresa, mai ales în situațiile în care se urmărește o carieră. Este noaptea de pe lacul Tiberiadei. Și Evanghelia nu spune totul, dar când discipolii încep să ridice năvodul gol ar fi început litania învinovățirilor: „E vina ta, de ce am venit; cine ne-a chemat, cine a avut această idee?” Așadar, reies sentimentele negative. Trebuie să reflectăm pentru a înțelege - la fel ca apostolii - pentru care, în fond, important nu era „să meargă la
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
exprimă ca o ființă umană, vorbele și ideile sale par străine de orice semnificație rațională. Retorica sa este una confuză în care se amestecă elemente din lumi diferite și interpretări care sfidează logica bunului simț. Discursul său sună ca o litanie în care se amestecă elemente de filozofie și literatură, parabole mai mult sau mai puțin transparente, viziuni simbolice, totul concurînd la o sublimă lipsă de sens. Reacția femeii în fața logoreii fără leac a ,Extraterestrului" este una cît se poate de
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
de Întoarcere acasă. — Tovarășul Weisz - a tunat primarul adaptat deja, În prezența puterii sovietice, la regula apelativelor potrivite -, tovarășul cetățean Weisz se află sub protecția eroicei Armate Roșii, dracu’ să vă ia! Împrăștierea toată lumea! Femeile continuau să cînte o veche litanie maghiară, nedînd semne de intimidare. La care șoferul a scos un pistol și a tras trei focuri În aer. — Ce v-am spus eu? urla primarul. Armata Roșie! Jos cu superstiția! Trăiască, lua-v-ar dracu’, generalissimul Stalin! Preotul n-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pară aproape indiferentă, ca un spectator aflat Întâmplător Într-un loc unde avea loc ceremonia unui necunoscut. Sicriul fu coborât, În vreme ce preotul cânta un psalm cunoscut de toți sătenii, astfel Încât melodia fu intonată de zeci de voci groase, ca o litanie pentru toți morții Moldovei și pentru cei ce aveau să plece din această lume. Ienicerii asistau tăcuți la această ceremonie, care depășea momemntul Îngropării unui om. Era un om care pierise apărându-și domnitorul, iar asta făcea ca totul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mâzgălea fel de fel de personaje, care numai strigat direct accepta să părăsească lumile de vis ale trecutului pentru ca apoi - la dorința ambilor - să-i facă pe plac, ca unui copil răsfățat ce era. Lăudăroșenia mea, care începea, asemenea unei litanii, așa: „Când o să fiu eu bogat și celebru, atunci am să te duc...“, își găsea drumul spre urechea ei. Nimic nu părea să-i placă mamei mele mai mult decât să se lase hrănită de mine cu promisiuni de anvergură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în vis mi se răspundea și se lega, fericindu-mă, o convorbire mai lungă. Să mă fi declarat laș, asta ar fi caracterizat oarecum corect atitudinea mea. Să rostesc numărul cifră cu cifră, în mod repetat, ca parte a unei litanii și să mă limitez la asta îmi era de ajutor, dar numai pe termen scurt. O dată, când m-am postat și eu la coada celor care așteptau în fața cabinei telefonice, contam pe ajutorul unui flirt căznit cu o studentă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așa că după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
al personajului colectiv. Poate că e doar o mică murdărie sub unghia acestui personaj. E o față invizibilă în co rul care murmură în surdină. Nimeni nu i-ar observa absența dacă ar dispărea. Corul ar continua să și murmure litania și nici o fărâmă din ordinea lucrurilor nu s-ar clătina. Mă plimb prin capul omului care a devenit o obse sie pentru femeia asta. Deschid toate ușile pe care stă scris nebuna. Caut momentul în care s au cunos cut
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
stăruit, să fim Înțeleși, că eu n-aveam ce căuta pe-acolo... cum spuneam, acolo am auzit ceva ciudat. Un fel de plînset. Portarul Îmi oferi o imitație vocală a sunetului la care se referea. Mie mi s-a părut litania unui tuberculos care fredona niște cuplete. — O fi fost vîntul, am sugerat eu. — O fi fost, Însă mie mi s-a făcut inima cît un purice, adevăru-i. Auziți, nu mai aveți cumva Încă o bombonică din alea? — Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
februarie 6977(1469) Am terminat de citit și, cu sufletul la gură, am îndrăznit să-l privesc pe măritul Ștefan în față...Cu ochii mijiți și cu un bob de lumină în ei, vodă arăta ca și cum ar fi ascultat o litanie către ceruri. Îndată, însă, ridicându-și bărbia și oțelindu-și privirea, a întrebat: Ce aveți de spus, boieri dumneavoastră? Mărite doamne, ai făcut întocmai cum te-a îndrumat Dumnezeu și cum te-a îndemnat inima, iar noi ne plecăm fruntea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ceva mai adânc și mai universal decât un simplu indiciu privind psihicul unui criminal în serie. În interesul lui Baudelaire pentru violență, în nostalgia lui pentru trecut și prin revelarea de către el a lumii morții și corupției, auzeam ecoul unei litanii satanice care era cât se poate de contemporană și vedeam palida reflecție a unui tip diferit de ciminal, unul a cărui proastă dispozițe avea forță de lege. Nu prea am memorie pentru cuvinte. De-abia dacă pot să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fiule!“ rostit de mama sa, fără a ști dacă-i fusese adresat tatălui muribund sau lui însuși, lui Augusto, împietrit de neînțelegere în fața misterului morții. Ceva mai târziu, mama sa, tremurând de neliniște, îl strângea la piept și, cu o litanie redusă la „fiul meu!, fiul meu!“, îl boteza cu lacrimi de foc. Plânsese și el, ghemuindu-se lângă maică-sa și necutezând să-și întoarcă fața sau să și-o smulgă din întunericul blând al sânului ei fremătător, de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să i le explice, Nu cred că dormea, dar nu înțeleg de ce o fi spus că visase, se gândi, și imediat, în continuarea frazei amintite, își lăsă gândul s-o apuce pe aceeași cale, începând să intoneze în minte o litanie obsesivă, Rămâne și pentru poimâine, rămâne pentru mâine, rămâne pentru azi, reluând apoi secvența inversată, Rămâne pentru azi, rămâne pentru mâine, rămâne pentru poimâine, de atâtea ori a repetat-o încât i-a pierdut sunetul și înțelesul, semnificația lui mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
patimă sau groază, ba chiar Îmi păru, uneori, cu un soi de bucurie interioară. Apoi Împături foile, le strecură În buzunar și se porni să măsoare Încăperea cu pasul. Trecură zece minute de tăcere, Înainte ca el să rostească această litanie stranie: — Mirza Reza, copil pierdut al Persiei! Dacă s-ar putea să fii doar nebun, dacă s-ar putea să fii doar Înțelept! Dacă s-ar putea să te fi mulțumit să mă trădezi sau să-mi fii credincios! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]