759 matches
-
parte și celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mîhniți, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră." 11. Leviții potoleau pe tot poporul zicînd: "Tăceți, căci ziua aceasta este sfîntă; nu vă mîhniți!" 12. Și tot poporul s-a dus să mănînce și să bea. Și au trimis cîte o parte și altora, și s-au veselit mult. Căci înțeleseseră cuvintele care li se tîlcuiseră. 13. A doua zi, capii de familie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
ore la cursul primar. După ce Epaminonda ținuse o oră de Cânt la clasa a doua primară, profesorul îndrumător a chemat-o în cancelarie și i-a spus: „Mi e teamă, domnișoară, că, prin ceea ce am să-ți spun, o să te mâhnesc. Dar, cum spune vorba noastră bătrânească, mai bine un adevăr dureros, decât o minciună frumoasă. Pentru că, dacă-mi dai voie să fiu sincer cu dumneata, sunt convins de absența, la persoana ce-o am în fața ochilor, a oricăror calități de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care le aveți cu mine, cred că amândoi suntem primii, fiecare-n felul lui, firește. Despre celelalte cazuri, nu pot să mă pronunț” “Caustic și ironic. Nu ieșiți cu nimic din firescul dumneavoastră. Dar, să lăsăm vorbele fără sens! Mă mâhnește faptul că, deși colaborăm de-atâta vreme, n-am reușit să ne cunoaștem, să ne înțelegem mai bine. Pentru că și noi, profesorii, suntem oameni, cu calitățile și defectele noastre, cu bucuriile și necazurile noastre...” “...chiar dacă ni se spune mereu că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nemaipomenită, nu spune decât nu și nu; atunci toate argumentele mele devin inutile și e nevoie să treacă un timp ca să înțeleg că împotrivirea se datora „trecătoarei mele ieșiri din cercuri“, ca să folosesc cuvintele ei. Firește, asemenea momente m-ar mâhni adânc dacă n-ar cuprinde și ele ideea consolatoare că, din toată lumea asta, ea m-a ales pe mine. De fapt, Zenobia susține că tot ce fac e foarte important și se necăjește de câte ori îmi pierd încrederea în mine; ea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
acel individ ironic. Deși copleșit de o adâncă dezamăgire, se pregăti pentru pasul următor. - Hai, domnule Grosvenor! i se adresă Kent pe un ton tăios. Explică-te, ca să putem lua o hotărâre. Grosvenor vorbi, cam în silă: - Domnilor, sunt foarte mâhnit de faptul că încă nu vă dați seama unde vreau să ajung. Prevăd că vom avea necazuri. Gândiți-vă la situația în care mă găsesc. V-am înfățișat toate datele problemei, descriindu-vă până și experiențele ce mi-au permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Alexandru, dar nu la casa cea mare, ca să nu spun la palatul Livezeni, cum se mai obișnuiește, ci într-o mică locuință a lui, din centru. Iată că aflu noutăți, jumătate mă bucură, fiindcă înseamnă că are suflet, jumătate mă mâhnește, fiindcă știu la ce folosesc asemenea locuințe. Bine măcar că acuma e ocupată de un bărbat! 2 Nicu era obosit și mai avea drum lung de făcut, prin beznă. Îl simți, mai mult decât îl văzu, pe Botosu îndărătul lui, îi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
briza. Ajunsese într-un cimitir nou, sau avea doar impresia, din pricina pământului scos din gropile pentru fundații. Stai la casa de oaspeți, murmurase șoferul. Nu îi mai vorbea la plural, îl trata ca pe frate-său, ceea ce pe Omar îl mâhni. Nu credea să le pară prea tânăr tuturor celor din jur, sau poate că da, din pricina pielii deschise și a trăsăturilor lui care străluceau ca un picur de lapte în amestecul de arabi și de turci, ce făcea din abadanizi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
contul lui se blocase și a fost singura dată când s-a obosit să trimită un mesaj pentru taică-său: „Trebuie să găsim altă cale. Contul meu a fost înghețat, nu mai pot primi banii tăi prin bancă“. Omar se mâhni nesperat pentru felul tăios și obrăznicit al cuvintelor. Drept cine îl lua fiul lui? Vreme de două-trei luni, din pâlnia abundenței nu mai curse nimic pentru Caryan. Omar, care își plătea fuga și depărtarea, nu găsea nicio rezolvare. Artimon, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
celebrul de frate-său avusese mereu încurcături cu femeile. — O iei de la capăt? îndrăzni să-l întrebe. Acum ai doi băieți... Lasă, uită asta, tocmai pentru că-i am, dar acum sunt mici, am nevoie de libertate. Frate-său, Ben-Abdolsamad, se mâhni, dar tăcu. A doua zi, dimineața, infirmiera sună la poartă și o fată de la bucătărie alergă să-i deschidă. O îndreptă înspre dormitorul unde Laleh alăpta copiii. Nevasta și tânăra nou-venită se încăierară din ochi, de cum se priviră. Eu sunt
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
este moarte Că-ntr-un ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul, Obeditul și nenorocosul. No. 46 Ce mare nenorocire, Nădejde nu-mi mai rămâne, Stăpână, au sosit Ceasul cel de mâhnit Să ne despărțim Și depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat, Tovarăș aflat Iată, plec, mă duc, {EminescuOpVI 446} No. 44 Pietrelor, și voi să-mi știți În
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
este moarte Că-ntr-un ceas le las pe toate; Las-să zică fiecare La această mare jale Ce pătimesc eu ticălosul, Obeditul și nenorocosul. No. 46 Ce mare nenorocire, Nădejde nu-mi mai rămâne, Stăpână, au sosit Ceasul cel de mâhnit Să ne despărțim Și depărtați să fim, Mă sfârșesc. M-am gătit, plec, mă duc, Nu mai pot să mă-ntorc. Pașaport luat, Tovarăș aflat Iată, plec, mă duc, {EminescuOpVI 447} Cunoscut fac Dumitale vai, vai, vai, Că mă aflu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
DIN MINȚI ȘI LA PALOAREA LOR LA CEA MAI MICĂ DURERE DE CAP DE CÂND ȘTIAU CĂ BOALA ÎNCEPE PRIN CEFALEE; ȘI LA SENSIBILITATEA LOR IRITATĂ, SUSCEPTIBILĂ, SCHIMBĂTOARE, ÎN SFÂRȘIT, CARE TRANSFORMĂ ÎN JIGNIRE O SIMPLĂ UITARE ȘI CARE SE MÂHNEȘTE DE PIERDEREA UNUI NASTURE LA PANTALONI. I se întâmpla adesea lui Tarrou să iasă seara cu Cottard. El povestea apoi în carnetele sale cum se pierdeau în mulțimea întunecată din ceasurile amurgului sau ale nopții, umăr lângă umăr, scufundându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
surâzând din ce În ce mai puțin, ajungeam să cunoaștem ceea ce inventasem. Pe de altă parte, cum a zis Diotallevi Într-un moment de bună dispoziție, acum, când aveam un Saint-Germain adevărat, nu mai aveam ce să facem cu unul presupus. Agliè nu părea mâhnit de atitudinea noastră rezervată față de el. Ne saluta cu multă grație și se eclipsa. Cu o grație care deja mirosea a infatuare. Într-o luni dimineață ajunsesem târziu la birou, iar Belbo, nerăbdător, mă invitase la el, chemându-l și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
scârțâind sub pașii apăsați ai lui Gaston. O clipă mai târziu, Gaston deschise ușa și fața de cal își făcu timid apariția. — Vă rog să mă scuzați. — Gas, vino și stai cu noi. Gaston a intrat în cameră. Privind puțin mâhnit spre Tomoe, și-a îndoit, stângaci, genunchii și s-a așezat. — Tomoe-san. Am vorbit cu fratele tău. Mulțumesc pentru tot ce-ai făcut pentru mine, dar eu îi spun lui Tomoe-san au revoir. Atât Takamori, cât și Tomoe, au insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nuntă, n-am mai ieșit doar cu prietenele decît foarte rar. Să o invităm și pe Trish? — Ea și Gregory merg la cină cu niște prieteni, spune ea. Am vorbit cu ea mai devreme. — Oh. N-ar trebui să mă mîhnească. Ar fi o copilărie să mă simt astfel. Și, cu toate astea, de luni Întregi am discutat mai Întîi cu Trish și am știut ce planuri are. Planuri În care, foarte des, eram implicată și eu. Pentru o clipă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
meu avea colierul la gât. În acel moment, Adaloald s-a așezat domol pe tron, frecându-și tâmplele; și-a pus mâinile în dreptul feței, și, când și le-a dat jos, ochii îi erau plini de lacrimi. S-a uitat mâhnit la consilier și, fără să se adreseze cuiva anume, a spus: - Voi ați negociat cu acest om. M-ați asigurat că este un tip de treabă și ați garantat pentru el. De ce? Și-a scos pumnalul din teacă, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
berzele ce-și făcuseră cuiburile pe coloanele forului ruinat. Plecasem din Cividale în zori și, călătorind la pas, am străbătut un pustiu de gheață. Aproape fiind de Aquileia, m-am oprit să privesc panorama abandonului, și inima mea s-a mâhnit. Ruine antice la tot pasul, și copitele calului au crăsunat solitare pe lespezile din fața bazilicii. Am îngenuncheat la poarta însinguratei și n-am reușit să mă rog; am reușit doar să mă întreb care era țelul adevărat al călătoriei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
răzbunați datorită mie. Cu excepția amantului lui Giuliano și a doi prieteni ai săi, niciun verde n-a mai venit. Gazda mea însă nu se simțea prea bine. L-am întrebat dacă din cauza mea, și el mi-a explicat că era mâhnit din pricina împăratului. Două fiice ale sale, cele mai mici și îndrăgite, erau bolnave de difterie și în primejdie de moarte. De curând fusese o molimă nu foarte virulentă; când tocmai se credea că a trecut, iat-o revenind în forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avut îndrăzneala să spună: - Dă-l afară pe Rotari și înmormântează-l în fața ușii principale a bisericii, lângă fiul său, astfel ca toți care intră să-i calce în picioare mormântul. Regele a vorbit cu vasalii de la curte. Aceștia, deja mâhniți din pricina sărăciei Paviei și mânioși pe preoții care îi deposedau de putere și de bani, au fost de-a dreptul scandalizați. Unii dintre ei, deja bătrâni și presimțindu-și moartea, au cutezat să-l pună la punct: - Nu-ți ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fie ce-o fi. Dumnezeule mare și Pampule, fratele meu, vin de la Giurgiu. Suntem plecați de dinainte de Sfântul Andrei, cu noaptea-n cap, eu și cu măria-sa, spătarul nostru, Dumnezeu să-l ierte. Vestea morții lui Gongea l-a mâhnit pe Zogru și-ar fi vrut să știe mai multe, dar Iscru povestea fără grabă toate peripețiile lui, căzut în genunchii înfășurați în fulare groase. Era trecut de miezul nopții, iar dinspre lac se auzea din când în când cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
N-am idee. Dar de unde știi că sunt suflete? Deasupra lui Achile crescuse o coroană înflăcărată, în care se răsuceau globuri verzi și galbene. El vorbea încet, fără să știe că în jurul lui se adunase atâta viață. Era îndurerat și mâhnit totodată: voia din tot sufletul ca ea să-l audă, dar se temea că dincolo de moarte nu mai există nimic. La câțiva zeci de metri, Zogru tremura discret, îngrozit de un bărbat îngenuncheat lângă o cruce. 25. Achile Vintilescu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de-a binelea. Se uită lung la ea. - Nu din pricina anchetei spui asta, nu-i așa? - Lumea bîrfește mult În ultima vreme pe socoteala Mariei și a polițistului ăluia de la Paris. Nimeni n-are să-ți spună nimic, ca să nu te mîhnească. Eu ți-o spun pentru că mi se pare că fericirea ei este altundeva, departe de aici. Privirea azurie se lumină. O rază de speranță trecu prin ceață. Apăsă ușor mîna aceleia care i-o aducea În dar. - Am s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai universităților. Când ultragiații săi colegi Îl atacau, Ravelstein spunea că se simte asemenea generalului american asediat de naziști - la Remagen să fi fost? Când i‑au cerut să capituleze, răspunsul lui a fost: „Cotu’ și pișcotu’”. Firește, Ravelstein era mâhnit, cine n‑ar fi fost? Și nu se putea aștepta să fie salvat de vreun Patton universitar. Se putea bizui Însă pe prietenii lui și, desigur, avea generații Întregi de absolvenți ai săi care‑i țineau partea, precum și netăgăduitul sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Vietnam. Împotriva cui va mai protesta acum toată acea „minoritate zgomotoasă“ care a transformat plimbarea pancartelor într-un fel de sport național...? — Ce contează motivul? interveni preotul. Vor să ajungă la o înțelegere. Nu asta căutăm? — Ba da. Dar mă mâhnește faptul că acordul nu vine dintr-o adevărată înțelegere a problemei, ci dintr-un politicianism murdar. — Oh! Nu-ți face iluzii! exclamă preotul. Știai de la început că n-o să ne asculte nimeni. În orice altă împrejurare, în momentul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ești bun, toate se vor îndrepta. Dacă nu... dacă ești slab și chiar dacă nu reușești, tot fericit trebuie să fii și așa. înseamnă că mai mult nu e cu putință... și, atunci de ce să vrei mai mult!... De ce să te mâhnești pentru ceea ce nu poți face!... Fă ceea ce poți!” i-a șoptit rar vocea. Prin minte îi trecu,... de câte ori, până atunci, viața îl izbise cu fața la pământ storcându-i sânge și lacrimi. Șiroaie de lacrimi zile în șir au curs... frământările se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]