2,088 matches
-
apare pentru prima oară cu denumirea de Pârtești. Stăpânirea localității de către mănăstirea sus-menționată a fost confirmată de domnitorii Petru Aron și Ștefan cel Mare. După jefuirea și distrugerea vechiului lăcaș de cult de către tătari (1527) și construirea unuia nou de către logofătul Toader Bubuiog (1530), o serie de alți domnitori vor confirma stăpânirea satului Pârtești de către Mănăstirea Humor. În partea de jos a satului Pârtești, pe vale (astăzi satul Pârteștii de Jos), a fost construită o biserică de lemn cu hramul "Sf.
Biserica Sfântul Nicolae din Pârteștii de Jos () [Corola-website/Science/323300_a_324629]
-
Doamna", a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza. S-a născut la Iași, în familia Rosetti și a murit la Piatra-Neamț, fiind înmormântată la Solești, Vaslui. Elena Rosetti era fiica postelnicului Iordache Rosetti și a soției sale Ecaterina (Catinca), fata logofătului Dumitrache Sturdza din Miclăușeni și sora boierilor cărturari Constantin Sturdza și Alexandru Sturdza. Copilăria și-a petrecut-o la moșia părinților de la Solești, în ținutul Vasluiului, alături de cei trei frați: Constantin, Theodor și Dumitru și de sora Zoe. Primește de
Elena Cuza () [Corola-website/Science/300138_a_301467]
-
Mai este menționat fie ca „Jilski” (de la Jiu), fie ca „Craioveski” (de la Craiova) dar nu mai are aceeași poziție fruntașă în ierarhie ca cea a înaintașilor săi, locul său în Divan fiind după foștii și actualii mari vornici și mari logofeți. Vlad Vintilă este atras de o parte a boierimii într-o ambuscadă și este ucis pe malul Jiului în iunie 1535. "„Odată cu el dispare nu știm în ce împrejurări și Barbu III Craiovescu ultimul vlăstar în linie bărăbătească, sigur dovedit
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
forțele cruciate. Astfel, în anul 1099 David a ajuns să nu mai plătească tributuri selgiucizilor, după eliberarea tuturor ținuturilor georgiene în afara emiratului Tbilisi și a Hereției. În 1103 el a reorganizat biserica, legând-o de stăpânirea sa prin instituirea unui logofăt domnesc (Mtsihnobart Ukhutsesi) în rangul de catholicos (arhiepiscop). În campania din 1103-1105, armata georgiană a recucerit Hereția și a întreprins raiduri încununate de succes pe teritoriul Șirvanului, care se afla încă sub dominația selgiucidă. Între 1110 și 1118 au fost
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
de Moroda) stabilită în Transilvania și înnobilată de împăratul habsburgic cu titlul de baron. Tatăl său era negustor și s-a stabilit în România, unde și-a desfășurat afacerile. Mama sa provenea dintr-o veche familie românească, fiind urmașă a logofătului Sima-Piteșteanul. Ca urmare a faptului că dispunea de o stare materială bună, Dan Nasta a devenit încă din adolescență un pasionat colecționar de artă, strângând colecții valoroase de cărți și timbre, iar mai apoi de icoane, mobilă și obiecte de
Dan Nasta () [Corola-website/Science/328899_a_330228]
-
arhitectului Alexandru Iotzu, a fost inaugurată în 1973. Teatrul Național din Craiova s-a înființat în anul 1850. În primele decenii de existență a realizat numai spectacole muzicale și vodeviluri precum "Muză de la Burdujeni", "Carantină", "Nuntă țigăneasca", "Rudele nevestei mele", "Logofătul satului", "Un amor romantic". În perioada 1888-1911, teatrul craiovean a avut o valoroasă trupa de opereta, care a realizat spectacole cu creații ale compozitorilor vienezi , Strauss în primis. După 1900, accentul este pus pe spectacolele dramatice, în principal clasicii dramaturgiei
Teatrul Național Marin Sorescu Craiova () [Corola-website/Science/313475_a_314804]
-
(n. 14 mai 1848, Budapesta - d. 18 decembrie 1899, București) a fost un publicist, traducător și critic literar. Era fiul nelegitim al lui Nicolae Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu. Asupra legăturii fiicei lor, pe care o considerau o mezalianță, Floreștii ascund adevărul, în timp ce Bălceștii recunosc paternitatea copilului. Luxița Florescu și-a adoptat în 1858 propriul fiu și s-a îngrijit de educația lui. Elev la Liceul „Louis-Le-Grand
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
a asigurat, în perioada septembrie-octombrie 1726, conducerea interimară a statului moldovean, în calitate de caimacam. Odată cu prima domnie a vărului său Grigore II Ghica, marele boier Sandu Sturza a avut un rol politic important în Moldova, îndeplinind cele mai înalte dregătorii: mare logofăt, mare spătar, mare vistier, hatman sau mare vornic al Țării de Jos. Totodată, până în 1753, a făcut parte din opt căimăcămii. În 1743, vel logofătul Sandu Sturza este numit caimacam la plecarea din domnie a lui Constantin Mavrocordat. În iunie
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
Sturza a avut un rol politic important în Moldova, îndeplinind cele mai înalte dregătorii: mare logofăt, mare spătar, mare vistier, hatman sau mare vornic al Țării de Jos. Totodată, până în 1753, a făcut parte din opt căimăcămii. În 1743, vel logofătul Sandu Sturza este numit caimacam la plecarea din domnie a lui Constantin Mavrocordat. În iunie 1747, tot ca vel logofăt, este numit din nou caimacam al Moldovei, împreună cu boierii Toader Carp și Constantin Donici.
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
hatman sau mare vornic al Țării de Jos. Totodată, până în 1753, a făcut parte din opt căimăcămii. În 1743, vel logofătul Sandu Sturza este numit caimacam la plecarea din domnie a lui Constantin Mavrocordat. În iunie 1747, tot ca vel logofăt, este numit din nou caimacam al Moldovei, împreună cu boierii Toader Carp și Constantin Donici.
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
l-a înnoit pan Nicoară Prăjescul vel vistiernic și cneaghina lui, Maria, și copiii lor în anul 7119 (1611)"". Boierul Nicoară Prăjescu era unul dintre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). El a primit mai multe moșii de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606). Biserica a fost menționată în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea în mai multe acte. În perioada medievală, în jurul bisericii a existat
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
veșnicul lăcaș în zilele dreptmăritorului Ștefan Voievod în anul 70..., luna ... ziua ..."". Lângă ușa nordică a pridvorului se află un mormânt aoperit cu o lespede funerară având următoarea inscripție în limba română: ""Sub această piatră zac oasele răposatei Marii, giupâneasa logofătului Alexa Nicolescu de la Țara Românească, care s-a pristăvit aice la Rădăuți, la anul 1770, iulie 4 zile"". Lângă peretele nordic al altarului, în afara bisericii, se află o lespede funerară având o inscripție în limba română: ""Sub aceastră piatră odihnește
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
urmă cu câteva secole, sătul se află pe șesul Șiretului și, mai apoi, s-a mutat pe dealul unde se află și astăzi. Prima clădire de pe acest meleag a fost curtea boierilor Miclescu, refăcuta în 1711 de Gavril Miclescu, mare logofăt al Moldovei (1650-1741), iar pământurile se întindeau între hotarul satului Cucorăni și până pe malul Șiretului, precum și pește Siret până în hotarul cu Burdujeni. Se numeau moșiile Miclescu, iar satul Siminicea împărțit în două se chema Siminicea Valoș și Siminicea Miclești. Satul
Călinești (Bucecea), Botoșani () [Corola-website/Science/300901_a_302230]
-
Marele logofăt (în , transliterat "megas logothetēs") era un înalt dregător (funcționar) însărcinat cu conducerea tuturor departamentelor fiscale ale Imperiului Bizantin (așa-numitele "sekreta"). Această dregătorie a existat în perioada medievală și în Principatul Moldovei, marele logofăt fiind cel mare dregător din Sfatul
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
Marele logofăt (în , transliterat "megas logothetēs") era un înalt dregător (funcționar) însărcinat cu conducerea tuturor departamentelor fiscale ale Imperiului Bizantin (așa-numitele "sekreta"). Această dregătorie a existat în perioada medievală și în Principatul Moldovei, marele logofăt fiind cel mare dregător din Sfatul boieresc. Această dregătorie a fost înființată de împăratul bizantin Alexios I Comnen (1081-1118), cu denumirea de logothetēs tōn sekretōn (), într-o încercare de a îmbunătăți coordonarea diferitelor departamente. Departamentele fiscale au fost grupate în
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
domeniile imperiale și bisericești. Pe la mijlocul secolului al XII-lea, "logothetēs tōn sekretōn" a devenit "megas logothetēs", o dregătorie ce a existat până la căderea Imperiului Bizantin în 1453. În prezent, conducătorul arhonților din cadrul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după obiceiurile curții împărătești. Printre dregătoriile preluate de la bizantini a fost și cea de mare logofăt. În capitolul al VI-lea ("Despre boierii din Moldova și stările lor") din lucrarea sa monografică ""Descriptio Moldaviae"" (scrisă în perioada 1714-1716), cărturarul Dimitrie Cantemir, fost domnitor al Moldovei (1693, 1710-1711), a realizat o enumerare a dregătoriilor boierești din Moldova
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
al Moldovei (1693, 1710-1711), a realizat o enumerare a dregătoriilor boierești din Moldova acelor ani. Cei mai apropiați sfetnici ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta domnitorului rugămințile boierilor. De asemenea, lua hotărâri cu privire la statornicirea hotarelor, la stăpânirea
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta domnitorului rugămințile boierilor. De asemenea, lua hotărâri cu privire la statornicirea hotarelor, la stăpânirea pământurilor și la birurile datorate domniei de către stăpânii pământurilor. Ca semn al rangului săi, marele logofăt purta la gât un colan cu lanț de aur și în mână un toiag aurit. La început, el avea sub oblăduire Cetatea Albă, dar după ocuparea acesteia de turci (1484) i s-a dat ca venit dijma statornicită pentru Ținutul
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
în America de Sud. Mihail Manoilescu s-a născut la 9 decembrie 1891, la Iași, într-o familie aristocratică moldoveană, ai cărei reprezentanți au fost cărbunari, unioniști, socialiști, conservatori: ”Cel mai îndepărtat dar și cel mai ilustru strămoș al meu a fost Logofătul Tăutu, atâtea decenii cel dintâi sfetnic al lui Ștefan cel Mare și al urmașului său Bogdan. Un descendent al marelui logofăt, Ioniță Tăutu - frate cu străbunica mea Marghiolița Tăutu - este autorul constituției cărburnarilor la 1821 (vezi în special lucrările lui
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
au fost cărbunari, unioniști, socialiști, conservatori: ”Cel mai îndepărtat dar și cel mai ilustru strămoș al meu a fost Logofătul Tăutu, atâtea decenii cel dintâi sfetnic al lui Ștefan cel Mare și al urmașului său Bogdan. Un descendent al marelui logofăt, Ioniță Tăutu - frate cu străbunica mea Marghiolița Tăutu - este autorul constituției cărburnarilor la 1821 (vezi în special lucrările lui Barnoschi). Bunicul mamei mele, clucerul Constantin Bădărău - fiul Marghioliței Tăutu și al vel serdarului Niculiță Bădărău - a fost deputat în Divanul
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
localitate. Cea mai veche mențiune despre sat apare într-un document din vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu (12 mai 1692), în care sunt menționați 12 boieri care participă la hotărnicia moșiei Nenciulești a mănăstirii Cotmeana. Între boieri sunt menționați ”Tudor Logofăt, fiul lui Tudor Paharnic din Plopi” (Ecaterina Țânțăreanu, Habitat medieval în sud-vestul Munteniei în sec. XIV-XVII. Temeiuri istorice și arheologice, Editura Renaissance, București, 2010, p. 62). O altă mențiune istorica datează de după Unirea Principatelor (1859), când o delegație din satul
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
minorități gotice, iașice, armenești și altele, care mărturiseau creștinismul ortodox. Teritoriul a fost inițial sub controlul Imperiului Trapezuntului. Teodor al II-lea Gavras, un descendent al familiei Gavras, de origine bizantină și armeană, a fost numit în funcția de temarh (logofăt). Familia Gavras a fortificat Dorosul, prescurtare a denumirii întregi Sfântul Teodor (Άγιος Θεόδωρος) după patronimul lui Teodor al II-lea Gavras. Cetatea a devenit centrul administrativ al noului principat, denumit după capitală. Principatul a avut relații pașnice cu Hoarda de
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
roeștean, dar se știe că în punctul numit „Gura Padinilor″ se afla un local de primărie construit din cărămidă. Aici a funcționat prima școală al cărei învățător a fost fiul lui Vasile Condei, un localnic ce a îndeplinit serviciul de logofăt și a ținut cancelaria comunei. Acesta nu a servit decît un an de zile și se pare că suferea de alcoolism cronic, motiv din care a și decedat. Primele documente ce atestă activitatea școlară sunt din anii 1862 pentru școala
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]