977 matches
-
privește pe creatorii considerați ca atare în mod tradițional, geniul imaginarului îi plasează de la sine în sfera transmodernului, indiferent din ce curent sau școală literar-artistică provin, căci ethosul transmodern exclude narcisismele de grup, plasându-ne într-o neutralitate dinamic-participativă în luminișul ființei. Se reabilitează noțiuni declarate anacronice precum geniu, capodoperă, hermeneutică, valoare, personalitate, profunzime etc. Dacă în cultura occidentală, în ultimii ani, deja s-au pus câteva jaloane ale noii paradigme transmoderne, în România lucrurile se găsesc abia la început (dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e departe de a fi un precursor postmodernist, căci ethosul său este transmodern, ca și al lui Eminescu sau al lui Heidegger. Svetlana Paleologu-Matta a înțeles această uimitoare afinitate dintre Eminescu, Nietzsche și Heidegger. Autoarea elvețiană a zăbovit îndelung asupra luminișului ființei la Eminescu și Heidegger, luminiș care nu-i altceva decât transparența lumii ca lumen, asumată acum integral de filosofia transmodernistă. Heidegger s-a orientat, în definitivarea ontologiei fundamentale și a diferenței ontologice, pe o cale "eminesciană", simțind că rostul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
precursor postmodernist, căci ethosul său este transmodern, ca și al lui Eminescu sau al lui Heidegger. Svetlana Paleologu-Matta a înțeles această uimitoare afinitate dintre Eminescu, Nietzsche și Heidegger. Autoarea elvețiană a zăbovit îndelung asupra luminișului ființei la Eminescu și Heidegger, luminiș care nu-i altceva decât transparența lumii ca lumen, asumată acum integral de filosofia transmodernistă. Heidegger s-a orientat, în definitivarea ontologiei fundamentale și a diferenței ontologice, pe o cale "eminesciană", simțind că rostul artei nu e golirea de sacru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
n-ar fi respins gândirea lui Eminescu și nu l-ar fi găsit anacronic ca poet. Nichita Stănescu acorda cea mai înaltă cinste literaturii eminesciene, cel puțin cât și Cezar Ivănescu sau Constantin Noica. Altfel spus, Nichita Stănescu descinde din luminișul ființei eminesciene, trecând prin luminile poemelor lui Blaga și prin transparențele actului clar de narcisism al lui Ion Barbu, de care se simte atașat în mod special la nivelul a ceea ce el numea "poezie sintactică", de neînțeles fără transfinitul barbian
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cimpoi, semn că binecunoscutul critic este el însuși un promotor al transdisciplinarității. Alături de Grigore Vieru, tendențios citit de unii doar în grilă tradiționalistă, Victor Teleucă se dezvăluie în adevăratele sale dimensiuni printr-o pluralitate de lecturi, fatalmente, transmoderne. XV. ÎN LUMINIȘUL CRISTALULUI Prestigiul binemeritat al elvețiencei Svetlana Paleologu-Matta (n. la 22 august 1928, la București) se datorează, în primul rând, celor două cărți închinate lui Eminescu 403, dar și volumului despre Bacovia 404. De-a lungul anilor, a mai publicat eseuri
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tehnico-științifică care schimbă modul de viață", dar pe un drum alimentat de orori și de rătăciri. S-a opus, în acel moment, printr-un ethos transdisciplinar, chiar dacă nu și în termenii conceptualizanți ai transmodernismului. Intuiția lor se găsea deja în luminișul eminescian și în Lichtung-ul heideggerian. Situația contradicțională transmodernă a ontologiei fundamentale este surprinsă astfel: "Heidegger nu este deci un creștin, respingând dogmatismul teologic (dar poate că tocmai de aceea este un creștin!, n. n.). Și totuși gândirea sa are intonații religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Nietzsche, cea în spiritul antitezelor eminesciene: "Omul cel mai mare dintre noi (...) este acela care prezintă în el, în modul cel mai viguros, caracterul contradictoriu al existenței". (Voința de putere). Cristalul sugerează o dublă stare contradicțională a echilibrului în luminișul Ființei: între duritatea fizică omogenizantă și reflexia polimorfă, eterogenizantă, căci cristalul crește după principiul biologic al "lanțului lui Markov", împăcând, altfel zis, primele două stări ale materiei: macrofizică și biologică, transportându-ne într-o zonă de transparență. În această primă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poartă în magia transparențelor sufletului, anunțate încă de cristalul material dintr-un pahar, care, spre exemplu, poate transforma o banală băutură în magie euharistică. Putem purcede la o nouă lectură a cărților Svetlanei Paleologu-Matta pornind de la această hermeneutică fundată pe luminișul cristalului, compatibilă cu noua paradigmă a transmodernității. XVI. DE CE KUNDERA NU E POSTMODERNIST Referințele din capitolele anterioare au pledat pentru un Milan Kundera postmodernist. L-au receptat ca atare și optzeciștii români. Totuși, un Richard Rorty, bunăoară, îi putea asimila
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
istorică a primăverii de la Praga, care i-a silit pe intelectualii cehi să emigreze, a adus descoperirea că și postmodernismul occidental trăia în aceleași extreme monstruoase ale ființei. Primăvara de la Praga, cu deschiderile reformatoare ale lui Dubcek, se declanșează în luminișul mitului oedipian. E o afirmație cu totul surprinzătoare, dar ea atestă că în lume mișcările sunt arhetipale, sub semnul destinului, al eternei reîntoarceri a identicului, în sens nietzschean iar nu postmodernist. Aceasta este cea mai profundă intuiție a lui Tomas
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
NAȚIONALĂ................... 83 VII. POSTMODERNISM ȘI PRAGMATISM 104 VIII. PARADOXURILE POSTMODERNISMULUI ROMÂNESC... 117 IX. CLASICIZAREA POSTMODERNISMULUI 130 X. OFENSIVA TRANSMODERNISMULUI 138 XI. TEMELIILE TRANSMODERNISMULUI 177 XII. POETICA RUPTURII 230 XIII. POETICA TRANSPARENȚEI 237 XIV. TRANSMODERNISMUL LUI VICTOR TELEUCĂ................ 245 XV. ÎN LUMINIȘUL CRISTALULUI 258 XVI. DE CE KUNDERA NU E POSTMODERNIST 266 SOMMAIRE I. Le noveaux anthropocentrisme / 5 II. La victoire de Zombie / 35 III. Le haut postmodernisme (1) / 45 IV. Le haut postmodernisme (2) / 60 V. Le haut de postmodernisme (3) / 74
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
probabil îndemnat de colegul Dan Hudescu, profesorul de desen a îndrăznit a transpune plastic o parte a vieții, păstrată în tainițele memoriei afective. Oricine visează a fi pictor începe de la Grigorescu, căutând a realiza tablouri încărcate de pitoresc și poezie (“Luminiș”, “Casă bătrânească”). Ionel Spânu dovedește că are disponibilități pentru comunicarea și cultura artistică și mai ales sensibilitate pentru culoarea în registrul minor ( “Iarna” ). Petru Bicer ( Evenimentul, vineri, 4 iunie 1993 ) AVATARURILE PEISAGISTULUI IONEL SPÂNU În plin peisaj pictural nonconfigurativ, modernist
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
LUMINIȘURI, publicație apărută la Craiova, lunar, din ianuarie până în mai 1932. Cuvântul înainte, semnat de Mircea Lepădatu, vorbește de nevoia de „unitate în șirul generațiilor noi”, cu idei mergând în direcția tradiționalismului și denunțând faptul că „etnicul se înăbușă”. Semnează poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287916_a_289245]
-
demonul binefăcător al ironiei care, atunci când nu e pașnică și bonomă, devine sarcasm neîndurător, îndreptat împotriva unei lumi străine și ostile (“Azi va muri cea din urmă speranță. / Sunt cântecelul auster, morbid, / intonat ca un imn de o paiață / în luminișul nelocuit”). Refugiul în sine este adeseori soluția salvatoare, la care se revine obstinat, cu speranță și cu lehamite (“Ochii obosiți se închid. / Universul e un animal părăsit. Îmi trag pe mine trupul / să nu mi se facă frig”; „M-am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
imaginarul poetic și anume convergența procedeelor stilistice : “ din cuget astfel Își croi oglindă/ În care plăsmuia făptura ei/ și mult rîvnea prilej să prindă/ să-i spună tot aleanul dragostei/ și să-i slujească . Iată versul eminescian „și din oglindă luminiș/ pe trupu-i se revarsă/ pe ochii mari, bătînd Închiși/pe fața ei Întoarsă” Își găsește ca Într un speculum dublul chaucerian. De unde se poate concluziona că În cadrul imaginarului colectiv tehnicile și modalitățile de expresie converg către un același centru ordonator
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
din celălalt regim se Întrupează eroul, care trece pragul care se află pe marginea ferestrei...legătura dintre cei doi protagoniști nu se poate În-făptui și pentru că ea are loc pe terenuri sterile, oglinda, visul, clarul de apă... “Și din oglinda luminiș / Pe trupu-i se revarsă/ Ea Îl privea cu un surîs / El tremura-n oglindă”/ Borges declara: „datorez conjuncției unei oglinzi și a unei enciclopedii descoperirea lui Uqbar” ... și acest citat care-mi place enorm „oglinda neliniștea capătul unui coridor”... un
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cum trebuie să-l pui . Un moș cu un coș, în coș un cocoș. Moșul cu coșul, coșul cu cocoșul. Încerce cei ce cer cercei. Pe cap un capac, pe capac un ac. Stanca stă-n castan ca Stan. În luminiș, la lumina lunii i-au licărit luminile luminoase. Capra neagră calcă piatra, piatra-n patru laturi crapă. Fata fierarului, Fănica, fierbe fasole fără foc, fiindcă focul face fum. Am o mâță mătăsoasă căpățânoasă cu cinci mâțoșei jucăuși și frumușei. Invitat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
lasă posibilitatea eschivei în fața morții postulând-o drept frontiera ce îl desparte de o situare deplin-transcendentă. Este o recunoaștere a imanentului ca stâpân spațio-temporal peste ființa adamică. Resemnarea în fața acestei realități umane implacabile sesizate aici intens mă invadează pătrunzător. Fiecare luminiș, fiecare insulă luminată a conștiinței mele este convertită la un apus fără de soare, la un amurg ce-și menține umbrele printr-o stingere ce nu se stinge. Starea de în-tristare, de plonjare și ancorare în marasmele tristeții este indusă de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
tale și o asemenea variantă de soartă să nu se realizeze în viitor. Și poate că, în pofida aparențelor, această imagine a damnărilor apocaliptice constituie, un adăpost ocrotitor, o zonă a înfricoșării radicale ce menține conștiința în-depărtată de mirajul demonic, un luminiș capabil să găzduiască spiritul uman păstrându-l la distanță față de multe alte tentații malefice, tentații care încearcă șerpuitor să preschimbe întreaga lume adamică după chipul și asemănarea fiarei. Mărturisirea te iubesc în fenomenalitatea îndrăgostirii Chipul persoanei iubite mă întâmpină, precum
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de abordat întru trecere. Dacă mi-aș iubi persoana adorată mai mult, dacă tensiunea îndrăgostirii mele ar fi și mai intensă decât este, atunci aș resimți calea ce duce la spiritul ei precum o potecă scurtă, provocându-mi pasul spre luminișuri apropiate din păduri binevoitoare. În lipsa acestui surplus de sentiment, trăiesc experiența ajungerii încete, cu nuanțe de greutate metafizică, a cuvântului de iubire la porțile sufletului de care m-am îndrăgostit, pe care îl iubesc cu o dragoste ce ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
din 1928 (redactată împreună cu D. Mazilu). În 1938 a publicat versiunea românească a comediei Louison de Alfred de Musset. A semnat și Ion M. Ganea, I. Râmniceanu și Mihai Longhin. G. a fost un poet al năzuinței către liniștea spirituală (Luminișuri), al amintirii și nostalgiei copilăriei, în formula de „cântec senin și curat”, inaugurată de St. O. Iosif (Doinește Făt-Frumos, Dimineața pe câmp). În Ritmuri franceze (1937) alcătuiește aproape o antologie a poeziei franceze, traducând pe un fir istoric, de la Charles
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287161_a_288490]
-
în final un perete verde. Ca regulă generală, curtinele care intră în componența unui labirint sunt întreținute periodic prin tundere. Se recomandă ca la amenajarea masivelor 30-35% din specii să fie conifere și restul foioase. În margine de masiv, în luminișuri, se pot folosi pe lângă speciile care alcătuiesc arboretul și altele, adaptate condițiilor staționare dar cu mai multe caractere decorative. Dacă liziera este în umbră sunt indicate speciile cu frunziș deschis la culoare, iar acolo unde marginea masivului este luminată intens
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
relație de dublă dependență, în care își au originea funcțiile sintactice specifice de atribut circumstanțial și complement predicativ. Atributul circumstanțial are, concomitent, un regent substantiv (pronume) și un regent verb: „Curta, obosit de orele de plimbare, se așeză într-un luminiș proaspăt defrișat de trunchiuri falnice de brazi.” (P. Sălcudeanu, 131) Nume (Pronume) ¬ Atribut circumstanțial ® Verb (predicat) Curta ¬ obosit ® se așeză Fiind o determinare facultativă, atât a numelui (pronumelui) cât și a verbului, termenul-atribut poate lipsi, fără consecințe asupra autonomiei semantice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel liric. El este considerat liricul prin excelență al picturii noastre clasice. Dovada o furnizează analiza elementelor constitutive: lumina, spațiul, forma, culoarea. Dacă Andreescu slăvește materialitatea, densitatea lumii, Grigorescu face formele să plutească în aer, pictează pajiști însorite, păduri dese, luminișuri, ciobani cu căciuli mițoase, căruțași ce-și mână pe drumurile prăfuite atelajele de boi, țărănci torcând sau stând la poartă, care cu boi, căruțe venind de la bâlci, o natură liniștită, luminoasă, senină, primăvăratică. Dacă poporul nostru are conștiința unui peisaj
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care face posibilă determinarea nietzscheană a ființării ca voință de putere și pe urmă cu privire la aprofundarea propusă de Jünger în descrierile din Muncitorul. O astfel de deschidere este dată de metafizica înțeleasă nu ca o disciplină a filozofiei, ci ca "luminiș" (Lichtung) al ființei înseși, așadar ca mod al ființei de a se manifesta și de a se retrage în raport cu omul, și care a caracterizat istoria occidentală. Pe parcursul diferitelor epoci, omul are din când în când experiența ființării care i se
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ale frumuseții. Pușcăria comunistă poate deveni un loc mirabil unde spațiul sordid este transfigurat de un topos spiritual. Să înveți cu imens apetit și să-i înveți și pe alții, să-ți tai drum prin hățișurile neclarităților și îndoielilor până la luminișul limpede al credinței, e o formă de frumusețe pentru care greu îți găsești răgaz în vreme de libertate și bunăstare. Este de necrezut cum cel mai oribil loc din lume, închisoarea comunistă, devine loc al împlinirii umane. Scriitorul se simte
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]