951 matches
-
trebui să presare și ei niște pietriș pe drumu’ ăsta, spuse Joe Garner. Căruța merse mai departe, prin pădure. Joe și cu doamna Garner stăteau pe bancheta din față, foarte apropiați. Nick stătea Între cei doi băieți. Drumul traversă un luminiș. — Uite, acolo-a dat tati peste sconcsu’ ăla. — Ba nu, mai e pân-acolo. Ce mai contează unde-a fost, spuse Joe fără să se-ntoarcă. Oriunde poți să dai peste vreun sconcs. Azi-noapte am văzut doi, spuse Nick. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sălcii plângătoare, ape nesfârșite, păduri de stuf, unde line, nuferi, pelicani și egrete. Alegeți un titlu potrivit. Amurg în Deltă Ion Pillat Cât vezi cu ochiul, verde, păpurișul Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor. Din când în când și-arată luminișul Un ochi de apă moartă. Un cocor Cu aripa deschisă se ridică Din stuf, sfâșietor de trist scâncind, Sau cai tătari, dând roată fără frică, Sălbăticiți, nechează pe un grind. Amurgu-mbracă Delta toată-n aur Cu turla unui sat lipovenesc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Când cele cinci coline cresc în zare, De aur vânăt cum e pruna. Cerințe: 1. Selectați expresiile artistice 2. Scrieți cinci adjective din text și alcătuiește cu ele propoziții 3. Scrieți cuvinte cu înțeles opus pentru: se întunecă se îndoaie luminiș deschisă trist amurg umbre cresc Anul cu cele patru anotimpuri Cele patru anotimpuri Eugen Jianu „Anul Nou tinerel și neștiutor, s-a așezat la sfat cu batrânul an vechi care-și împlinise sorocul: Și cum am să știu eu să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
1. Memorați versurile. 2.Scrieți patru cuvinte care să rimeze cu zare. 3.Realizați o compunere cu tiltlul ” O zi deosebită”. Compunerea să nu depășească o jumătate de pagină. Noapte de vară George Coșbuc Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș; Zboară mierlele-n tufiș Și din codri noaptea vine Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. Cu cofița pe-ndelete, Vin neveste de la râu; Și cu poala
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
voi. Câțiva dintre prietenii mei Îl bănuiră pe Walter că avea o Înțelegere secretă cu Pată Neagră. Dar ce mai conta? Era un loc interesant de văzut. Urmați de un alai format din membrii tribului, prietenii mei intrară Într-un luminiș mai mare, o zonă de aproape o sută cincizeci de metri În diametru. Deasupra cerul de-abia se vedea din cauza coroanelor suprapuse ale copacilor. O parte din luminiș era acoperită cu un fel de preșuri. Aproape de centru se găsea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de un alai format din membrii tribului, prietenii mei intrară Într-un luminiș mai mare, o zonă de aproape o sută cincizeci de metri În diametru. Deasupra cerul de-abia se vedea din cauza coroanelor suprapuse ale copacilor. O parte din luminiș era acoperită cu un fel de preșuri. Aproape de centru se găsea un cuptor făcut din pietre așezate unele peste altele, cu o gură pe unde băgau lemne. De-o parte și de alta a cuptorului, erau bușteni de tec pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe unde băgau lemne. De-o parte și de alta a cuptorului, erau bușteni de tec pe post de mese, pe care se găseau diverse boluri cu mâncare. Surpriza de Crăciun sub formă de prânz. Grozav. Cercetară Împrejurimile. La marginea luminișului se găseau niște colibe rotunde de mărimea căsuțelor din copac pentru copii. Uitându-se mai Îndeaproape, prietenii mei constatară că asta și erau, căsuțe În copaci, fiecare fiind un trunchi de copac scobit, cât să Încapă una sau două persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bună pentru faptul că n-ai fost aici. Pată Neagră le auzi planurile de a pleca și se Întoarse către Vaselină și Limbă. Trebuiau să-i reamintească repede Celui Reincarnat cine este. Cei trei se Îndreptară spre căsuțele de la marginea luminișului să-i cheme afară pe cei dinăuntru. Roxanne Își scosese camera și acum le dădea instrucțiuni celor din grup cum să se miște ca să poată filma gemenii, căsuțele și smochinii strangulatori, precum și pe cei câțiva membri Îmbrăcați mai colorat ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la maximum. Simțea cum i se ridică nori grei de pe creier Încercând să distingă sensul unei discuții Între Vera și Bennie. Era un centipod, nu un miriapod, o auzi pe Vera spunând. Aceștia Își continuară discuția despre insecte. Intrând În luminiș, Marlena nu văzu nici un fel de urme ale dublului ei gurmand de noaptea trecută, În schimb văzu altceva foarte ciudat: un bărbat din trib pedala pe o bicicletă fixă, cu sârguința unui sportiv care se antrenează. Și Heidi dormise mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
n-am fost la sală aseară, Îi spuse Moff lui Heidi În timp ce se urca pe bicicletă. Așa că pot să mă antrenez un pic acum de dimineață. Și Începu să pedaleze cu zel, cum fac bărbații când debordează de testosteron. În mijlocul luminișului și În partea din față a taberei ardea focul În vatra de piatră, iar o oală cu fiertură fierbea molcom pe niște pirostrii făcute dintr-o portieră stricată de mașină. În apropiere, pe un platou se găseau o grămadă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
facă un rapel. Grupul hotărî, ca prim plan de acțiune, să Încerce să trimită semnale pentru a fi salvați. Cel puțin așa nu-și riscau viețile. Nu trebuia decât să-și folosească inteligența. Își goliră rucsacurile pe o rogojină, În luminiș. Desigur, rucsacul lui Heidi conținea cele mai multe lucruri utile În acest sens. Avea o lanternă ale cărei baterii mai țineau vreo zece-douăzeci de ore. Marlena o avea pe cealaltă, plus baterii de rezervă. Uimitor. Puteau să aprindă lanternele și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trecut o jumătate de ceas sau poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era ciudat să dai de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
muri, cine are să ne plângă și cât o să fim plînși? Sufletul omului... În fața lui, aproape de noi, mic de încape într-un corp șubred, stăm ca în fața infinitului. Când vezi o mulțime - ca acum, de școlari care se joacă într-un luminiș din Bois - așa de la fel cu toții, îți dai seama ce ingenios și paradoxal a fost acela care s-a gândit la personalitatea fiecărui individ în parte. Trebuie să fi suferit enorm și și-o fi simțit enorm existența. Și-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
singurătățile, nu se pricepea să flirteze, rareori și pentru scurtă durată o interesa o rochie nouă. Fusese eleva cea mai inteligentă pe care o avusese vreodată școala ei, dar numai la anumite obiecte preferate și, de altminteri, și acolo cu luminișuri și cu umbre, cu intuiții admirabile și cu incapacitate de a pricepe unele lucruri simple, încăpățînată față de orice constrângere și surprinzător de neatentă. Avea mai presus de orice patima cetitului, și nici un au-tor nu o speria, oricât de dificil ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
populațiile pe care le guvernau și deveniră aliați prețioși ai romanilor, ajungând să joace un rol important în cumplitul război pe care Atila l-a dezlănțuit în 451. întâmplările înfățișate în acest roman încep în primăvara acelui an, într-un luminiș din Munții Pădurea Neagră, nu departe de Rin. Notă asupra numelor Pentru a păstra coerența istorică, în roman apar numele latine ale localităților. în lista de mai jos prezentăm numele moderne ale principalelor orașe. Andematunum Langres Arelate Arles Argentoratum Strasbourg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Poziția lunii pe cerul înstelat i-ar fi arătat când să-l trezească pe Odolgan ca să continue veghea. După ce își prinse bine săculețul la centură, lui Audbert îi veni greu să adoarmă. Urmărind figura impunătoare a lui Khaba la marginea luminișului și pe ceilalți trei, întinși sub mantiile de oaie, aceleași pe care le puneau împachetate sub șei, se întreba ce-i ascundeau. Privirile pe care le schimbaseră în timpul cinei nu-i plăcuseră deloc și râsul lor nu-l liniștea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se rostogoli în iarbă; apoi, însă, se ridică repede în picioare și, mânat de groază, o zbughi către copaci. După câțiva pași pe pământul ușor înclinat, se împiedică și căzu iarăși. Când se ridică și se întoarse să privească spre luminiș, rămase încremenit. Alți doi bagauzi zăceau în iarbă, străpunși de săgețile lui Khaba, iar Odolgan, strigând și râzând, se năpustea cu securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Khaba, iar Odolgan, strigând și râzând, se năpustea cu securea însângerată către un al treilea, deja înmărmurit; iar Kayuk se străduia să țină catârul, ce răgea zvârlind din copite. Bagauzii care rămăseseră în viață se retrăseseră în grup la marginea luminișului; de acolo, incapabili să mai reacționeze, aruncau priviri îngrozite spre Balamber; acesta, în șaua calului, îl ținea zdravăn pe comandantul lor de păr, obligându-l, din cauza mișcărilor animalului, să execute un soi de dans grotesc îndărăt, din care bagaudul, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
șovăitor, adăugă: — Totuși, nu e nimeni aici. Ești sigur că ăsta e locul de întâlnire cu mijlocitorul tău? Liniștit, hunul răspunse: — O să vină, mâine dimineață. După aceea, își îndemnă calul cu călcâiele și, ținându-l la pas, se intră în luminiș. în spatele lui, Audbert simți cum se naște în el din nou acea neliniște ce îl chinuise încă de la începutul aventurii: după câte înțelesese până atunci, din spusele laconice ale lui Balamber, omul pe care să pregăteau să-l aștepte trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înaintată. Kayuk, care supraveghea cărarea din rămurișul înalt al unui stejar, sări pe dată ca o pisică și se repezi să-și anunțe prietenii. Din precauție, burgundul își trimise înainte doi tovarăși, iar aceștia, odată ieșiți de pe cărare, apărură în luminiș să se convingă că erau feriți de surprize. Călăreau pe cai întru totul deosebiți și purtau un splendid echipament de luptă, alcătuit din armură cu solzi și coifuri ce le ascundeau aproape în întregime fețele. Văzându-i cum înaintau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vorbind cu cineva aflat în așteptare pe cărăruie, făcu o mișcare largă cu mâna. Imediat, de după ultimii lăstari ai desișului, răsună un tropot de copite și, câteva clipe mai târziu, un grup de călăreți își făcură apariția în goană, în luminiș. Audbert nu-l cunoscuse niciodată până atunci pe Gualfard cel Violent; totuși, după câte îi povestiseră în mai multe rânduri nevasta sa burgundă și alți negustori, nu-i trebui mult până să înțeleagă că era vorba de bărbatul solid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cei doi paznici trebuia să se afle cam îndărătul său. Ar fi fost, deci, suficient doar puțin noroc. Odată ce ar fi ajuns pe cărare, ar fi putut să urce în fugă și, profitând de camuflajul tufișurilor, să ajungă la micul luminiș unde se găseau caii, după care și l-ar fi luat pe al său și ar fi șters-o, salutându-i... Nu. La cai stătea Kayuk; era foarte tânăr, dar suficient de viguros, iar dacă s-ar fi luptat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe Rutger vorbind pe un ton scăzut și căutând, parcă, să fie convingător; nu-i fu, însă, cu putință să înțeleagă ce spunea. Totuși, ceea ce îl aștepta la capătul urcușului nu era tocmai ce se așteptase să vadă. într-un luminiș, o copilă îl înfrunta pe burgund strângând în mână un pumnal; Rutger descălecase și acum stătea cu picioarele desfăcute înaintea fetei, aplecat puțin în față, cu brațele deschise, gata să o prindă; părea pe punctul de a sări asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
revină. I se învârtea capul, îl încerca o senzație de greață. Se gândi că ar fi trebuit să reacționeze la acea stare de tulburare - trebuia să se miște. Se hotărî să lase calul și, clătinându-se, făcu câțiva pași prin luminiș, fără o direcție anume. Arsura de la mână era acum atât de puternică, încât îi cotropea mintea cu totul. Căută instinctiv să ajungă la apă. Parcă era un torent prin apropiere... După alți câțiva pași, la fel de nesiguri, își recăpătă echilibrul; ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veni în minte căldura insuportabilă, pe urmă bubuitul și izbitura înspăimântătoare care mai întâi îl ridicase, apoi îl țintuise la pământ. Scutură din cap pentru a izgoni acele senzații și, înjurând, se ridică în genunchi. Cu o privire atentă, cercetă luminișul și își aminti pe loc de fuga celor doi tineri captivi. Cu siguranță, un zeu puternic veghea asupra lor, căci mesajul care îi fusese trimis prin acel trăsnet - fenomen, de altfel, destul de rar în acel anotimp și, deci, de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]