658 matches
-
declarate depășite, pe rînd, „literatura în contrasens, nelogică și fără temă centrală”, practicată de pe la 1910 de către avangardiști („Formula cea nouă, deși s-a practicat numai de literații de avangardă, s-a banalizat fulgerător de repede”), romanul-monolog interior joycean („o rețetă lugubră, ca și a bătrînului roman psihologic pe care-l continuă”), naturalismul, realismul, romanul social și senzațional, romanul istoric, romanul fantastic, toate - înlocuite de noua ofertă a vieții moderne: „Înflorirea aparentă a romanului astăzi nu e decît viața vegetativă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
române și evreiești în anii 1900-1940, ediție îngrijită de Maria Marian, Editura Universal Dalsi, București, 2005, pp. 131-132). „Acuzatorii” - Camil Petrescu și Barbu Lăzăreanu - au incriminat modernismul strident al acestui tip de teatru („orori osifere, monosilabisme care creează impresia de lugubru și hipertranscendental”), în schimb Sandu Tudor, Ilarie Voronca și M.H. Maxy s-au ridicat în apărarea „considerabilului efort de sinteză și viziune” al lui Sternberg, influențînd decisiv decizia favorabilă a juriului... E de reținut, de asemenea, observația finală a autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu dantele și broderii și purtau niște cruci mari la gât, cu părul ridicat măturoi, ca Brian Ferry. Ea străbătuse trei sute de kilometri În autocar pentru a participa la un concert al celor de la Dead Can Dance. Aveau niște piese lugubre, teribil de romantice. Cine știe ce s-o mai fi Întâmplat cu ei. — Facem și proiecții de filme, spuse Aris Îngrijorat de tăcerea absentă a Majei. Am organizat o antologie de filme despre vampiri. Mâine va fi Bram Stoker’s Dracula, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
creierelor din Imperiul Occidental. Statele Unite practică dumpingul filmelor lor, Împiedicând celelalte cinematografii să se dezvolte și să promoveze moduri de viață alternative. Clar, nu? O ducea Întotdeauna să vizioneze filme uzbece, palestiniene și mexicane - pe care ea, sincer, le considera lugubre, eliptice, incomprehensibile. — Trebuie să-ți Împrumut o carte a lui Caleb Cohen. Predă psihologia maselor la Berkeley. A scris un tratat despre sugestionare. Practic, susține că vampirii sunt Însemnați cu stigmatul diversității - victime ale prejudecății și urâți din teamă, forțați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Se aplecă peste balustradă. Cu șase etaje mai În jos, strada Carlo Alberto nu se mai zărea - doar vârfurile teilor și fațada seminarului Russicum, de pe cealaltă parte a străzii. Se Întrebase mereu ce putea fi clădirea aceea austeră și puțin lugubră. Nu văzuse niciodată pe nimeni intrând acolo. Pe balcon Încă mai era suportul de Întins rufe și mașina de spălat așezată Într-o nișă din perete și ghivecele de flori - chiar dacă erau toate moarte. Totul era ca Înainte, de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aprobând cu gesturi mici, neobservabile, discursul pregătit de tatăl tău. Culmea! Pentru întâia dată, nu puteam fi atent la ce se discută. Auzeam cuvintele, le vedeam în minte, amestecate, stâlcite, dar nu le rețineam. Mă uitam doar la valurile vii, lugubre care se prelingeau pe spatele tău și pe rochia înflorată. Era un contrast amețitor. Cafeniii pantofi atingeau ritmic parchetul; parcă nu mai aveai stare. Am strănutat anume, vroiam săși văd clar chipul. Mulți m-au țintuit cu privirea, dar eu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zic că așa ceva e imposibil pentru că un bărbat nu poate să iubească atât de mult. În poveste, totuși, prințul a fost de acord. El și bărbații din oraș au fost tăiați împrejur. Gera și-a coborât vocea, pe un ton lugubru, ca să se potrivească cu sfârșitul poveștii. - La două nopți după tăiere, când bărbații orașului gemeau de durere, Levi și Simon au pătruns în oraș și l-au măcelărit pe prinț, pe rege și pe toți bărbații pe care i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să vezi locul unde un om și-a petrecut o parte atît de mare din viață, afirmă el cu aplomb. Precedîndu-i În fosta clădire abandonată, soldatul de planton nu părea prea Încîntat de expediție. Trebuie să recunoaștem că locul era lugubru, pașii lor răsunau de-a lungul Înșiruirii de coridoare cu ușile vraiște, un miros de mucegai, de canalizare și de ciment ud le Înțepa nările. Plantonul Împinse o ușă care scîrțîi sinistru, făcîndu-le semn să intre. Trei metri pe doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
perspective. Schimbaseră Între ei o privire care cuprindea aceeași Întrebare: cine era Îngropat În cavoul familiei Kersaint? Procurorul autorizase deshumarea. Nu fără repulsie. Ultimul șurub sări, iar funcționarul de la pompe funebre ridică acum capacul. Lemnul suferise efectul umidității, așa că trosni lugubru. Bătrînul se clătină. Încheieturile mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se aplecă Înainte ca să vadă ce anume Îl tulbura atît de tare pe socrul ei. Saci cu nisip. Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În detaliu și cu plăcere vara lui 1974; În schimb, se arăta mai puțin locvace În ce privește anul școlar următor, care, la drept vorbind, nu-i lăsa decât amintirea unei indispoziții crescânde. Un segment temporal incert, dar cu o notă cam lugubră. Se Întâlnea la fel de des cu Annabelle și cu Michel, În principiu erau foarte apropiați; totuși, urma bacul, iar sfârșitul anului, inevitabil, avea să-i despartă. Michel se schimbase: acum asculta Jimi Hendrix și se tăvălea pe mochetă, era foarte pătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vorbă de act unic, grandios și creator; nici vorbă de popor ales și nici măcar de vreo specie sau planetă aleasă: doar tentative incerte și În general puțin convingătoare, mai peste tot În univers. În plus, totul era de o monotonie lugubră. ADN-ul bacteriilor marțiene părea riguros identic cu ADN-ul bacteriilor terestre. Această constatare, mai ales, Îl cufundă Într-o ușoară tristețe, care, În sine, era deja un simptom depresiv. Un cercetător În stare normală, un cercetător În stare bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
plin de compasiune. — Ba nu-i adevărat, îi șoptesc. — În această dimineață a fost distrusă când l-a pierdut pe cel pe care-l iubea. Iar acum a rămas și fără carieră. Se oprește, după care adaugă pe un ton lugubru : Cine știe ce gânduri negre îi trec acum prin minte ? Ce naiba vrea să sugereze ? Că o să m-arunc sub următorul tren ? I-ar plăcea asta, nu ? Probabil că ar câștiga un Emmy. — Sunt bine. Ridic bărbia și-mi strâng valiza mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
atît de afectat, că s-a retras definitiv. La ranchul lui, sau așa ceva. SÎnt trei ani de atunci, ne aduce aminte Katie. Poate că se simte mai bine acum. Mai curînd, poate vrea să vîndă, spune Jane pe un ton lugubru. — Și de ce mă rog ar face asta ? — Nu se știe niciodată. — Teoria mea, spune Dave, și cu toții ne aplecăm capetele, atenți la ce are de spus, e că vrea să vadă dacă plantele astea lucesc destul de tare. Arată din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de vii? Rareori l‑am auzit pe Ravelstein vorbind despre asemenea lucruri. Din când În când se referea la „Istorie”, În termeni larg hegelieni, și recomanda anumite capitole din Filozofia Istoriei ca fiind foarte amuzante. În ce‑l privea, conversațiile lugubre, „cu detalii naturaliste”, erau extrem de rare. - Știi că Grielescu a fost un discipol al lui Nae Ionescu, cel care a Înființat Garda de Fier? Ți l‑a menționat vreodată? - Din când În când Îl pomenește pe Nae Ionescu, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
studiat cu el pe Tucidide, a răspuns Rosamund. Și Îmi aduc aminte că ne vorbea despre ciuma din Atena și despre aruncarea pe rugurile funerare, claie peste grămadă, a cadavrelor părinților sau surorilor. Dar niciodată nu a legat aceste imagini lugubre de mormanele de morți din secolul douăzeci - la cursuri n‑a făcut una ca asta. Tu Îți amintești să fi spus ceva? - Cum Îți imaginezi că un om ca Ravelstein - mereu conștient că e pe moarte - și‑ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să aibă o clonă pentru a se cunoaște pe sine”; adevăratul înțeles al acestei maxime ne scapă. Pe mine, cel puțin, nu mă convingea deloc teoria autocunoașterii aplicată unei bătrâne care-și replica tinerețea. Dar dacă situația era și mai lugubră? O idee perversă și scârboasă a prins să mi se învârtească prin cap. Dacă Mama Mare vrea să-și transfere creierul? În Z și Y nu se putea, fiindcă, așa cum mă anunțaseră și ele, aveau defecte de producție. Atunci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
morții sunt aruncați în gropi adânci și acoperiți cu un strat de var, apoi cu pământ. În ciuda măsurilor de precauție, pretutindeni miroase a hoit, existând riscul serios al izbucnirii epidemiilor. În ultimul timp, oamenii au început să practice incinerarea. E lugubru să privești trâmbele negre de fum care obturează imaginea stelelor sau a discului solar. Dacă violențele durează de atâta vreme, se ridică o întrebare: de ce nu rămân în Whipie doar soldații? De ce oameni cu familie își riscă viețile pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Capitolul întâi" Bărbatul care se afla în fața mea stătea în patru labe de câteva minute bune, lucru deloc neobișnuit având în vedere locul unde ne aflam. Nu mi-am dat seama că mă întreba ceva; în boxe se auzea bubuitul lugubru al celor de la The Velvet Underground 1, îndeajuns de tare încât să nu auzi nimic altceva când ți se adresează o persoană. —Pot să vă șterg cizmele cu limba? —Scuze, ce ați spus? Mi-am coborât puțin capul. Ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în căutarea perechii cu care să-și petreacă noaptea. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească și coroanele stejarilor și ale arbuștilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În ramurile de sarrapia urlau, lugubru, maimuțele araguato și, din când în când, se auzea șuierul de nedescris al păianjenului-maimuță. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci... Soarele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din vedere, iar apoi ne trezim cu ele pe cap, ne invadează precum niște viruși agresivi, ne luptăm, stabilizăm situația, urmează rezolvarea lor, e complicat, de ce-ți spun eu ție toate astea? În penumbra camerei, vocea Magicianului avea ceva lugubru în ea. - Un laptop pe care nu intenționezi să îl arunci la tomberon - așa cum ți-am sugerat, numai că nu ai luat în seamă cuvintele mele - nu valorează doi bani în momentul în care windows-ul îți spune că trebuie să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de cuțit a cerșetorului nu fusese decât materializarea violenței loviturii pe care mi-o dăduse Ștefan când mă anunțase din senin că pleacă. În mintea mea Începuse să se Înfiripe ideea unui complot tacit Între Ștefan și cerșetor. Un dans lugubru al cuțitului cu participarea extraordinară, complet absurdă, a lui Sjork... Sau poate că semnificația loviturii cerșetorului nu trebuia căutată nici În vinovăția mea, nici În cruzimea lui Ștefan, ci pur și simplu cuțitul cerșetorului fusese lovitura de grație a oricărei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de cuțit a cerșetorului nu fusese decât materializarea violenței loviturii pe care mi-o dăduse Ștefan când mă anunțase din senin că pleacă. În mintea mea începuse să se înfiripe ideea unui complot tacit între Ștefan și cerșetor. Un dans lugubru al cuțitului cu participarea extraordinară, complet absurdă, a lui Sjork... Sau poate că semnificația loviturii cerșetorului nu trebuia căutată nici în vinovăția mea, nici în cruzimea lui Ștefan, ci pur și simplu cuțitul cerșetorului fusese lovitura de grație a oricărei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
este o fată așa periculoasă. Trece printr-o criza sexuală. Trebuie neapărat să profeseze amorul liber. Câtăva vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi căpătă o fizionomie desperată, patetică, își despleti părul în fața oglinzii și începu să cânte lugubru Te duci de Drossino. Pe urmă se potoli, se vopsi și mai violent pe față și-și începu turneele pe Calea Victoriei. Felix văzuse și la ea, ca și la ceilalți mai bătrâni, unele fenomene care-l impresionase. Evoluția organismului se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pianul nu zboară! - Sunt pungași, las' că știu eu! - Nu, papa, pianul e în odaie, cum l-ai lăsat. - Du-te și cântă ceva.Otilia se duse și cântă aceeași bucată de Ceaikovski, care i se păru, de data asta, lugubră. Bătrânul fu încredințat definitiv. - Ei, papa, ai văzut că este pianul? Unde credeai că o să plece? - Dar ochii? întrebă moș Costache. - Care ochi? - Ochii care mă priveau aseară, pe fereastră! Otilia crezu că bătrânul a avut un mic delir și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
anunță la Începutul poemului prin strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia ospățului!): „Orbi, orbi! la masa morții voi vă mîncați comîndul!” Același glas „pierdut În umbră” mai strigă o dată: „Orbi, orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]