1,217 matches
-
nu s-a grăbit în ... XXIV. ELENA BUICĂ - ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME - ÎN LIMBILE ROMÂNĂ ȘI GREACĂ - STARPRESS 2016, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016. Auzim astăzi voci care rostesc cu mâhnire că în zilele noastre se citește mai puțin și firesc ne punem întrebarea, oare, omenirea ar putea fi pe calea de a da înapoi? Incultura și-ar putea întinde plasa peste scânteierile creierului uman? Dar ne liniștim repede. O simplă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
a sinelui și de împăcare cu el însuși, sunt valori care se formează și cu ajutorul cărților. Sufletul uman, aspirând spre înalt sau bântuit de neliniști existențiale își caută fără întrerupere răspunsul ... Citește mai mult Auzim astăzi voci care rostesc cu mâhnire că în zilele noastre se citește mai puțin și firesc ne punem întrebarea, oare, omenirea ar putea fi pe calea de a da înapoi? Incultura și-ar putea întinde plasa peste scânteierile creierului uman? Dar ne liniștim repede. O simplă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > E TOAMNĂ! Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014 Toate Articolele Autorului De vânt bătută, frunza A căzut pe iarba udă. Mă plec, o iau în mâini, O mângâi și mă doare Mâhnirea ei de amurgită Floare(a). Strâng frunza-n brațe, Crengi îndurerate ... Arțarul singuratic În flăcări vii se zbate. Ascult pădurea și mă-ntreb: De unde atâtea frunze într-un crâng?! De unde atâtea crânguri într-o frunză?! E toamnă, să râd, să
E TOAMNĂ! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374422_a_375751]
-
Acasa > Eveniment > Aparitii > ELENA BUICĂ - ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME - ÎN LIMBILE ROMÂNĂ ȘI GREACĂ - STARPRESS 2016 Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Auzim astăzi voci care rostesc cu mâhnire că în zilele noastre se citește mai puțin și firesc ne punem întrebarea, oare, omenirea ar putea fi pe calea de a da înapoi? Incultura și-ar putea întinde plasa peste scânteierile creierului uman? Dar ne liniștim repede. O simplă
STARPRESS 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373324_a_374653]
-
de parcă ar fi stat pe loc.... XIV. 16.11.1988, de Sorin Andreica, publicat în Ediția nr. 232 din 20 august 2011. 16.11.1988 Acum avem drept la iubire, o viață se adună-n cuvînt, și nu mai există mîhnire, sîntem doar noi pe pămînt, O dulce iubire și atît! Există mîhnire și-o simt, mă tem să nu ne stingem devreme pe al vieții cînt, ne-a mai rămas atîtea a face în lume, iar steaua stăruie clipind, o
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
Andreica, publicat în Ediția nr. 232 din 20 august 2011. 16.11.1988 Acum avem drept la iubire, o viață se adună-n cuvînt, și nu mai există mîhnire, sîntem doar noi pe pămînt, O dulce iubire și atît! Există mîhnire și-o simt, mă tem să nu ne stingem devreme pe al vieții cînt, ne-a mai rămas atîtea a face în lume, iar steaua stăruie clipind, o dulce iubire și atît. Amestec din zi și din noapte, ... Citește mai
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
atîtea a face în lume, iar steaua stăruie clipind, o dulce iubire și atît. Amestec din zi și din noapte, ... Citește mai mult 16.11.1988Acum avem drept la iubire,o viață se adună-n cuvînt,si nu mai există mîhnire,sîntem doar noi pe pămînt,O dulce iubire și atît! Există mîhnire și-o simt,mă tem să nu ne stingem devremepe al vieții cînt,ne-a mai rămas atîtea a face în lume,iar steaua stăruie clipind,o dulce
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
și atît. Amestec din zi și din noapte, ... Citește mai mult 16.11.1988Acum avem drept la iubire,o viață se adună-n cuvînt,si nu mai există mîhnire,sîntem doar noi pe pămînt,O dulce iubire și atît! Există mîhnire și-o simt,mă tem să nu ne stingem devremepe al vieții cînt,ne-a mai rămas atîtea a face în lume,iar steaua stăruie clipind,o dulce iubire și atît.Amestec din zi și din noapte,... XV. PETIȚIE CĂTRE
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
ca să li se nască un odor. Tocmai când își luară gândul că se vor bucura de un moștenitor, împărăteasa făcu ce făcu și născu un băiat. Pe cât de mare fu bucuria tuturor la aflarea veștii, pe atât de mare fu mâhnirea când îl văzură, căci pocitanie mai mare decât vlăstarul împăratului nu se aflase niciodată în împărăția de sub pământ. Iac-așa! În loc să aibă părul negru și lucios cum îl aveau toți locuitorii împărăției și chiar și împăratul și împărăteasa, copilul acesta
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
viață atunci când omul Are sufletu-n primejdii Și păcate cu duimul. Vindecarea - stă în tine, Taina e-n mărturisire, Convertirea ta devine Drumul către mântuire. Când dușmanii cu-ndârjire Zid de vrajbă sapă-n tine, Tu fii bun, făr' de mâhnire Surpă soclul ce-l susține. Nu lăsa lăstarii urii Să-ți înăbușe ființa, Pune stavilă arsurii Ce-ar încinge suferința. Rugul flăcării divine Ține-l pururea aprins, Fii ca soarele ce ține Lutul lumii-n foc nestins. Fiecare gând să
PRIMENIT PRIN RUGĂCIUNE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375049_a_376378]
-
acest repertoriu de pur spirit autohton. Deși în proză, Creangă exprima narațiunea în limbaj folcloric viersuit, foarte aproape de poezia populară, baladesc. „Dragu- mi era satul nostru/cu Ozana cea frumos curgătoare/și limpede ca cristalul /în care se odihnește cu mâhnire/Cetatea Neamțului/de-atâtea veacuri. Dragu-mi erau tata și mama/frații și surorile/și băieții satului, /tovarășii mei din copilărie/ cu cari în zilele geroase de iarnă/ mă desfătam pe ghiață și la săniuș.” Tudor Vianu sesiza la Creangă forța
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
își găsește bucurii chiar și în durere”, iar scriitorul englez William Shakespeare (1564-1616) ne încurajează cu cuvintele lui: „Înțelepții nu stau niciodată să își jelească pierderile, ci caută cu voioșie să-și vindece rănile”, fiindcă, spune tot el, „Când sosesc mâhnirile, ele nu vin ca iscoade răzlețe, ci în cete”. Tristețea afectează toți oamenii. Este simțită aproape zilnic în viața noastră. Am scris cândva într-un poem: „Nu toate zilele sunt la fel/ și nu simțim la fel în toate zilele
BUCURIA ÎNVINGÂND TRISTEȚEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373908_a_375237]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (Partea I) În Umileni nu puține case au fost părăsite. Ele stau, mai degrabă zac, pe marginea
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (Partea I) În Umileni nu puține case au fost părăsite. Ele stau, mai degrabă zac, pe marginea străzilor cu un aer stingher, ca și cum nu ar pricepe că rostul existenței lor pe această lume s-a încheiat odată cu plecarea
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
Nevasta n-a dorit să-l urmeze. Aici, omul, ce să facă, s-a dus să-și recapete proprietatea conform înțelegerii. Dar buna lui rudă îndepărtată l-a scos pe ușă afară!... Acolo este iadul, aici este paradisul Referință Bibliografică: Mâhnirea caselor părăsite (Partea I) / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1676, Anul V, 03 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
Voi n-ați înțeles nimic, Dar veniți cu-o-ncurajare; Veselește-te un pic! Fii copil,ce stai pe gânduri, Viața este doar a ta Și în miile de rânduri Poți în vers a te-arăta. Vă răspund azi cu mâhnire; Nimic nu ați înțeles, Ați avut ieri în privire POETUL CEL MAI ALES. Și nu am zărit vreunul Din cei care astăzi vor Să dansez precum nebunul Într-al clipelor izvor. Iată care-i fericirea; Domnul l-a luat la
NU AȚI ÎNȚELES NIMIC... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375425_a_376754]
-
decursese cât se poate de bine. Și veniră pe lume, cine crede-ți? Surpriză pentru toată lumea: Ioana și George! A fost dorința Mariei și a lui Victor, dar au ținut secret numele copiilor. Bucuria a fost peste poate! O singură mâhnire a avut proaspăta mămică: i-ar fi plăcut să fie de față și mama ei ! Pentru a evita orice fel de probleme, de comun acord cu medicii spitalului ,au convenit să stea un timp mai lung sub supraveghere. Și a
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
SOLDAȚII ! Spuneți să știe junii Țării : pe câmpul morții ne-am jertfit Ca să rămână vie Țara, de-aceea, iată, n-am murit ! Având în noi învățătura, de jertfire (strămoșească), Chiar de mai murim Românii, România, o să trăiască ! "Vă rugăm : lăsați mâhnirea, murit-am ca niște Eroi ! Păstrați-ne amintirea ! Atâta cerem de la voi..." ..................................................,................. Pe toți ce i-am scris în versuri, evlavios vor fi citiți Pe Pământ, dar și în Ceruri, mereu fi-vor Pomeniți ! Rog Preoții și sătenii, Primarul, doamna
EROILOR NEAMULUI ROMÂNESC DIN VALEA MARE-OLT de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371815_a_373144]
-
-l întreb “ai simțit vreodată cum durerea te împresoară plutind în jurul tău?”. Este ceva uluitor prin intensitate, care îți sfârtecă inima făcându-te să oftezi din cinci în cinci minute. Poate nu era numai durere, mai degrabă un amestec de mâhnire și singurătate, pustiirea propriului suflet, revolta simțurilor trădate, când toate par depărtate pentru că nu-ți mai dorești nimic, nedorindu-ți, nici nu mai zărești un strop de fericire pe undeva, iar fără speranța fericirii, rămâi dureros de singur, de parcă te-
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
că din acest motiv am venit la Urluiu. Am obosit tot străduindu-mă să deslușesc ce vrea și cum vrea... - Ușor, fiule, ușor! Avem toată noaptea înainte, nu te mai necăji în felul ăsta, încercase Ovidiu să-l liniștească, observând mâhnirea din glasul său și mai mult, amărăciunea adunată în sufletul acestuia. - Uneori, am senzația că nu o cunosc deloc! După atâta vreme! adăugase Tudor la fel de trist ca mai înainte. - Cu femeile trebuie să fii în primul rând răbdător, continuase Ovidiu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
dă voie soarta să iubesc. Mi-a spus: „Nu mai e loc de fericire! Prea mult ai dat, nu pot să peticesc O inimă, cu-o nouă amăgire.” Uimit am stat, cuvântul să-i ascult, Din spusa ei simțeam venind mâhnirea. Știam că făr` năvalnicu-mi tumult, În piatră rece s-ar schimba simțirea. Am stat un ceas, o lună, sau toți anii, Încremenit de greaua rostuire Ca rob plecat amarnicei jelanii, Cerșind și împlorând o păsuire. Dar, n-a fost chip
NU MAI AM VOIE SĂ IUBESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372365_a_373694]
-
mai ales de când a descoperit fără să vrea că între profesoara prezentă în clasă și Condurache ar exista ceva ce nu ar fi putut prevedea niciodată că s-ar întâmpla. Simțea o ură cum se naște în sufletul său, o mâhnire necontrolabilă, care ducea spre ură. Percepea prin toți porii cum profesoara îi devenise nesuferită. Nota totuși, aproape complet pierdută în reverie, explicațiile Minodorei Lepădatu, care o fixa din vreme în vreme cu privirea în văpăi. Fata asta, gândea domnișoara, parcă
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
și public, apoi marginalizați din cultura și viața noastră publică, așa cum procedează ei cu unii scriitori onești, integri, independenți din provincie și diasporă. Poate așa ar încolți în ei urme de conștiință, de regrete. Miram-aș ! Eu, cititorul, înțeleg supărarea, mâhnirea, revoltă lui Nicolae Breban, pentru că pe lângă ce a scris, biografia familiei sale și a sa personală, relevă cât de mult își iubește sincer și respectă rădăcinile, că este un patriot român, un luptător integru în viață, în societate pentru a
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
sună clopoțelul ! Am început să înțeleg și mai bine ce funcții îndeplinesc președinții republicii după decembrie 1989 și, în același timp, mi s-a făcut milă de supunerea multor scriitori din țară. Și acum înapoi la pușcașul Breban. Îi înțeleg mâhnirea ce i s-a transformat în suferință cronică, dar nu a luat cea mai bună decizie cu metafora-pușcă și nu a luat în considerare spatele lui Patapievici și nici gărzile sale de corp. Era să uit ceva la fel de important: poltronismul
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
în suflet, iarnă-i în case, iarnă-i pe mese și nu ne-ncălzim. Râsul ne ține de cald și de foame, plânsul ne ține de dor, de iubiri, Oamenii-și plâng, patrie dragă, lacrimi de jar, de necaz și mâhniri. Mamele-și plâng copii plecați, aiurea, la stele, hai-hui , nenăscuți, Anii rămași, prin pustiu rătăciți, anii pierduți, chinuiți și duruți. Nimeni nu vrea să mai tragă speranță, nimeni nu vrea, Românie iubită, Iluzii să-și facă frumos că va fi
ACROSTIH ȚĂRII de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372957_a_374286]