2,384 matches
-
să acuze Răcoarea milenară din sufletu-mi de nea. Isterice incendii și plumb topit prin clipe... Voi deveni o baltă cu apă, stuf și pești Cînd frunza din octombrie în iulie o să țipe A putregai și-a lacrimi, prin visele lumești. Și-o să-mi revii zadarnic, la patruzeci de grade, În cîte-o-nchipuire, de cîte-un somn furat, Și-am să te rog revino cînd frunze-or să mă prade Ca o salvare veche, dintr-un tomnatec pat. Citește mai mult Simt că
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
de foc vin să acuzeRăcoarea milenară din sufletu-mi de nea.Isterice incendii și plumb topit prin clipe...Voi deveni o baltă cu apă, stuf și peștiCînd frunza din octombrie în iulie o să țipeA putregai și-a lacrimi, prin visele lumești.Și-o să-mi revii zadarnic, la patruzeci de grade,În cîte-o-nchipuire, de cîte-un somn furat,Și-am să te rog revino cînd frunze-or să mă pradeCa o salvare veche, dintr-un tomnatec pat.... VIII. RUFE PE SÎRMĂ, de Dragoș
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
strop de apă, i-am zis să-mi arate sânul. „Isus, dragule, nu se poate!” „Sânul, femeie, vreau să pier privindu-ți sânul!” „Isus, mă dezamăgești. Destinul tău e prea măreț pentru a te coborî la o plăcere atât de lumească.” „Nu!” i-am strigat. „L-ai arătat atâtora, sumedenie de călători și bătrâni libidinoși - orișicui, până te-am întâlnit - și acum tocmai mie, care te-am izbăvit și ți-am redat demnitatea, îmi refuzi așa ceva?!” „Și-acum vrei să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
da’ fetele? — Sunt de la corectură. Și... el? - șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. — El? El a câștigat concursul „Dintre sute de tătari”. Să ți-l prezint. îl cheamă Mârzac. Se apropiară. — Bag samă că, în ciuda celor lumești ce vă stau în preajmă, gândul nu se sparie sub povara îmbierilor - grăi cu blândețe Metodiu către Mârzac. — Plăcut zvon vine urechilor mele - spuse Mârzac fără să ridice capul. Nu te mira, străine, că dulceața ispitei nu mă mai încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
smirnă de-a dreapta și de-a stânga. Mai abitir decât toți suspina Huruzuma, sora hanului, nedezlipindu-se cu capul de sfioasa claviculă a tânărului călugăr Iovănuț, care, cu tătăroaica lipită de el, lua uimit cunoștință pentru prima oară de faptul eminamente lumesc că unele părți ale netrebnicului trup bărbătesc pot căpăta uneori o independență cu totul ieșită din comun. în sfârșit, cam pe când mărețul Phoebus trecea fâșia orizontului în Vest, dunărenii porniră la drum: Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și Broanteș spre Stambul, Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aminte, mi-ai pus și mie, dar nu-l încovoia prea tare de vrei să n-ajungem în împărăția Ta decât șchiopi și gângavi. — Amin! - șopti Iovănuț. — Și-acum să mergem, fiule - grăi Metodiu - să dăm ochii cu domnul nostru lumesc. Episodul 73 NOUL DOMN Mai la începuturile acestei povestiri, când și condeiul nostru șovăia, neștiind cu ce ochi va privi măritul Cetitor osârdia de față, și când însuși măritul Cetitor sta pe gânduri, neștiind cu ce ochi să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că stăpânul nostru s-a cam țicnit. Auzi dumneata, să facă alianță cu Papa împotriva turcilor! Ori bătrânețea i-a luat firesc mințile, ori aici și-a vârât coada diavolița asta de femeie. Metodiu și Iovănuț nu ziseră nimic. Lucrurile lumești nu-i atingeau. Cufundați în jilțurile lor, stăteau nemișcați, cu pleoapele coborâte, căci ei visau aievea la drumul ce-i așteaptă. — Și eu cred că la mijloc e Ruxăndrița! - șopti papagalul. Fiind pasăre, am acces în dormitor. Se petrec acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ființe: covârșit de revelație, acest om simplu trecu trist spre babord. — Măria-Ta - sparse tăcerea spătarul Vulture, întorcându-se spre Barzovie-Vodă - de fiecare dată când sunt pe mare, mă gândesc că nu cugetam îndeajuns la cât de trecătoare sunt mărimile lumești. Abia aici, pe valuri, bag de seamă că și dumneata, care ești Domnul meu, te clatini la fel ca mine. Uită-te la noi: ne clătinăm amândoi și nimeni nu mai poate ști care-i stăpânul și care sluga. — Spătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cam peltic cu care intru în vorbă - grăi așadar Iovănuț, tușind ușor și roșindu-se ca o fecioară - dar înțelepciunea domniilor-voastre a trezit în mine niște lumini ce-și caută cu îndârjire opaițul. Mult din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit. Forța ignoranței mele este însă mare și roiuri de întrebări mi se grămădesc pe buze, atrase de dulceața unor răspunsuri. — întreabă-ne, tinere preot - îl îmbie zâmbitoare doamna Potoțki. întreabă-ne căci nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dar nu-ți ascund faptul că va trebui să-nduri anumite privațiuni, nu tocmai mici. Regimul nostru de studiu și de viață este mult - cum să zic să nu te speriu de la-nceput? - mult mai aspru, mai depărtat de cele lumești. Te văd tânăr, voinic, frumușel; să știți că la noi, de pildă, celibatul e celibat, înțelegi ce vreau să spun? — Urăsc femeia! - șopti Iovănuț. E unealta diavolului! — Ei, nici chiar așa - surâse papa. Are și ea rolul ei, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de duminică, „a face provizii“ devenise idea fixă a tuturor. Urmând exemplul lui Iosif, toți „Aleșii Domnului“ începură să facă depozite de alimente în modul cel mai firesc. Și fusese ușor să se treacă de la o îmbuibare spirituală la una lumească. „Noii preoți“ deveniseră peste noapte și mai lacomi și mai avizi la gândul că în curând va da peste ei o foamete mare. Cumpărau și cumpărau, părând să trăiască numai pentru a supraviețui. Adunau tot ce se poate aduna: făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
informație pe care o Înglobau În Enciclopedia morților toți acei care se Înhămaseră la misiunea atît de dificilă și demnă de tot respectul de a Înregistra - obiectiv și nepărtinitor - tot ce era de consemnat despre cei care-și Încheiaseră călătoria lumească și acum se Îndreptau spre cea veșnică. (Fiindcă ei cred În minunea reînvierii biblice, iar prin imensa cartotecă vin În Întîmpinarea acelei clipe. Astfel Încît fiecare Își putea regăsi apropiații, și chiar propriul trecut dat uitării. Acel registru ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
privirea vreunui copil, al unuia dintre Îngerașii În straie albe, pe care-i zărise pe de lături ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n-apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborînd peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzîndu-și mai departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că v-ați gîndit că este una dintre acele doamne care se Înființează la conferințele publice pe motiv că ar dori să se instruiască - cum altfel ar pleca de pe această lume dacă nu și-ar Îndeplini ceas de ceas Îndatoririle lumești - dar care, de fapt, vine doar să mai uite pentru o clipă de singurătatea care o copleșește cu gîndul morții, sau, pur și simplu, să mai vadă chipuri Însuflețite. În ciuda singurătății În care trăiesc, domnule, nu agasez lumea cu amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
erau închinate mănăstirilor de la Sfântul Munte Athos, de la Ierusalim din țara Sfântă, fiind administrate de călugări greci care nu aveau nici un interesă pentru școala și spitalele românești. Departe de preocupările culturale, mănăstirile, prin stareți și călugări, se ocupau de treburi lumești: strângeau dările de la țăranii care stăteau pe moșiile mănăstirești, de la preoții de sat, se judecau cu boierii, răzeșii și cu alte mănăstiri pentru moșii și hotare. Vom exemplifica cu mănăstirea Răchitoasa, care era aproape de satele comunei Filipeni, în procese nesfârșite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Fermín. Bea o să se mărite cînd sublocotenentul va termina serviciul. Fermín Îmi zîmbi, pișicher. — Păi, să vedeți cum stă treaba: mie Îmi miroase că nu, că asta nu se mărită. Ce știi dumneata. — Despre femei, ca și despre alte treburi lumești, destul de mult față de dumneata. După cum ne Învață Freud, femeia Își dorește contrariul a ceea ce gîndește sau declară, ceea ce, dacă cercetăm cu atenție, nu e atît de groaznic, Întrucît bărbatul, după cum ne Învață Perogrullo, se supune, dimpotrivă, dictatului propriului aparat genital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
punea mănușile din piele de ied - avea mâini delicate ca ale unei femei și degete subțiri ca niște portțigarete - își spuneau tot felul de nimicuri, dar pe un ton de oameni versați, unul cunoscând sufletele, celălalt fiind trecut prin cele lumești. Baletul se încheiase. Apoi se întorcea acasă și nimeni nu și-ar fi putut închipui singurătatea lui și nu ar fi criticat-o. Într-o zi, unul dintre directorii Uzinei veni să solicite favoarea de a fi primit la Castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
piept (Monsignor Darcy votase cândva pentru postura aceasta, considerând-o cea mai distinsă) sau cu mâinile Încleștate la ceafă - o atitudine mai păgână, mai byroniană. Ceea ce l-a interesat mult mai mult decât despărțirea definitivă a tatălui său de cele lumești a fost o discuție triunghiulară Între Beatrice, domnul Barton de la Barton & Krogman, firma de avocați a familiei, și el Însuși, discuție ținută la câteva zile după funeralii. Pentru prima oară, Amory a aflat ceva concret despre starea financiară a familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ridicul poate fi cuvântul arzător și profetic. Se cuvine să închei aceste rânduri cu un surâs cât mai curtenitor. fantezie, n-a fost decât, câteva minute, o temă pentru o retorică desfrânată. Chiar dacă există, o salut ca necesară. De la cântecul lumesc, care înmuia inimile bunicilor pe vremea lui Ion Ghica, la o poezie de experiență și transfigurare, nu se poate sări într-un singur veac. Să ne înfundăm, fără regrete, în acest tabiet al romanței și elegiei. Pace Poeziei leneșe! Poeților
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
realului trăit până la concentrarea lui de la noțional și esență. Este în poezia sa un fel de ceremonie de doctor Faustus modern, desins în Balcani, unde se luptă între luciditate carteziană și senzualitate las-civ-orientală. O strălucire de cristal străbate o trăire lumească păcătoasă, delirul poetic este al unui voluptuos dionisiac. Divinul și pă-gînul s-au încins în jocul și euritmia formelor și a ritmurilor existențiale. Poezia lui Ion Barbu se ridică dintr-o zonă lutoasă arsă până la regimul de cristalizare perfectă. Aventura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Toate Articolele Autorului Iubito, hai în sihăstrie! Că prea se duce viața de haram Și de iubire - cât se scrie!, Dar nimeni nu mai dă pe ea un dram. Să tragem înainte la un han, În vin să înecăm cele lumești; Lăsa-vom la hangiu ultimul ban... Ce spui?, îți las trei nopți să te gândești. Mahmuri vom lua-o dimineață, Când soarele ne-o gâdila prin geam. Cumva de-o să ne fie greață, Îți voi jura: e ultimul bairam! Și-
IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364328_a_365657]
-
Biserica cea una s-a rupt și creștinismul s-a diversificat, unele forme îndepărtându-se mult de trăirea și de tradiția originară. Mai întâi catolicismul s-a separat, aducând o serie de inovații în învățătura și viața creștină în spiritul lumesc al vremii, apoi nerezistând în această modalitate de a trăi credința, protestanții, și mai târziu neoprotestanții și diversele denominațiuni, au renunțat la învățături și principii fundamentale ale credinței creștine, producând un creștinism steril și limitat. Singura confesiune care a păstrat
PARINTELE ANDREI KURAEV... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364541_a_365870]
-
ale celei ce naște" (Psalmul 47, 6). Iar răutatea vieții acesteia, adică umbletele căii celeilalte, pe care și Apostolul, în parte, le-a numărat, sunt: desfrânarea, înverșunarea, slujirea la idoli, otrăvirea, vrajba, cearta, pofta, mânia, bătaia, invidia, petrecerile, strigările, cântecele lumești, fluierăturile, jocurile, scăldaturile, hainele cele moi, prânzurile cele scumpe, bătăile din palme, gâlcevile, somnul cel fără grijă, ura dintre frați, grăirea de rău. Iar lucrul cel mai rău decât toate este nepocăința și neaducerea aminte de ieșirea cea din urmă
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MÂNA Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 382 din 17 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului MÂNA În Biserică, recolta, ce-am adus-o azi, Părinte, E o pară, și o bere, și un ziar - lumești cuvinte - Din prinosu-mi, bogăția - eu, dator, cu două case, Doar atât ți-am pus pe masă, să-ți fac visele frumoase - Pentru mii și mii de oameni, care cer - și cer într-una! - Pentru Sfinții Tăi din ceruri, și Măicuța
MÂNA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361330_a_362659]
-
performanța de a rămâne în memoria posterității. Nu doar din cauza puținătății talentului sau lipsei de valoare. Oricum, în general, rămân doar operele celor care sunt mai puțin zgomotoși, ale celor care au preferat să se dedice operei, mai puțin treburilor lumești sau orgoliilor personale și intereselor de gașcă. - Cum caracterizați opera scriitorilor optzeciști? Dar poezia românească din perioada ultimilor 20 de ani? - Cu siguranță că va rămâne ceva din ea pentru viitorime. Sunt câteva nume care conving că au talent real
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]