586 matches
-
în "Columna", nr. 17, mai 2003, p. 63. Runeberg, Johan Ludvig, Țara noastră, traducere de Victor Stoe, în "Viața", an III, nr. 951, 7 dec. 1943, p. 2. Runeberg, Johan Ludvig, Puterea omului, traducere în proză de B. Florescu, în "Literatorul", an I, nr. 16, 1880, p. 250. Ruohonen, Laura, Regina X (scenele 1-14), traducere de Noora Lemivaara- Khudoikulova și Marilena Aldea, în "Columna", nr. 19, martie 2008, p. 44. Saarikoski, Pentti, Calul nebunului, traducere de Radu Lupan, în "Secolul 20
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
langorii native a sufletului românesc, mult timp aservit sub jugul turcilor. El a strigat Sursum corda! În plus, a venit din Franța cu idei republicane 15 și a fost, între 1880 și 1885, conducătorul grupului intelectual liberal, francofil și germanofob Literatorul. A fost prost sau puțin înțeles, căci entuziasmul și apostolatul său s-au prăbușit în gol. D-nul Alexandru Bogdan-Pitești i-a consacrat pagini înflăcărate și curioase: "Mă bucur că am putut, prin aceste rânduri, să-mi mărturisesc și să
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o prăbușire iremediabilă". Curierul Dunării, director: O. Ioan, revistă economică. Desbaterile (prezentare oficială a dezbaterilor parlamentare din camera Deputaților și Senat). Diana (vânătoare). Flacăra, director: C. Banu, care a grupat în jurul său o redacție strălucită. Gazeta ilustrată (hebdomadar), Junimea literară, Literatorul. Luceafărul, directori: D-nii Goga și Ilarie Chendi (revistă a tinerilor). Le Mouvement économique (în franceză), director: Nicolae Xenopol, senator. Neamul românesc, director: N. Iorga (naționalist). Noua Revistă Română, director: C. Rădulescu-Motru (revistă politică, takistă). Orion (astronomie), Ovidiu (la Constanța, anticul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pp. 9-11. Vatamaniuc, D., (1990b), "Eminescu Opere X, Publicistică", în Tribuna, nr. 10, p. 9. Vatamaniuc, D., (1991), "Eminescu și Slavici despre Basarabia și Bucovina", în Tribuna, nr. 5, p. 5. Vatamaniuc, D., (1993a), "Eminescu și Alexandru Ioan Cuza", în Literatorul, nr. 5, pp. 1-7. Vatamaniuc, D., (1993b), "Eminescu despre stat și organismele sale", în Steaua, nr. 2, p. 13. Vatamaniuc, D., (1995a), "Eminescu despre natura statului și federalizarea Europei", în Steaua, nr. 1-2, p. 3. Vatamaniuc, D., (1995b), Eminescu și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ca un veritabil vehicul european întru afirmarea literaturii române. ["Convorbiri literare", august 2012] Ion Barbu. Poezie și geometrie Cel care a impus ermetismul canonic, Ion Barbu (19 martie 1895-11 august 1961) publică prima poezie, Ființa, pe 18 septembrie 1918 în "Literatorul" lui Alexandru Macedonski. Cel care l-a "îmbolnăvit" de flacăra versurilor a fost Simion Bayer, cînd se afla la aceeași gazdă din București, elev în clasa a VIII-a. Singurul cititor pentru care scria la acea vreme, provocat de acesta
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cititorilor. Prin asta, poezia lui Rimbaud face parte dintr-o categorie aparte de opere ale gândirii: În încheiere, trebuie să recunoaștem că acest din urmă Rimbaud pune probleme care depășesc artă cu mult și șanț menite să-i deruteze pe literatori; la fel, noua fizică a lui Poincaré sau cea a lui Einstein i-a derutat la început pe fizicieni. Căci relativitatea este mai degrabă un capitol al Geometriei superioare, decât unul al Fizicii experimentale. S-ar putea, așadar, ca Iluminațiile
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pildă, a susținut că nu avem nevoie de o istorie a literaturii, întrucât obiectele ei sunt mereu prezente, sunt "eterne" și, pria -urmare, nu au istorie propriu-zisă *10 T.S. Eliot tăgăduiește fi el că opera literară ar aparține trecutului "întreaga literatori a Europei, de la Homer încoace, spune el, are o existență simultană și constituie o ordine simultană" *11 S-ar putea susține, așa cum susține Schopenhauer, că arta și-a atins întotdeauna scopul. Ea nu se perfecționează niciodată și dau poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
liderul conservatorilor brăileni (și al takiștilor mai tarziu), fondând organul de presă al acestora, "Conservatorul Brăilei" (1901), fiind ales deputat, respectiv primar al orașului. S-a făcut cunoscut și ca un important colaborator al presei literare ori juridice ("Convorbiri Literare", "Literatorul", "Revista Literară" ori "Dreptul" sau "Journal du Droit Internațional")52. A tradus din Homer (părți din Iliada) și a publicat mai multe volume dintre care amintim: Elemente de drept administrativ (1881), Elemente de drept constituțional (1881), Le Droit naturel ou
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
având și certe slăbiciuni spaniolești" , notabil fiind la el "realismul intelectual". Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea lirismului în epocă, pregătind terenul pentru semnificative cristalizări ulterioare. Adevărata orientare estetizantă o dau desigur revista "Literatorul" și cel mai de seamă reprezentant al grupării, Alexandru Macedonski. Revista "deschide cel mai cuprinzător capitol din istoria lirismului român, prin influența directă a conducătorului ei." Vladimir Streinu observă cu subtilitate efortul de disociere ideologică al periodicului macedonskian: "În contra direcției
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mai de seamă reprezentant al grupării, Alexandru Macedonski. Revista "deschide cel mai cuprinzător capitol din istoria lirismului român, prin influența directă a conducătorului ei." Vladimir Streinu observă cu subtilitate efortul de disociere ideologică al periodicului macedonskian: "În contra direcției socotită germanizantă "Literatorul" va susține modalitatea literară a latinității noastre; în contra așa-zisului cosmopolitism și universalism estetic, va recomanda scriitorilor identitatea națională; până și în contra ateismului grupării din Iași, va înscrie pe stindardul său postulatul Religiei" . Poetul va respinge motivele lirice ale vremii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
va susține modalitatea literară a latinității noastre; în contra așa-zisului cosmopolitism și universalism estetic, va recomanda scriitorilor identitatea națională; până și în contra ateismului grupării din Iași, va înscrie pe stindardul său postulatul Religiei" . Poetul va respinge motivele lirice ale vremii; "Literatorul" recomandă o poezie care se află la antipodul prozei. Făcând o incursiune doctă în istoria de dată recentă a poeziei europene, Vladimir Streinu stabilește o întâietate semnificativă (un act estetic protocronic, cum ar spune un Edgar Papu astăziă : "paradoxul ca
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cristalizeze constelația poeziei lui Alexandru Macedonski." Vladimir Streinu a găsit modalitatea adecvată de comentare a unor scriitori de al doilea raft (Bolliac, Stamati, Depărățeanu, Sihleanu, Baronzi ș.a.Ă, fixând un convingător tablou de epocă. În același timp, capitolul monografic dedicat "Literatorului" și "portretul de vastă complexitate sufletească al lui Alexandru Macedonski" - observă Perpessicius - constituie pagini de referință în istoria noastră literară. Pompiliu Constantinescu a presimțit printre primii talentul critic al lui Vladimir Streinu, cunoscut în cel de-al treilea deceniu al
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
director la Banca Națională și director al școlii Comerciale, str. Lucaci, 15; Steiner, medic, str. știrbei-Vodă, 16; Steinbill, J., arhitect, str. Polonă, 58; Stern (dr.), avocat, Piața Sf. Gheorghe-Nou; Stoenescu, C., deputat, str. Sf. Ionică, 3; Stoenescu, Th. M., administratorul Literatorului, str. Sf. Spiridon, 25; Stoicescu, C., avocat, deputat, str. Batiștea, 6; Stolojan, An., avocat, fost ministru, Calea Victoriei, 145; Storck, C., profesor la școala de Arte Frumoase, Calea Griviței, 16; Storck, Em., comisionar la librăria Graeve & C-ie, Calea Griviței, 16; Sturdza, Dim
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
62; Economiste Roumain (săptămânal), str. Vămii, 6; Frăția italoromână (italian), săptămânal, str. Sinagoga, 19; Funcționarul (săptămânal), str. Academiei, 3; Iris (grecesc), cotidian, Calea șerban-Vodă; L’Indépendance Roumaine (IX année), director-proprietar, Al. Ciurcu, redactor-șef, Frédéric Damé. Birourile: str. Clemenței, 1; Literatorul, revistă lunară, str. Spiridon, 25; Lloyd Român (săptămânal), Pasagiul Român; Monitorul oficial (cotidian), director: M. Al. Pencovici. Birourile: str. Brâncovan, 9, Monitorul comunal (săptămânal), str. Colței (la Primărie); Națiunea (op. liberală), cotidian, str. Academiei, 22; Necesarul (săptămânal), Calea Dorobanților, 8
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în lumea literară, toți intelectualii sunt foarte mâhniți, unii foarte indignați. O nenorocire s-a întâmplat, marele poet Eminescu a înnebunit. Toată lumea, prietini și dușmani, deplâng această catastrofă. Numai un rival în literatură, poetul Alexandru Macedonski, face excepție. În revista Literatorul pe care o dirige, el scrie următoarele versuri: epigramă Un X... pretins poet, - acum S-a dus pe cel mai jalnic drum... L-aș plânge dacă-n balamuc Destinul său n-ar fi mai bun. Căci până ieri a fost
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ne întoarcem puțin în timp: ați debutat publicistic cu eseul Poezia lui Mihail Celarianu (1967) în Suplimentul pentru literatură. Ați colaborat cu eseuri, cronici literare, articole de istorie literară, poezie la "Viața Românească", "Ramuri", "Astra", "Luceafărul", "Contemporanul-Ideea europeană", "Argeș", "Calende", "Literatorul", "Zburătorul", "Contrapunct", "Art Panorama", "Jurnalul literar", "Poesis", "Nord literar", "România. Kilometrul zero", "Filocalia", "Citadela", "Lumina", "Manuscriptum", "Litterae" (din Canada), precum și la reviste și ziare dâmbovițene: "Longitudini", "Litere", "Curier", "Târgoviștea", "Glasul cetății", "Dâmbovița", "Kindia", "Realitatea dâmbovițeană", "Târgoviștea Literară", ș. a. Să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
valah al lui Shakespeare îmi subliniase în atâtea rânduri, când parlamentasem despre principii, că adevărul trebuie urmat neabătut, cu orice preț, chiar și când se bagă acolo unde nu trebuie? Credincios unor asemenea virtuți nenegociabile ale prieteniei, colaborarea mea la Literatorul, revista pe care o reînviase și pe care o scotea la București încă din 1990, a mers înainte, fără nicio sinuozitate și după acest episod. Când, într-o zi, revenind, cu precauție, la acest subiect sensibil și explicându-i poziția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
iar dintre săptămânale, foarte moderna revistă "Lumea", pe care mentorul meu spiritual, G. Călinescu, o dirija de la distanță. În realitate, revista era condusă de secretarul de redacție, poetul ce se afirmase atunci, în 1945, ca unul dintre cei mai talentați literatori ai generației mele, Ion Caraion. Mă întrebați de timpuri și de mentalități. Ce vă pot spune eu acum, când avem în față aproape cinci decenii de la acest eveniment biografic ce îmi marchează, cu pregnanță pe plan biografic, existența mea literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
câțiva ani în urmă, în perioada 1954-1956, când erați redactor la "Scânteia Tineretului" și colaborator la "Amfiteatru" și "Luceafărul". Comparați, vă rog, munca gazetărească de atunci cu cea de astăzi. Astăzi nu mai sunt gazetar, sunt director, redactor-șef la "Literatorul"; atunci eram doar un începător și un trepăduș. Nu este același lucru să fii începător și director. Eram foarte tânăr, fermecat de viitor, cu toate că erau toate ușile închise pentru mine și toate ulițele ferecate, dar credeam în viitor, știam că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mă mai întorc... 70 de ani, când am pășit sub "arcul triumfal" al cetățeniei de onoare! Nu mă desțărasem, mă aflam tot în Țara Zarandului, la Brad, dar la Băița inexplicabil n-am mai călcat. A fost Atlantida mea... Ca literator, de inspirație aproape exclusiv citadină, m-am îndatorat de asemenea foarte puțin toposului baștinei, fiorului tragic al istoriei moțești sau vieții băieșilor din "Băile" și "Băițele" patrulaterului aurifer Brad, Abrud, Sâcărâmb, Roșia Montană, pe care totuși le știam pe față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cunoaștere a praxelor teoretice îmi surpa semețirea antiromânească, ajutându-mă să am o bună distanță față de fenomenul poetic. Pricepeam altfel stihuri eminesciene, blagiene ori bacoviene ce nu-mi ieșeau din minte. Nu-mi repugna să mă dau la versurile unor literatori pe care-i știam cu etica nepoluată de găinațul istoriei: Ursachi și Cezar Ivănescu la început. Apoi, pe rând, Șerban Foarță, Ion Mircea, Dinescu, Mazilescu, Sandu Mușina, Ion Mureșan, Aurel Dumitrașcu, Stoiciu. Dar... mă dădeam la ei ocazional, și din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mască și sosie, epigonism, identitatea editorială etc., etc. O primă escală în acțiunea de "recuperare" a receptării, este aceea asupra polemicilor dintre Hasdeu și Maiorescu (articolul Direcția nouă...), recte Convorbiri literare și Columna lui Traian, apoi intervențiile din Revista contimporană, Literatorul ș.a. pentru a zăbovi asupra atitudinii unor personalități din epocă, în primul rând comentând impactul studiului canonicului Al. Grama ("citit literal, un astfel de text nu poate decât să producă stupoare"), ca să treacă la parodicul unor scrieri literare ca receptare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
iau sfârșit toate tortúrile insuportabile: prin sucombare, murind. Sau cel puțin, găsesc, de curând, o soluție mai bună: orbind. Să nu-i mai văd! În această stare maladivă am scris, de-abia deghizându-mă, „nuvela” de mai jos, publicată în Literatorul și intitulată Zi de vizită: ATENTIE CITAT RETRAS!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! — ... La început mi s-a făcut milă de pisici, apoi și de câini, iar când mi s-a făcut aproape rău auzindu-l pe Pică (îl știi pe Pică...) povestindu-mi cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în raport cu mitocanii, de pildă. De cele mai multe ori, totuși, recunosc, mă simt, sunt de stânga. La noi, în ultimii ani, cel mai bine a vorbit despre ce înseamnă dreapta și stânga Magdalena Bedrosian, într-o convorbire cu Andrei Grigor, publicată în Literatorul. Aș adăuga din partea mea doar că imanența Dumnezeirii transcendente, Întruparea, Mântuirea, chenoza Domnului Nostru Iisus Hristos, care „S-a deșertat pe Sine (de slava și de demnitatea Sa divină!), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor”, reprezintă ample, cosmice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
După-amiaza de sâmbătă, p. 10. . După-amiaza de sâmbătă, p. 66. . Idem, p. 260. . Idem, p. 11. . După-amiaza de sâmbătă, p. 75. . Idem, p. 140. * Nici nu bănuia, poate, Marin Sorescu, câtă dreptate avea atunci când, spiritual, ca de obicei, scria (în Literatorul, nr. 1 din 6 septembrie 1991, p. 2): „Dar acum iată tăcerea mormântală a acelor din jur (în legătură cu proclamarea independenței Republicii Moldova, independență, între timp, larg recunoscută pe plan mondial n.n. V.Cr.). Pentru Țările Baltice răpite în urma aceluiași protocol secret (al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]