2,404 matches
-
epică a romanului sunt numai pretexte de ideologie. S-ar putea stabili atât ca analogii între reflexiile din întoarcerea din rai și Solilocvii sau unele din Fragmentele nefilozofice (Vremea, 3 martie 1934). întoarcerea din rai e într-adevăr un roman livresc. Nu numai numele și ideea filozofilor mișună (Platon, Socrate, Plutarch, Freud, Chestov, Croce). Sunt amintiți scriitori din diferite țări, epoci și concepții: Dante, Papini, Wilde, Pirandello, Baudelaire, Carlyle, Shaw, Proust, Eminescu, Iorga. Nu lipsesc nici compozitori celebri: Debussy, Glinka Smetana
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
autoreferențiale, cu atât ea spune mai puțin. Exemplul unei post-"optzeciste" locvace, precum Simona Popescu este elocvent. La antipod - și dintr-un unghi mai apropiat de cel antropo-centrist al lui Alexandru Mușina -, O. Nimigean face aici nu experimentalism de laborator livresc (halat alb, mănuși chirurgicale, ser fiziologic, lamele de microscop, microclimat aseptic), ci experiențe pe care, chiar și într-o epocă a inocenței pierdute, le putem numi revelatoare. Din păcate pentru autor, măștile lui poetice, alternate prin prestidigitații prozodice, i-au
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
al pornirii revoluționare de-a "transforma lumea", o îndîrjire terifiantă se degajă din articolele sale de tinerețe, subordonate unei orientări care predica necesitatea sacrificiului, ca o condiție sine qua non a renașterii obștești, care se străduia a face prozeliți. Angelismul livresc trece într-o spectaculară demonie: "Este un Ťprea multť care modifică statutul ontologic, și nu doar detaliile cuiva. Lucifer nu era un înger de rînd, ci un exces de înger, după cum Legiunea care își luase numele de ŤArhanghelť ajunsese să
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
Nicolae Breban, Augustin Buzura), într-o istorie imaginară dezvoltată din pretexte reale (Eugen Barbu, Dana Dumitriu, Eugen Uricaru etc.), după refugiul în propriul eu poetic (Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Mircea Ivănescu etc.), în ironie și speculație livrescă (Marin Sorescu, Paul Georgescu, Șerban Foarță) sau în oniric (Leonid Dimov, Dumitru }epeneag), propriul text rămânea ultimul loc unde scriitorul se putea ascunde de realitatea opresivă a regimului politic (așa au procedat Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu și
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
Fiindcă există, pe o scală înțesată de zeci de tonuri, două tipuri de lectură ale unor asemenea texte de frontieră. Una credulă și - surpriză ! - una dezinteresată. Prima, validând fără precauții autenticitatea documentelor. Cea de-a doua, preocupată, pe urmele postmodernismului livresc, numai și numai de expresivitatea acestora. Ba chiar exploatând energic orice firavă posibilitate de fals, în vederea unei noi articulări a contextului. Prima, descinzând dintr-o eroare de calcul, dar menținân-du-se (prin urgența și necesitatea depistării unui adevăr) într-o paradigmă
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
zgâria cu o sârmă pe suprafața săpunului dată cu DDT literele din care se compun numele unor filosofi, numai pentru a le vedea). Tocmai de aceea, autoportretul său, lipsit de un frison existențial, ni se înfățișează ca un produs exclusiv livresc. Este un autoportret construit din cărți, amintind de acele tablouri ale lui Arcimboldo în care figura umană rezultă din combinarea ingenioasă a unor obiecte. Un mod luminos de asumare a suferinței Tânărul Nicolae Balotă ne devine uneori antipatic, din cauza unui
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
pagină a poveștii. Încă din vremea moderniștilor, ultima pagină (încheierea tradițională) se afla de fapt chiar pe prima pagină, care dezvăluia brutal ce îl așteaptă pe protagonist. Întreaga istorie Desperado e o afirmație că viitorul nu e decât o amintire livrescă, o tradiție contrazisă de mileniul trei. De ce trăiește eroul Desperado, atunci, dacă ce va fi e deja amintire? Probabil că el tinde spre un nou tip de poveste, în care timpul a explodat, trecutul, prezentul și viitorul plutesc în vid
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Proust e cazul cel mai tipic. Poate nici un alt prozator nu inspiră sentimente mai răspicat contrare ca autorul ciclului În căutărea timpului pierdut: căci ori îți place, și atunci îl citești ca într-un ritual al adîncirii într-un deliciu livresc, ori nu-ți place deloc, și atunci îl treci în rîndul grafomanilor plicticoși; ori îl savurezi pe milimetru de proză degustîndu-l picătură cu picătură, ori îl decretezi drept un incorigibil tărăgănător care te sufocă cu interminabilele lui divagații. Și fiindcă
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
la arte și jocuri (scrimă și șah, pictură și muzică) reînvie romanul popular, modelul preaiubit fiind foiletonul secolului al XIX-lea și regele acestuia, Alexandre Dumas, pe care îl omagiază în spirit postmodern, într-un amestec debordant de ludic și livresc, de fantezie și erudiție. Seria ajunsă la cinci romane Căpitanul Alatriste arată un autor îndrăgostit de "Secolul de aur" spaniol, hotărât să-și contamineze cititorii cu farmecul iberic. Toate războaiele planetei Ceva lipsea totuși din panoplia lui Arturo Pérez-Reverte... Traducătoarea
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
e copilotul care pășește pe același drum analitic cu politologul român. Mai precis, Mihăieș aduce acel condiment psihologic fără de care orice conversație pe teme politice riscă să plictisească. Cazul lui Mircea Mihăieș îl știm cu toții: între ipostaza mondenă și cea livrescă a ființei sale se cască o veritabilă prăpastie. Omul acesta de o blîndețe cotidiană frizînd gingășia, de cum se așază la masa de scris, suferă o metamorfoză: din miel devine tigru și, în locul unei bonomii așezate și molipsitoare, firea i se
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
un personaj. Putem prezuma că nu numai colegele de celulă și de carceră (hoațe, prostituate și politice), ci și anchetatorii plus temnicerii de toate gradele rămâneau literalmente cu gura căscată în fața acestei fete grăsuțe și cu părul vâlvoi - un model livresc de insubordonare întrupat, neverosimil, la Jilava, Ghencea sau Malmaison. Ilustrativ pentru psihologia tinerei eroine, când aceasta ajunge la Mislea, o ia ca pe o promovare într-o condiție de adevărată detenție. Zoia autohtonizată se bucură: "Asta da pușcărie! A fi
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
fost dimensiunea cea mai importantă a existenței acestui personaj boem și teribilist. Nimic din ce ținea de arta versurilor nu îi era străin. De la haiku-uri la poemele ample cu rezonanțe epice, de la sonurile romantice și simboliste la intertextualitatea, aluziile livrești și ironia specifice liricii postmoderne, de la dulceața versului popular la ciudatele asocieri suprarealiste, totul îi era la îndemână acestui "poet excepțional", în poezia căruia "cântă simultan privighetoarea și cucuveaua" (Ștefan Augustin Doinaș). Ion Chichere este fără îndoială unul dintre poeții
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
incluzând elemente monografice - aspecte mai mult sau mai puțin discutate ale unei moșteniri literare semnificative, precum și istoricul receptării ei critice (I. A fost odată o prefață...; II. O paranteză contextuală: III. Biografia criticii; IV. Opera; V. O antologie a abundenței livrești). Prima parte glosează pe marginea prefeței lui Hogaș pentru ediția volumului său din 1912, document literar revelator, dar care nu a fost până la urmă cuprins în volumul respectiv, din motive rămase neclare (se presupune că datorită lui Ibrăileanu, ceea ce nu
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
căreia este lansată ideea că Hogaș este, de fapt, un autor de "pastișe" (p. 54), ceea ce îl plasează, într-adevăr, pe scriitorul nemțean într-o "actualitate" de tip postmodern. Părțile a patra (Opera) și a cincea (O antologie a abundenței livrești) ale studiului eseistico-monografic se află într-un raport de complementaritate. Aceasta din urmă, având drept punct de plecare observațiile fugitive sau parțiale făcute de G. Călinescu și de către alții, are meritul că aprofundează datele problemei și scoate la iveală o
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
este pentru prima dată când lucrările mele au fost cantate în Concertul anual Balkanicus. La edițiile din 2008 și 2011 au fost incluse în program (Dis)continuum pentru ansamblu instrumental și bandă magnetică și liedurile pentru baș și pian Amor livresc (Bookish Love) și Declin (Decline), din ciclul O oră de iubire pe versuri de Gheorghe Tomozei. Cu ocazia prezenței mele în Minnesota, am fost invitat să susțin conferințe despre muzica mea și despre muzică românească contemporană la Anderson Music Building
O prim? audi?ie rom?neasc? ?n Concertul anual BALKANICUS de la Minneapolis by Sorin Lerescu () [Corola-journal/Journalistic/84266_a_85591]
-
Călătoria lui în continentul negru a avut loc în 1895-1896, în tovărășia fiului său, și a fost relatată în volumul O espediție română în Africa, apărut în 1897. Plecarea celor doi se produsese, ca atîtea altele, sub efectul unor emoții livrești: Prima impulsie pentru o călătorie în Africa am primit-o, eu și fiul meu, din lectura unei cărți a contelui Ernest Hoyos, în care impresii provocate de natura locurilor și de numeroase aventuri, petrecute în cursul unei lungi călătorii prin
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
În biblioteca ta de acasă, cu rafturi țintuite pe veci în pereți, din podea pînă-n tavan, cauți, cauți să afli ce este moartea. Din mijlocul tavanului, doi ochi ironici te privesc și o voce cavernoasă îți zice: ŤAceea e moartea livrescă, hă-hă-hă! he-he! hi-hi! Caută în altă parte, pe dealuri și pe cîmpii, pe goluri alpine și în pustiu, mai ales în pustiuť". Moartea nu se învață, așadar, moartea se trăiește sub semnul unei sensibilități panicate, al unei angoase, pentru a
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
unghiuri favorabile, ca la jocul de biliard, pentru a marca trăirile raportate la Thanatos, pentru a cîștiga o partidă a expresivității, la masa unui joc în care miza finală rămîne obscură. Chiar dacă înregistrarea scorului se săvîrșește inevitabil în contul "morții livrești", rămîne un cîștig net. Acela al unui act al sensibilității personale, capabil a îmblînzi necunoscutul, între violența unui nonsens și al unui sens aflat dincolo de pragul comprehensiunii omenești, între tăcere și un limbaj ce-și dibuie intuitiv porți spre sine
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
Cosmin Ciotloș Grosso modo, poezia lui Aurel Pântea a cunoscut, de la debutul din 1980 (Casă cu retori) și până azi, două etape. Prima, declamativa, livresca, polemică și mascat ironică, îl ține în preajma colegilor săi de generație. Despre ea scrie inteligent Radu G. Țeposu în Istoria tragică & grotesca a întunecatului deceniu literar nouă, făcându-l pe Pântea cap de serie al capitolului Fantezismul abstract și ermetic
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
citează pe Robert Frost cu zâmbet în colțul gurii spunând că... poezia este ceea ce se pierde prin traducere. Stângăciile sunt desigur scuzabile pentru cei care - netrăind printre nativi - nu pot înțelege complet conotațiile limbii de zi de zi față de sensurile livrești. Dar realitatea greu de înțeles sau de acceptat pentru români este că traducerile respective, chiar și distribuite sistematic (ceea ce nu s-a întâmplat), nu ar putea avea vreun impact deosebit, dincolo de interesul academic. Entuziasmul individual pentru taducerea lui Eminescu în
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
era o absorbție, un proces de abstragere din prezent ce-l transpunea într-un alt timp, cu alte obiceiuri, într-o altă geografie. Mai târziu, a căpătat și deprinderea de a depăși barierele spațiului și ale timpului, dar fără intermediar livresc, ci în situații de viață cotidiană. A doua serie de confesiuni cuprinde observații tehnice despre arta povestirii, se referă la rigoarea limbajului, la construcția geometrică și la scriitura muzicală. Cortázar se declară "paznic al propriului limbaj", a învățat de la Borges
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
riscului, atunci când se angajează într-o adevărată călătorie inițiatică, având ca plan de referință literatura și nu realitatea, ca la postmoderni. în cazul de față, aluziile și reperele culturale sunt mai degrabă convenționale, neconstituind substanța poemului ca la optzeciști, unde livrescul, parte organică, densifică spațiul poetic. Aici impresia de rarefiere este izbitoare". Neavând la îndemână volumul despre care a scris Mircea Dinutz, decât, deduc, sub forma unui cuprins bogat și sugestiv, nouă poetul ne încredințează un recent poem amplu, o Elegie
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
Gheorghe Grigurcu Sigura morală a lui Ilie Constantin e cea a unui ins echilibrat, iubitor de chietudine, aspirînd spre mediul livresc precum spre un substitut abstractizat (purificat) al lumii tumultuoase, pline de capcanele imprevizibilului. Izolat cu discreție, cultivă un lirism al ființei intrinseci ce presupunem că-i oferă esențiale satisfacții ("a place sieși, observa Valéry, înseamnă orgoliu, a place altora înseamnă
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
dar punerea ei în practică a fost greșită sau în vehicularea teoriei celor două vârste ale comunismului(bună și rea), D. R. Popescu scanează realitatea prin intermediul mitului, exploatându-i exact acest potențial subversiv. Cu ajutorul unor mituri, în general de proveniență livrescă(cele două surse principale fiind mitologia biblică și cea antică), scriitorul inversează sensul scenariilor mitice fabricate de putere. Între ,,miturile ideologice" în care - după cum demonstrează Jean Molino - nu zeii ci ideile garantează parusia și miturile derepopesciene există o compatibilitate tematică
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
vagonul 818 - e spectaculos pentru amatorii de comparatistică. Fiecare vers își emite propriul set de aluzii culturale. Simple locuțiuni românești - care trebuie să-i fie tare dragi acestui autor abia întors la limba debutului - își dau întâlnire cu sofisticate metafore livrești, puse nominal în lumină sau doar abandonate în penumbra notițelor de lectură. Avem, așadar, spațiu de desfășurare pe teme desprinse fie din tragismul încordat al lui Franz Kafka, fie din psihanaliza lui Sigmund Freud, fie din studiile lui Harold Bloom
Covorul lui Sierpinski by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8160_a_9485]