1,553 matches
-
ghiară și cu o forță puternică îi strângea inima, parcă oprind-o. Se sprijini repede de mobila de bucătărie să nu cadă. Deschise robinetul si umplu un pahar cu apă din care bău de parcă se îneca cu picăturile ce abia lunecau pe gât. Fata din fața sa era parcă fantoma care a urmărit-o toată viața și de care reușise să se detașeze în ultimii ani, de când copii se făcuseră mari. Era parcă Viorel cel de acum peste douăzeci și cinci ani deghizat în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
ca mai înainte. De fapt, totul era acum ca mai înainte. Și râul, și luna, și prundișul, și pustietatea zăvoaielor. Numai eu eram alta. M-am scufundat și am înotat către noua mea casă. În drum mi-am zărit lopățica, lunecată între două pietre. Valul o izbea și o făcea să se legene și să sune ușor. Mi-a venit să râd. Biata mea lopățică! La ce mi-ar mai folosi acum? Am lăsat-o acolo unde era și m-am
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
BOTEZ demonstrează prin poemele sale încărcate de metafore că omul este definit de contraste, subscriind la perfecțiunea morală doar prin credință: „ cu grație, sfială de fecioară, / zarzăru-abia se clatină în noapte; / vălul de flori, mireasă printre șoapte, / teamă-i să lunece de pe comoară! / e-atâta liniște, Hristoase Mire, la nunta mistică de printre nori! / taina ținută-ntre petale și potire / e să învii, dar fără ca să mori! ” ( Adrian Botez - „Taina Florii”) AL. FLORIN ȚENEsurprinde ipostaza poetului nemuritor, cantonat în epoca sa
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
și erau.” Așa au fost Slavici, Caragiale, Creangă, dar și sacagii, precum Nicolae Mihu de la Blaj sau ciobanii și stuparii lui din copilărie. Eminescu e un maestru al alchimiei verbale. Dacă Dante a urcat din Infern în Paradis, Eminescu a lunecat din Paradis în Infern. Drumul parcurs de poet a fost greu, el a luptat pentru o limbă națională modernă în „contra stricătorilor de limbă” de orice soi. El se detașează însă de limba timpului care se constituise. Sparge tiparele sintaxei
EMINESCU ŞI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347507_a_348836]
-
poate anula dorința noastră de comunicare. Dio, mâncătorul de umbre ! 20.03.1979- Ești o frumusețe stranie : parc-ai fi corola unul ghiocel ce are în loc de petale fulgi ! Nici soarele nu îndrăznește să te privească până la- amurg. Razele lui lunecă pe la colțul privirii și totuși tu l-ai putea privi până se face noapte ! ... Mi-a înflorit în palmă o privighetoare ! Cântecul ei ne cheamă : unde ? până când, Doamne ? Cât costă floare-abastră, domnișoară tristețe ? Iunie 1979. ZIUA ELIBERĂRII de sub jugul provizoriu
ÎN CĂDERE LIBERĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347653_a_348982]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > GÂNDURILE MELE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului gândurile mele - păsări, lunecând către lumină, aripi desfăcute-n timpul care n-a uitat să vină, mă ridică-ntotdeauna într-un zbor amețitor și mă lasă mult prea lesne să mă simt nemuritor; gândurile mele - stele, ba polare, ba abstracte, știu să lumineze vise
GÂNDURILE MELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350041_a_351370]
-
glas am lapte și miere! Ți le dau cu bunătate. Tu, primește-le pe toate! Port în suflet dezmierdări Și pe buze, sărutări. Noaptea magică ne fie Pentru suflet, armonie! Vis de-o noapte M-a surprins în noapte, luna Lunecând spre poarta ta. Îmi făcea cu-n ochi, nebuna Și spre tine mă-ndemna! Îmi spunea, dintr-o privire Și sunt înclinat s-o cred Că, m-așteaptă-a ta iubire. Timp nu trebuie să pierd! Și, ascuns în pelerină, De priviri
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
pene de vultur cu aripile strânse, omul reaprinde o candelă... lasă brațele deschise larg, pentru a nu risipi conturul unui penel - cruce. să nu te ridici când expozițiile se termină aruncă flacăra de pereții absenți și lasă doar ochii să lunece printre căldările de fum ale începuturilor... mai lasă mâinile cu degetele destinse, să simtă culorile, punctele, liniile și chipurile rătăcitoarelor necuvinte. și mai lasă... lasă fereastra deschisă jocului imaginilor când sunetele redevin picuri de rouă într-un trup chircit în
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NOI TEMELII Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 527 din 10 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Ți-ai privit vreodată chipul în ape tulburate să vezi pe fundul lor norii cum lunecă spre alt cer? Raza ce se-nturnă din luciu-i nebunatic, te-nalță printre stele propriu-ți mister! Ți-ai privit vreodată gura rotundă, rostind cuvinte nedeterminate după ce ai aruncat o piatră-n lac ? Să simți cum un fel de viscol
NOI TEMELII de MARIA COZMA în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361953_a_363282]
-
-ncet se tânguie, când pepenii din sud se pârguie ( sic!), mai am și eu un pic, o viață, desigur, voi pleca de dimineață, că viața veșnică e moarte, mai bine e să fii o piatră, o rapsodie a cetății, cum lunecau umbrele ceții, trece tramvaiul trist, un dric, de sub o lespede ridic pe Genghiz Han, că-i redivivus, voi o să râdeți precum Plinius, ia-mi un bilet până în Rai, nu am mărunt, tu rest nu dai, pe mă lăsați la Ur
A CAPELLA ÎŢI MAI CÂNTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361998_a_363327]
-
un singur rost lipsit de aroganță, să uit că-ntruna-am fost doar mugur de speranță. Mai am un singur crez ce mă menține màtur, de-al împlinirii miez nicicând să nu mă satur. Ce împăcat Ce împăcat privesc cum lunecă și se întunecă ce mi s-a dat. Ce dacă-i scris c-o să mă lepede viața, prea repede, ca pe un vis? Tot ce-am greșit nu-i așa tulbure ca să mă spulbere un biet sfârșit. Ochii mei vii
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365868_a_367197]
-
mine o nădejde vie, Un zbor, un cânt, un salt spre infinit. Mă las pe umărul destinului și plâng, Și cânt și râd cu doruri împreună, Și-n miezul zilei văd cum pe furiș, Soarele și luna se cunună. Îmi lunecă penelul pe hârtie, Ca apa rece din izvorul dens. De ce-i atâta grabă în trăire? De ce ne risipim fără de sens? Liniște Când valul vieții lovește-n obraz Când pe pământ e greu să trăiești Când vântul aduce al necazului nor
NETĂCEREA CUVÂNTULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365901_a_367230]
-
sferic/ Iar arta doar un joc de limpezime.“ (Între alb și negru - pag.83). Tânăra poetă trăiește prin și pentru poezie, lăsând impresia că îi place să viseze cu ochii larg deschiși. Sufletul vibrează precum coarda unei viori pe care lunecă un arcuș imaginar: „Uneori plouă și în suflet/ cu speranțe sau regrete“ (Ploaia de azi - pag.123) sau: „Când soarele răsare-n poezie/ O muzică divină se aprinde,/ Iar fiecare vers e-o ciocârlie/ Și-n scoruși de lumină ne
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
BOTEZ demonstrează prin poemele sale încărcate de metafore că omul este definit de contraste, subscriind la perfecțiunea morală doar prin credință: „ cu grație, sfială de fecioară, / zarzăru-abia se clatină în noapte; / vălul de flori, mireasă printre șoapte, / teamă-i să lunece de pe comoară! / e-atâta liniște, Hristoase Mire, la nunta mistică de printre nori! / taina ținută-ntre petale și potire / e să învii, dar fără ca să mori! ” ( Adrian Botez - „Taina Florii”) AL. FLORIN ȚENE surprinde ipostaza poetului nemuritor, cantonat în epoca
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
florii, și ea... trecătoare, Grija mi-o observă din ochii întristați. Mă doare ignoranța, până la extreme Și-atâta aroganță din sufletele reci! Mă întristează clipa...și-o aud cum geme Când iubirea piere din inimile seci! Când izvor de lacrimi lunecă pe-obraz De Răul...ce doare, mă uit pe fereastră. Mă furișez...în vis, departe de necaz, Zbor spre orizont, pe-o aripă albastră... © D. Theiss Referință Bibliografică: Sunt doar călător... / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 985
SUNT DOAR CĂLĂTOR... de DOINA THEISS în ediţia nr. 985 din 11 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365997_a_367326]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MARTIE-MĂRȚIȘOR Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Am ascultat cum iarna-n vânturi luneca, Tăvălea ecoul prin visuri fierbinți... Cum puful sălcioarei se dărăcea În lumina căzută din nimburi de sfinți! Apoi,un ritual solar!... Clipa împletea Un spic de crin c-un spic de mac subțire, Tăinuind cuvine șnurul se-mpodobea Cu figurine
MARTIE-MĂRŢIŞOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366010_a_367339]
-
în: Ediția nr. 823 din 02 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului - După pornirea motorului, până să te ridici de la sol, ce simțeai? - Simțeam mirosul zborului cu fiecare inspirație și expirație ce-mi zvâcnea din trup în ritm alert. Degetele mele lunecau în cascadă peste butoanele din bord simțind impulsul lor năvalnic prin toată mâna dornică de a iniția un nou zbor spre glorie, spre aventura altor clipe din clepsidra timpului meu. Avionul este precum un cal sălbatic, simte dacă ești nesigur
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
-le, îmi trezesc nostalgii din trecut. În jurul meu natură se pare că moare, Dar dorul iubirii renaște mai nou, mai acut. Pastelul de toamnă mă îmbie cu surâsul gingaș, Mă-ndeamna să sorb licoarea iubirii târzie. Molatec mă las să lunec pe-acelasi făgaș Ce-am străbătut cândva în anii mei de frăgezie. Referință Bibliografica: A venit toamnă... / Ana Georgescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 997, Anul III, 23 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Georgescu : Toate Drepturile
A VENIT TOAMNA... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365089_a_366418]
-
neglijându-și datoria de a-și supraveghea frații mai mici, ba chiar și aruncând un ochi imaginar către lupul ce cânta la geamul iezilor cu scopul de a-i păcăli, până la alte scene reprezentative pentru opera autorului, iată cum au lunecat pensulele, redând astfel, în culori minunate, creativitatea copiilor. Echipa acestui proiect, în argumentul căruia este subliniat: ,,(...) dorința de a stimula elevilor interesul față de lectură, de a dezvolta imaginația și creativitatea acestora”, a fost alcătuită din: înițiator înv. Silviu - Stelică Roșioru
CONCURS DE CREAŢIE PLASTICĂ ,,AMINTIRI CU CREANGĂ” de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366397_a_367726]
-
plânge, și-o plânge, cu stea după stea. Cupola de sticlă se sparge-n fractali, Septembrie șade-n obrajii mei pali; Ape sub ape, cu ape în ape - Volburi din matcă dorind să mă scape. Fulgera! Tuna! - Chipul meu pâl Luneca veșted, pe val după val, Ploua cu moarte și ploua cu vânt, Ploua cu tot ce-i mai trist pe pământ. 24 august 2016, Constantă Sursa foto: #Lonely #Tale #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Se tânguie cerul că nu voi ajungeOdată
RUTINĂ DE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366435_a_367764]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > VIS DE IARNĂ(PRIMUL TĂU VIS) Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1457 din 27 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului La cumpăna dintre milenii, Curgând spre noul început În noaptea lunecând spre ziuă, O șoaptă dulce-aud cântând. Hipnotizat de-a ei chemare, Din locu-mi mă desprind ușor Teleghidat în timp și spațiu Instantaneu cuprins de dor. Călătorim...Nu știu nici unde, Nici cum de s-a-ntâmplat așa. Știu doar atât
VIS DE IARNĂ(PRIMUL TĂU VIS) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366541_a_367870]
-
melodiei, i-a scos cămașa pentru a-i măsura în voie pieptul cu limba și buzele. După fiecare dans se golea câte un rând de pahare și, foarte curând, sutienele erau aruncate neglijent pe un fotoliu, iar fustele și pantalonii lunecau pe unde se nimerea să fie dezbrăcate. Când Doru și blonda ce-o purta pe brațe au anunțat că sunt în căutarea unui dormitor, Mișu a început să râdă în hohote: - Băi, paparudelor! Ce-i, băi, cu voi? Vă deranjează
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
seara toată Să-mi ureze ”noapte bună”, Să mă mai sărute-odată. Te-am trădat c-un curcubeu Ce-n izvor se zămislește, L-am iubit pe Dumnezeu, Iar El nu mă părăsește. Cu zăpada ce se-așează Peste visurile mele, Lunecând din cer, dansează Un strat alb din praf de stele. Cu soarele ce mă-ncinge Și cu roua cea din zori, Iar desfrâul mă împinge Și cu luna, uneori. Te-am trădat, iubite,-n vise, În vorbe și în simțire
CRIMĂ DE ÎNALTĂ TRĂDARE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366092_a_367421]
-
urmă să pleci ai ales/ Și toarce-n neliniști un vers nepătruns.// Răpus de poveri într-un dor ne’nțeles/ Mai tremur în palma tăcerii ascuns,/ E rece pustiul în care-am ajuns/ Căci doar amăgirea suspină-n eres.// Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu/ Rămân prizonier, iar tu un destin,/ Mi-e vocea străină, mi-e pasul mai greu,// Noianul de frunze plânge divin./ Un gând înnoptează în rugă mereu,/ Te-așteaptă parfumul de rozmarin!” (Între cer și pământ
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
real și de spiritul strajă al zborului către Nimic. mă reculeg o fracțiune de veșnicie în fața altarului păgân în care, yin-yang, pântecoasă inscripție, înnegrită de cenușa gândurilor rugilor călătorilor prin rugurile verzilor inele ale naturii, îmi fură privirea. un șarpe lunecă pe peretele de piatră spre punctul de foc al întâlnirii cu omul-fluture... candele ard în pumnii pământului. simt aerul cristalin al necuvintelor înainte de rostire. transpir și îngheț, după ce ruga-mi a primit răspunsul în miile de puncte aurii. le văd
BALANS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361743_a_363072]