560 matches
-
supărată pe gazon. Și nu acceptăm întrebări pe teme ca toalete, băi sau alte obiecte sanitare. Continuă, Samantha. De ce, erau sub orice critică ? strigă tipul cu obraji dolofani, pufnind în râs. — Continuă, Samantha, spune cu precipitații Hilary, cu un aer livid. — Ba categoric că nu erau sub orice critică ! Trish înaintează iritată pe peluză, și tocurile fuchsia i se afundă în iarbă. Nu accept să-mi fie comentate în acest mod malițios toaletele ! Toate sunt Royal Doulton. Sunt Royal Doulton, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
David Elldridge se schimonosește la față. Și cât facem ? — ... și va ajunge la Paddington cu o jumătate de oră întârziere față de ora anunțată, rostește glasul. Ne cerem scuze pentru orice... — O jumătate de oră ? David Elldridge își scoate nervos mobilul, livid la față. O să trebuiască să-mi reprogramez întâlnirea. — Și eu să-i amân pe tipii de la Pattinson Lobb. Guy pare la fel de iritat, și a început deja să tasteze agitat la telefon. Alo, Mary ? Guy. Fii atentă, am luat o mega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu, mai au vreo treizeci de metri, și imediat vine Centura Industrială, aproape totul e oprit, doar câteva fabrici care par a-și fi făcut din activitatea continuă un soi de religie, și acum trista Centură Verde, serele murdare, cenușii, livide, de aceea trebuie să-și fi pierdut culoarea căpșunile, nu mai e mult până vor fi albe și pe dinafară așa cum sunt pe dinăuntru, și fără nici un gust. Să întoarcem acum la stânga, acolo, departe, unde se văd niște copaci, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se și repetase, în două seri la rând, nu mai știa. Da, Mircea e singurul care ar înțelege, ar întreprinde ceva concret, imediat. Să-i spună că bărbatul acela acut, puternic, numit Marcu Vancea era ieri seară, dintr-odată, bătrân. Livid, epuizat. Nimic nu rămăsese din armura perfectă, din ceremonia gesturilor stăpânite, din lumina privirii, din vocea totdeauna limpede, care încă în urmă cu doar două săptămâni păreau la fel ca totdeauna. Da, în urmă cu două săptămâni, prezentase soției, hodoronc-tronc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-mi iaupaltonul“, și își luaseră paltoanele și coborau fuga fuga pe scări pline de moloz și cărămizi și haine, strada, salvarea, săritura, scările, strada, da, în stradă, salvați, slavă, slavă Supremului, slavă că ne-a salvat. Hainele mototolite, chipuri livide, alerte, strada plină de sinistrați tropăind de frig și înfrigurare, dărâmături și zarvă și neliniște, coloane coloane de trupuri și zumzetul de voci grăbite, toți se grăbeau se grăbeau, fără să știe încotro, un soi de evadare colectivă, de parcă dezastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
școlar și intersocial nu pot fi tolerate nici măcar când este vorba de crema învățământului nostru. Vor fi luate aspre măsuri pentru pedepsirea celor care vor fi găsiți vinovați de instigare la răzvrătire. La auzul acestor cuvinte, fețele colegilor mei deveniră livide și total lipsite de orice culoare, căci știau până unde pot merge aceste măsuri și pedepse ce vor fi implementate și voit exagerate de către cei care le vor pune în aplicare. Mai știau că, deși nu ei erau capii răzvrătirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
temător. M-am dus să văd cum stăteau lucrurile prin școală. Pardon, colegiu. În prima sală, totul era normal. Ei erau un pic terifiați și scârbiți de ceea ce văzuseră. Cei care n-au asistat la "spectacol" se dădeau pe lângă cei livizi și albi la față și-i întrebau ca și cum ar fi fost niște copii mici: "Și cum a fost? Cum a fost?". Parcă-i întrebau dacă mai au bomboane. Ce să le răspundă? Poți descrie? Poți explica cum e să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu îi păsa nici dacă lumea se sfârșea în afară! Într-un pat din infirmerie zăcea Ana. Așternutul îi era pătat de sânge, dar rănile îi fuseseră deja cusute și îngrijite de Sarah Medico. Părul îi era murdar și fața lividă, iar pe ea avea o expresie senină de împăcare. Era inconștientă. Pieptul i se urca greu când respira și trosnea ușor când cobora. Își încrunta ușor sprâncenele uneori, atunci când în corp i se mai trezea vreo durere ce nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cineva care se roagă „Sfântă Marie, tu, cea binecuvântată...“ și mă trece un val și mai puternic, Înăbușitor, de panică. Lumea se roagă. Chiar se Întâmplă. O să murim. O să murim. Poftim ? Americanul de lângă mine mă privește, cu chipul Încordat și livid. Am zis asta cu voce tare ? — O să murim. Mă uit lung la el. Ar putea fi ultima persoană pe care o voi vedea Înainte de a muri. Îi privesc cutele fine din jurul ochilor Întunecați, bărbia puternică, cu barbă de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca niște statui de ceară. — Vrei te rog să-ți scoți nenorocita asta de mână din bluza mea ? spun Într-un final, enervată la maximum pe Connor. Orice urmă de dorință de a face sex mi-a dispărut complet. Sunt lividă de furie. Pe mine. Pe Connor. Și pe toată lumea. ZECE Jack Harper pleacă astăzi. Slavă Domnului. Slavă Domnului. Fiindcă pur și simplu nu mai suportam... să-l văd. Nu trebuie decât să-mi țin capul plecat și să-l evit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
familiei tale? Urmează o tăcere siderată. — Ai fi OK ? — Ăă... probabil că nu, se hazardează el repede. — Ei vezi ! Vreau să spun, tu cum te-ai simți dacă cineva ar face public faptul că... porți bikini de damă ? Aidan devine livid la față de șoc. — Dar nu port bikini de damă ! — Știu că nu porți bikini de damă ! mă rățoiesc la el. Sau, mai bine zis, nu știu că da sau că nu, dar am zis doar așa, să presupunem pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
i le va spune sunt și adevărate, și apoi cum s-o aducă el acasă să-și vadă tatăl?! Nu, nu poate merge așa să se expună, este periculos pentru toți! Chiupul cel mare, așa cum Îl botezase conspirativ Victor, era livid la față, atât cât mai rămăsese neacoperită de badajul neprofesionist al Mariei, transpirat și părea mai degrabă a fi a unui om mort. Respira Încet și sacadat. După mai bine de un sfert de oră, Victor observă cum chiupul se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
băiatul se Îndreaptă agale către ușă, Îi aruncă vorbe grele: Crezi că-ți bați joc de mine, mă pedepsești, ai greșit adresa dobitocule, mototolule, tocilarule! S-au mai văzut abia luni la careul de dimineață, atunci când fata cu o față lividă a venit la el și i-a Întins un caiet sau o carte, șoptindu-i: Gata! Hai să fim deștepți! Bine? Bine! Băiatul găsi În carte un bilet scris cu migală: M-am supărat și am plâns de ciudă, fără
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
știe că orașele mari sunt spații ingrate, ce Îi Împing adesea pe locuitorii lor la gânduri sumbre, sinucigașe, la trăiri supradimensionate, la trufie excesivă, dar și la sentimente de zădărnicie pe care ți le dau mișcarea de neoprit și aerul livid pe care-l respiri. Redactorul-șef Dezideriu, cetățeanul care s-a trezit În această dimineață nimeni altul decât Leonardo Da Vinci, simte o persistentă senzație de rău, un vertij insuportabil pe care Încearcă să Îl domine printr-o rugăciune către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-au consumat fără să țină cont de etichete și de rugămințile Înlăcrimate ale celor trei mesageri. Mașina din burta căreia fuseseră scoase Îmbrăcămintea și bunătățile, arăta la sfârșit, ca după un atentat irakian cu bombă, iar mesagerii aveau chipurile livide de efort și de spaimă. Pentru faptul că a Încercat să-i mai potolească pe disperații care se luptau Între ei cu atâta Înverșunare, Antoniu a primit și el, un zaț de la această darnică asociație: câteva haine, un cozonac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de acea bucurie, emoție... Părinții tăi așteaptă În hol. Ai vrea să-i vezi? Să vorbești cu ei? Sunt atât de nerăbdători... Sigur! Să intre numaidecât! A intrat mai Întâi mama, apoi tata, Nicoleta cu soțul ei, Emil. Aveau fețele livide, trase, ciarcăne În jurul ochilor și o anumită durere mută În priviri. Se vedea de la o leghe depărtare că nu dormiseră toată noaptea și păreau frământați de o problemă extrem de dureroasă. Am Încercat un zâmbet stângaci. Mă bucur așa de mult
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zbor... Ce m-ar putea Împiedica? Atât de mare este forța fericirii. Niciun mormânt n-ar rezista În fața dorinței mele...” Și dintr-o dată, ca un automat, s-a ridicat, a privit În jur cu ochii măriți de spaimă, cu fața lividă, din care se scursese tot sângele - și parcă chiar ultima scânteie de viață și a Început să alerge după un tren care se pusese În mișcare, un tren care semăna mai mult cu o nălucă, cu un nor de praf
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-o atenționez și să-i arăt că sunt foarte hotărâtă să nu renunț la visul meu. Mama a avut o tresărire ( poate mai mult de atât), nevenindu-i să creadă că sunt În stare de un asemenea gest, și, lividă la față, se chinuia să Îngaime: “Să văd ce pot face, să caut, să rog pe cineva să mă ajute”. Și așa, bătând la mai multe uși, am reușit să mă Înscriu la Liceul industrial nr. 3 din orașul B.
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sarcastici și nervoși că nu ncepe cu ei cultura, de patimi și invidii roși, li-i plină de colți negri gura cum este-un spermatozoid, eșuat, de strâmb, în fața porții, că seamănă mai mult cu morții de agurid și de livid plin de al viperei venin, este în viață cum e pata prinsă la un sufix străin și-acest venin l-a dat și gata. A încercat să iasă-n lume strivind totul în jurul lui și a rămas așa precum e
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mai întârzia cel puțin un sfert de oră, cam atât dura convorbirea de seară. Se ridică mirat într-un cot când, după câteva momente Ileana intră în cameră. Închise ușa după ea și se rezemă cu spatele de aceasta. Era lividă la față și bărbia îi tremura. Ce-i cu tine? o întrebase el speriat. S-a întâmplat ceva la Baia de Sus? Femeia dădu din cap aprobator. Ai tăi? Nu, spuse ea aproape în șoaptă, mai rău. Toma veni repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se dezechilibră și căzu pe podea. Agentul Pohoață, care asista și el la interogatoriu, îl ajută să se ridice înapoi în picioare, după care se retrase tăcut lângă șeful său. Patronul de la Pinforest era de-a dreptul speriat. Avea fața lividă, neînțelegând ce se întâmplă cu el. Încă din clipa când îl văzuse dimineață pe Godunov, aducându-i pe cei doi, legați fedeleș, bănuise că lucrurile luaseră o turnură cu totul nefavo rabilă pentru ei. Nu se așteptase însă ca totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
octombrie Stau de 12 ore pe un taburet, lângă patul de la reanimare în care zace tata după ce i s-a extirpat tumora de la vezica urinară. Acele din venele lui mă dor, sângele i se scurge într-o sondă, pe obrajii livizi i-au crescut țepi albi. Binevoitoare doar în secunda când le vâr banii în buzunar, surorile și infirmierele îl tratează cu o familiaritate jignitoare, ca pe un moș dat în mintea copiilor. Unde a rămas domnul distins și sigur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de seamă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
băut nimic, dar, în timp ce încuiam ușa, am recapitulat cum o voi saluta eu pe Martina, cerând zâmbitor o șampanie. Am luat-o spre est, apoi către nord. Mda, era clar că ziua avea o culoare stranie - o lumină suavă, dar lividă; biliară, de parcă plămânii îi rămăseseră îmbâcsiți de poluare. Hai, scuipă ce te îneacă. Magazinele mai dormeau încă... Unde era zgomotul, unde erau cei care îl făceau? Mașini puține, ale căror faruri își înșurubau lumina ca un sfredel. Dintr-o dată m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
resemnate. Ce i-o fi făcut tipul ăsta marelui, incomparabilului meu Fiasco? Ai impresia că a locuit în el, că l-a subînchiriat. Sunt oameni care nu au stofă deloc. Ar fi trebuit să-i vedeți pe băieții de la garaj, livizi de invidie și plini de admirație, când Fiasco-ul e condus - sau, după caz, împins, tractat sau, cum s-a întâmplat o dată, cărat cu elicopterul - în curtea lor plină de gunoaie. E temperamental Fiasco-ul meu, ca toți caii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]