497 matches
-
auz și a avut un semn din naștere pe frunte, care a fost de multe ori ascuns în portrete. Ludovic a avut mai multe aventuri extraconjugale și a fost unul dintre iubiții lui Lady Jane Digby, o aventurieră aristocratică engleză. Ludovic I al Bavariei accede la putere la moartea tatălui său, în 1825 și a continuat politica de mecenat dusă pe când era prinț moștenitor. Admirator al lui Goethe, a achiziționat operele pe care acesta le apreciase în mod deosebit la palatul
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
de excepție, de origine germană. După Revoluția Franceză din iulie 1830, a devenit impopular datorită politicii sale represive, precum și datorită legăturii cu metresa Lola Montez. A abdicat la 20 martie 1848, în favoarea fiului săi Maximilian al II-lea al Bavariei. Ludovic I al Bavariei a decedat la Nisa, în 29 februarie 1868. A fost înmormântat la Abația Sfântul Bonifaciu din München.
Ludovic I al Bavariei () [Corola-website/Science/319779_a_321108]
-
jeu de paumme al lui Henric al IV-lea (teren de tenis real). Este cea mai mare curte de acest gen din lume și una dintre puținele publice. Filip cel Frumos (Filip al IV-lea), Henric al III-lea și Ludovic al XIII-lea s-au născut în acest palat, iar Filip a murit acolo. Cristina a Suediei a locuit acolo ani de zile, după abdicarea ei din 1654. În 1685 Fontainebleau a văzut semnarea Edictului de la Fontainebleau ce revoca Edictul
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
acea care ți se va părea ție, care le-ai crescut, că merită, prin caracter și frumusețe. Totuși, căsătoria nu se făcu, dar alianța cea mai strânsă persistă între cele două state. Când, în 1150, Roger al II-lea și Ludovic al VII-lea se gîndiră să alcătuiască împotriva Bizanțului o ligă a întregului occcident, opoziția formală a regeleui Germaniei făcu să cadă planul. Rămânând bună germană, Irina nu adusese decât servicii țării sale adoptive. Moartea lui Conrad al III-lea
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
porțelan francez (Limoges, Sèvres, Orléans, Paris, Chantilly, Vincennes, Saint-Cloud), cu puternice influențe orientale, stau alături de bijuterii din aur măiestrit confecționate la Paris și Saumur. Basoreliefuri, statuete din lemn, piatră sau alabastru, furnituri Ludovic al XV-lea cu desene rococo și Ludovic al XVI-lea se constituie într-o amețitoare sarabandă de minuni artistice. Două aripi ale castelului din Saumur sunt destinate "Muzeului Calului". Aici, ofițerii ducilor de Anjou și-au amenajat un adevărat cartier general, transformat în zilele noastre într-un
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
în puterea sa de a se promova pe el și pe soția sa ca următorii în linia de succesiune la tron. La decesul bunicului soțului ei, Ludovic al XV-lea al Franței, în 1774, cumnatul ei i-a succedat ca Ludovic al XVI-lea. Soțul ei, contele de Provence a primit titlul de "Monsieur" ca al doilea frate al regelui - o tradiție la curtea Franței. Marie Joséphine a primit titlul de "Madame". A fost însărcinată în 1774 și 1781, însă ambele
Marie Josephine de Savoia () [Corola-website/Science/315860_a_317189]
-
Comitatul intră în posesia casei de Habsburg unde va rămâne pentru următoarele 200 de ani. La divizarea familiei în ramurile spaniole și austriace, comitatul va trece sub suzeranitatea ramurii spaniole, fiind un domeniu al regilor Spaniei. Regii Franței, în special Ludovic XI și Ludovic XIV încearcă prin mai multe campanii militare să cucerească comitatul. În 1678, prin Tratatul de la Nijmegen, Ludovic al XIV-lea reușește să alipească definitiv comitatul regatului francez, în cadrul căruia va fi o provincie până la Abolirea orânduirii feudale
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
putere intră în repetate rânduri în conflict cu regii Franței existând succese de o parte și de alta. Războaiele Religiilor marchează sfârșitul secolului al XVI-lea și totodată sfârșitul dinastiei Valois. Abia cu venirea lui Henric al IV-lea și Ludovic al XIII-lea cu ministrul său Richelieu, Franța a reușit să iasă din conul său de umbră (1648 și 1659). Perioada care a urmat a fost cea mai fastă din istoria acestei țări. De la regele Ludovic al XIV-lea la
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
ul reprezintă un proces ce constă în identificarea și urmărirea unei oportunități de afaceri, în scopul valorificării acesteia. ul a început să fie recunoscut în timpul monarhului francez Ludovic al XIV-lea care obișnuia să afirme că „burghezii și meșteșugarii vor deveni artizanii bogăției”. De-a lungul timpului mai multe instituții naționale și internaționale având ca principală activitate studierea mediului și a comportamentului antreprenorial au definit "antreprenorul" astfel: „Un
Antreprenoriat () [Corola-website/Science/315223_a_316552]
-
556. Christian al II-lea, Conte Palatin de Birkenfeld-Bischwiller (n. 22 iunie 1637, Bischwiller - d. 26 aprilie 1717, Birkenfeld)</br> 557. Katharina Ágata, Contesă de Rappoltstein (n. 15 iunie 1648, Rappoltstein, în Alsacia - d. 16 iulie 1683, Bischwiller)</br> 558. Ludovic Kraft, Conte de Nassau-Saarbrücken (n. 28 martie 1663, Saarbrücken - d. 14 februarie 1713, tot acolo)</br> 559. Philippa Henriette, Prințesă de Hohenlohe-Langenburg (n. 15 noiembrie 1679, Langenburg - d. 14 ianuarie 1751, Bergzabern)</br> 560. François de Beauharnais (n. 2 august
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]
-
unde a murit la vârsta de 19 ani. Ca soție a moștenitorului Spaniei, Louise Élisabeth a primit titlul de Prințesă de Asturias. La 15 ianuarie 1724, Filip al V-lea abdică în favoarea fiului său mai mare, care va deveni regele Ludovic I al Spaniei. Louise Élisabeth a devenit regină a Spaniei însă după numai 7 luni de domnie Ludovic a murit de variolă. Pentru că a murit fără să lase moștenitori iar fratele său mai mic, Ferdinand, era prea mic pentru a
Louise Elisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/320151_a_321480]
-
revenit pe tron. După decesul soțului ei, Louise Élisabeth a stat o vreme la curtea de la Madrid, apoi, la cererea mamei ei s-a întors în Franța. A fost obligată să trăiască liniștită la Paris, departe de curtea vărului ei Ludovic al XV-lea. Ca văduvă a regelui Spaniei a primit o pensie anuală de 600.000 de livre de la stat, totuși Spania nu a plătit deoarece căsătoria a fost anulată. A locuit la Castelul Vincennes și la Palatul Luxembourg, unde
Louise Elisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/320151_a_321480]
-
șapte luni în 1724. Nu a fost așa apropiat de sora lui mai mare, Charlotte Aglaé d'Orléans, soția Ducelui de Mondena, Francesco d'Este. În timpul deselor ei vizite la curtea franceză erau în permanent conflict. După decesul bunicului matern Ludovic al XIV-lea în 1715, tatăl său (nepotul de frate al regelui) a fost ales să devină regent în timpul minoratului noului rege, Ludovic al XV-lea, care avea cinci ani. Curtea a fost mutată la Paris astfel ca tatăl său
Louis d'Orléans, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320736_a_322065]
-
-o pe mâna miniștrilor săi. După înfrângerea militară din acest război, Bavaria a fost silită nu numai să plătescă Prusiei despăgubiri de 30 milioane de guldeni, dar și să cedeze acesteia unele provincii bavareze (Gersfeld, Orb). În tot acest timp Ludovic al II-lea și-a petrecut timpul călătorind (în Elveția, Bavaria și Franța). Apoi s-a dedicat în special ideilor sale romantice, retrăgându-se în palatele sale, de unde conducea regatul numai în mod indirect, prin intermediul unor emisari regali. Marele stres
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
fiicei lor, Maria Teresa a murit la 22 iulie 1746. Ludovic avea șaisprezece ani. A suferit intens pentru pierderea soției sale însă responsabilitatea față de succesiunea la tronul Franței l-a determinat să se căsătorească din nou. La 10 ianuarie 1747 Ludovic s-a căsătorit fără să fie prezent fizic la Dresda cu prințesa Marie-Josèphe de Saxonia, fiica în vârstă de cincisprezece ani a regelui August al III-lea al Poloniei, prinț elector de Saxonia și a soției sale arhiducesa Maria Josepha
Ludovic, Delfin al Franței (1729–1765) () [Corola-website/Science/315376_a_316705]
-
Proprietățile lor magice au fost redescoperite abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea în Franța. Regele Francisc I consuma trufele frecvent înainte de întâlnirile sale amoroase și la somptuasele sale banchete unde preparatele trebuiau să fie asezonate obligatoriu cu trufe, iar Ludovic al XIV-lea le consuma zilnic între diferite feluri de mâncare. În Principatele Române, trufele apar în cartea "200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești", prima carte românească de bucate cu rețete înto-c-mi-te de Mihail Kogalniceanu
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
a aliaților punând la adăpost Viena în fața amenințării armatei franco-bavareze și prevenind prăbușirea Marii Alianțe. Întreaga campanie a fost un model de planificare, logistică, tactică și operațiune militară și a schimbat cursul conflictului - Bavaria a fost scoasă din război, iar Ludovic al XIV-lea a pierdut orice speranță într-o victorie timpurie. Armata franceză a pierdut mai mult de 30000 de oameni, printre care și comandantul său Tallard care a fost luat prizonier și dus în Anglia. Înainte de sfârșitul campaniei din
Bătălia de la Blenheim () [Corola-website/Science/321835_a_323164]
-
(n. 835 - d. 20 ianuarie 882) (numărat uneori ca Ludovic al III-lea) a fost rege al Saxoniei de la 876 până la moarte. Ludovic a fost cel de al doilea dintre cei trei fii ai regelui Ludovic Germanul al Franciei răsăritene cu soția sa Emma de Altdorf. În tinerețe, Ludovic a
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
în 865, pe care tatăl lor, în pofida răscoalei fiilor, îl confirmase în 872, Carloman primea Bavaria, Carol Suabia, iar Ludovic Saxonia, Franconia și Thuringia. De-a lungul întregii sale domnii, cu toate că el apare mereu sub titlul de "rege al Saxoniei", Ludovic cel Tânăr nu a vizitat niciodată Saxonia propriu-zisă, cu toate că aceasta constituia nodul central al stăpânirilor sale. La sfârșitul anului 877, cei trei frați s-au adunat din nou pentru a discuta administrarea părților care le reveneau din Lotharingia. După ce Carloman
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
Ludovic (supranumit "Copilul") (n. septembrie sau octombrie 893, Altötting - d. 20 sau 24 septembrie 911), uneori numit Ludovic al IV-lea sau Ludovic al III-lea, a fost ultimul membru al Dinastiei Carolingiene care a condus Francia Răsăriteană, începând din anul 900. Ludovic unicul fiu legitim al împăratului Arnulf de Carintia, avut cu soția sa, Ota, membră a
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
fost cei care au avut grijă ca regalitatea să decidă în favoarea familiei Conradinilor împotriva casei de Babenberg în chestiunea stăpânirii în Ducatul de Franconia, ei fiind cei care l-au numit pe nepotul lui Ludovic, Conrad ca duce. În 903 Ludovic a promulgat primele regulamente cutumiare din Germania. În anul 900, o hoardă de maghiari a devastat Bavaria. Un alt grup al invadatorilor a fost înfrânt de către markgraful Luitpold și episcopul Richer de Passau. În 901, ungurii au devastat Carintia. În
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
cutumiare din Germania. În anul 900, o hoardă de maghiari a devastat Bavaria. Un alt grup al invadatorilor a fost înfrânt de către markgraful Luitpold și episcopul Richer de Passau. În 901, ungurii au devastat Carintia. În aceste condiții, în 904 Ludovic l-a invitat pe principele maghiar Kurszán, propunându-i începerea negocierilor, însă întâlnirea s-a încheiat cu asasinarea întregii delegații a maghiarilor.În 906, maghiarii au devastat Saxonia în două rânduri. În 907, ei au aplicat o severă înfrângere celor
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
și âmpreună cu fratele său, landgraful Ludovic al III-lea de Thuringia, a suferit o scurtă perioadă de detenție după înfrângerea din bătălia de la Weissensee în fața lui Henric. După aceea, el a obținut comitatul palatin de Saxonia din partea fratelui său Ludovic Saxonul. El și-a întărit autoritatea asupra comitatului palatin în urma căsătoriei cu Sofia, fiică a Lutgardei de Stade cu Frederic al II-lea de Sommerschenburg, contele palatin anterior. Tatăl său, Ludovic al II-lea a murit în 1190. Împăratul Henric
Herman I de Thuringia () [Corola-website/Science/325451_a_326780]
-
regatul polonez ca o entitate duală constituită prin unirea Moldovei cu Valahia nordică, de unde și insistența ca ambele părți ale țării să le accepte suzeranitatea. Doar în documentele interne domnul se intitula „singur stăpânitor al Țării Moldovei”. În anul 1372 Ludovic al Ungariei devine și rege al Poloniei, iar Moldova devine "cuprinsă din două părți de aceeași forță". Vrînd să împace cît mai bine noua situație, Lațcu I Mușat aderă la catolicism și intră in legatură cu papalitatea. Inițiiază o politică
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
nu sosiseră încă: sistemul trebuie să-și admită bancruta. John Law sosește în Franța în 1714. Este primit de ducele de Orléans, care îl recomandă lui "Nicolas Desmarets", controlor general al finanțelor. În 1715, Ludovic al XIV-lea moare, iar Ludovic al XV-lea fiind copil, "ducele de Orléans" devine Regent. Finanțele regatului erau dezastruoase ca urmare a deceniilor de război. Datoria se ridica atunci la 3,5 miliarde de livre , adică echivalentul a zece ani de încasări. Regentul îl întâlnește
Sistemul lui Law () [Corola-website/Science/323616_a_324945]