560 matches
-
cât o pivniță... -N patu-i de pîclă-nfoiată, Regele-ntinde bătrînele-i membre și horăește. Până-n fundul pământului urlă: peștere negre Și rădăcinile munților mari se cutremură falnic De horăitul bătrânului crai. Iară afară Vezi un ger bătrân și avar cu fața mâhnită, Cărăbănind al zorilor aur în saci de-ntuneric Ca să-l usuce-n rubine. Cu-ncetul cu-ncetu-nserează... Soarele, ca să împace marea, la ea se apleacă, Lin netezește-a ei față albastră și-adînc se uită În luminoasele valuri a ei și sînu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
contra iubirei O-nvățară ce i iubirea. Știe-atît că c-o privire Galișă poate să prindă pe pașaua ce-și alese. Ș-astfel ea făcând la planuri se-nvîrtește prin ogradă Și trezește-n bucuria-i, din gândire somnoroasă, 75Pe-un clapon, mâhnit călugăr, cu-arătare pântecoasă, Fără creasta de mândrie, fără glas și fără coadă. Și făcând un paa! angelic, îl întreabă de nu-i frate, De nu-i văr cu Don Juanul ce cânta de gard dincolo. Dar monahul cel sinistru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iată ce vreau să vă destăinuiesc numai vouă. Stăpânii cred că voi veți deprinde repede meșteșugul clădirii caselor de care au ei nevoie... - Și ce vrei de la noi, ce urmărești să afli când ne spui despre casele lor? spuse Mai-Baka mâhnit. - Eu am fost adus aici fiindcă știu să vorbesc graiul vostru și fiindcă sunt robul care... - Cum, tu ești rob? îl întrerupse Mai-Baka surprins. Sau minți? - Nu mint. Uitați-vă la robii lor care duc poveri. Și uitați-vă la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu umblă prin cer, știi bine. Am venit și noi cum vin oamenii. - Nu pot să te cred că Marele Preot dacă te-a trimis cu ei nu v-a dat măgari. Unde-s măgarii? - Pasc în pădure! spuse Auta, mâhnit că trebuie să mintă. Mai-Baka păru că se liniștește. Căzu pe gânduri. Deodată însă întrebă, sărind în picioare: - Ce arme au? Auta, tu ai văzut armele lor? - N-au arme, Mai-Baka. Nu le trebuie arme: sunt oameni pașnici. Mai-Baka îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vă apără de moarte și de pedepse! Iahuben asculta încîntat. Îl privea cu drag pe Auta și Auta i se părea zeu. Numai străinii nu păreau mulțumiți de cuvântarea prietenului lor cu pielea neagră. Cel mai vârstnic dintre ei zise mîhnit: - De ce minți oamenii? Unde vezi tu zei! - Dacă nu ne vor crede zei, nu ne vor asculta, îi răspunse Auta. Dacă nu-i fac să înțeleagă că le vrem binele, se vor speria de noi și nu vor îndrăzni să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întrebă dacă nu e cumva bolnav. Auta îi mărturisi de unde îi venea tulburarea. Hor îl cercetă cu luare aminte și zâmbi depărtat, cu oarecare mirare: - Și dacă această Nefert nu poate fi a ta, nu poți iubi alta? Auta zise mîhnit: - Voi nu iubiți niciodată? Tocmai voi care toată viața rămâneți tineri! - Iubim, firește. Iubim și noi, dar nu ne pierdem firea când dragostea e fără răspuns. Înseamnă că n-am ales bine. Dragostea noastră este și prietenie. Știi ce s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Poți rămâne și aici... Auta îl întrerupse, jignit: - De ce vorbești așa, Hor? Te-am rugat să mă socoți sluga voastră și să-mi ceri orice. Fac pentru voi orice, de când știu că nu doriți decât binele lumii. Acum se arătă mâhnit Hor: - Slugă nu ne poți fi, n-avem slugi. Ne ești însă prieten. De aceea te-am și rugat... cum zic pămîntenii: am îndrăznit să te rog. Să nu crezi că dacă n-ai vrea să te duci, prietenia noastră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alt mijloc, spuse cârmaciul. Nefert îl privi pe Auta, apoi se privi pe sine, își cercetă îngîndurată mâinile și deodată se înveseli: - Avem, Auta, avem ce schimba în piață. Uite: am două brățări și toate inelele astea! Auta o privi mâhnit și clătină din cap. Fără să-i mai asculte, cârmaciul se depărtă, vorbi o vreme cu Hor. Apoi intră în marea luntre a cărei înfățișare de turn argintat stăpânea podișul. Nefert îi urmări din ochi, iar când se întoarse să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pădure, nu l-am găsit. Avea la el un cuțit lung... Cârmaciul nu înțelegea. Îl chemă pe Hor care o întrebă de ce se teme și pentru ce plânge. - Avea la el un cuțit lung! zise fata din nou. Era foarte mâhnit... Dacă s-a dus să-și ia viața?! - Cum să-și ia viața? întrebă Hor nedumerit. Să se omoare el singur? De ce?... - Mi-a spus că se simte nefolositor, că voi îi dați tot și el nu vă poate da
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe Lot și Auta îl sfătui să plece din oraș cu toți ai săi: - Fugi, ca să scapi cu viață! Nu te uita îndărăt și nu te opri nicăieri în acest timp. Fugi la munte ca să nu pieri. Dar Lot răspunse mîhnit: - Nu așa, stăpîne! Eu nu voi putea să fug la munte fără să nu mă ajungă urgia ta și să nu mor. Și întinse mâna spre zare, unde se deslușea ceva, ca un zid. Era un orășel numit Țoar. Străinul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca și Hor. Chipurile se zăreau uneori destrămate, glasul se auzea slab. Dar erau cei de departe. Hor îi înștiință asupra timpului plecării și le mai dădu câteva știri în cuvinte pe care pământenii nu le-au putut pricepe. Văzîndu-l mâhnit, Nefert îl întrebă care era pricina. - Totdeauna i-am văzut și i-am auzit limpede. Pesemne că azi sunt furtuni. Nefert și ceilalți se uitară mirați pe fereastra luntrei: nici un fir de iarbă, nici o frunză nu se mișca. - Nu furtuni
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prelungea, nu avură ochi pentru orașul patriarhal, cu iz de istorie veche, impregnată în străzi și-n turlelele multelor biserici. Dormiră la un hotel, vizavi de Poștă. Dimineață, un colonel magistrat, citi raportul trimis de comandantul regimentului. Ioan îl ascultă mâhnit, și efectiv îngrozit de neadevărurile pe care colonelul le înșiruise pentru a se disculpa. Susținea că, în ciuda ordinelor de interdicție repetate, el dusese totuși compania la scăldat! - Domnule colonel! Îmi pare rău, dar raportul este... este... nu corespunde realității. Priviți
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
să-și facă griji din cauza prespapierului și poate e puțin nesigură pe ce s-a furat de fapt În timpul spargerii. — Da... Adică... se bâlbâie ea. Pare să creadă că a dispărut În timpul investigației noastre, spun eu cu un ton puțintel mâhnit. Ray rămâne impasibil. — N-am spus... scâncește vaca bătrână. Cred că cel mai bine ar fi să ne Întoarcem buzunarele pe dos, D.S. Robertson, râde Ray cam nerăbdător. — Nu! N-am vrut... N-am crezut nici o secundă că voi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Nu știe nimic! Asta-i tot ce știe n pula mea. Să tragă linie și s-adune, mă răstesc eu, simțind cum mă Înfurii. Încerc să mă controlez. Adică se minte pe ea Însăși Shirley... e trist. Sunt mai curând mâhnit decât furios pe chestia asta. E instabilă: eu personal cred că suferă un fel de cădere nervoasă. Îmi fac griji din pricina ei. — Mie mi s-a părut În regulă... spune Shirley cu un aer de Îndoială, Împreunându-și mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Euan? Micuțul se forțează să zâmbească din nou. — Bună, Îi zâmbesc și eu. Mă uit la treningul lui cu Hearts. Pare nou. Un cadou de Crăciun. Arăt spre emblemă. — Deci ești un microbist, ei? Ai fost ieri? Nu... spune el mâhnit. — Colin obișnuia să... Începe să zică mama lui. Cine-i jucătorul tău preferat? Întreb eu așteptându-mă la un Neil McCann sau la un Colin Cameron. — Tom Stronach, presupun, spune el, apoi zâmbește șovăitor, dar nu-i chiar așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mai sus este vorba de cuvinte polisemantice. Cele două sensuri derivă unul din altul sau din același cuvînt (din familie). Unul este sensul propriu și celălalt cel figurat. Din aspectul celui plouat, ud realmente, a derivat impresia că este trist, mîhnit; din a sluji a derivat slujba ca serviciu laic sau religios; din ceas (oră) ca etalon al timpului a derivat numele mecanismului care măsoară orele. Putem spune că e vorba de un cuvînt care Îngăduie o anume ambiguitate a sensului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
popor. Acolo va descoperi acea frumusețe ademenitoare și plină de farmec a gândurilor care izvorăsc din adâncul simțirii omenești. Acolo va găsi inima neprefăcută și pururea tânără a țăranului nostru, acolo eterna icoană în care sufletul românului se arată, aici mâhnit și tânguitor, aici voios și zglobiu, aici viteaz și disprețuitor de moarte, aici blajin, aici îndârjit, priponitor și aprig... dar totdeauna măreț și bun până va putea lega prieteșug cu acea limbă frumoasă și negrăit de dulce, fără de care poezia
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
bucătărie, înconjurată de parfumul pâinii și biscuiților proaspăt copți; mulțumită abilității ei de a copia orice model de rochie și de a-l croi la mașina ei de cusut, fetele erau întotdeauna îmbrăcate la modă; ori de câte ori vreuna din ele era mâhnită sau suferea din cauza cuiva, femeia reușea să o consoleze sărutând-o și îmbrățișând-o. Era o ființă caldă și iubitoare, iar pentru ele era mama perfectă. Nimic nu o șoca. Nimic nu o supăra. Nimic, le spunea ea, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
miercuri) Am fost alungată de la patinoar. E groaznic. Mă dusesem seara cu Șerban și câțiva băieți din echipa de juniori a lui Petre și paznicul m-a cunoscut, și totuși m-a alungat. Sunt uimită, dar sunt În același timp mâhnită adânc, toți Încearcă să mă alunge din lumea aceea de feerie și vis. Nu mai spun nimic. Nu sunt zdrobită, nici scârbită, dar tare, tare mâhnită. Cu atâta ură m-a alungat... De ce? Ce i-am făcut? Voiam să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a cunoscut, și totuși m-a alungat. Sunt uimită, dar sunt În același timp mâhnită adânc, toți Încearcă să mă alunge din lumea aceea de feerie și vis. Nu mai spun nimic. Nu sunt zdrobită, nici scârbită, dar tare, tare mâhnită. Cu atâta ură m-a alungat... De ce? Ce i-am făcut? Voiam să văd gheața. N-am văzut-o. Taci, dorință nebună de a plânge, tu nu trebuie să plângi, tu nu ai voie să fii slabă. E adevărat, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
miercuri) Lui Martin. Între zidurile de granit ale singurătății tale, a coborât o pasăre amețitoare și, aruncându-te pe aripile ei, dornică de-nălțare, ți-a-ntins zarea la picioare halucinant... O, te-ai speriat atât de tare, Încât pasărea, mâhnită și tristă, te-a-ntors acasă nevătămat... 11 martie 1965 (joi) Altă dragoste. Alte gânduri. Alți ochi. Ne jucăm cu noi, parcă-am fi mingea azvârlită-ntr-una de copii. 12 martie 1965 (vineri) Hârtie albă, prea multe vrei de la mine. Vreau să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi-a dat tot programul peste cap. A fost un coșmar. — Trenul? Credeam că locuiești în oraș. — Așa e, dar nu mă pot concentra aici, așa că stau să scriu în Hamptons. — Oh, e chiar— El o întrerupse cu un râset mâhnit. — Al dracului de original, știu. Am cumpărat locul ăla în noiembrie, anul trecut, chiar când începuse să se facă frig. Am fost întotdeauna anti-Hamptons, probabil că nu te miră ce spun, dar locul ăsta era altfel: era mohorât, izolat, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la fel de repede cum începuse, la fel și neliniștea pe care o ascundea în ea de luni de zile. Trase adânc aer în piept și, în timp ce taxiul gonea pe Sixth Avenue spre casă, recunoscu în sfârșit că da, se simțea profund mâhnită de ceea ce se întâmplase, dar mai ales se simțea ușurată. Sânii ăia mari și obraznici să-i dea dureri de spate la treizeci de ani — Emmy, ți-am tot spus de când ai intrat pentru prima dată în cabinetul meu. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
al meu. Priveam dezamăgit ieslea, ca unul din turiștii în pantaloni scurți și sandale care intră într-o biserică să se adăpostească de zăpușeală și trag cu ochiul, plini de curiozitate, la locul acela de tămâie și rugăciuni, sub privirea mâhnită a unei bătrâne bigote cu trupul aplecat pe prima bancă, cea mai aproape de altar. Și chiar există o femeie îngenuncheată, ascunsă în spatele unei coloane. Există întodeauna o femeie îngenuncheată în biserică. Îi văd tălpile pantofilor și o văd și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sunt legate atât de direct pe cât îți place ție să crezi, fiecare are propria parte de vină. În plus, tu și Mark nu puteați s-o continuați așa la infinit. — Dar timp de douăzeci de ani am putut, am subliniat, mâhnită. Lynn mă mângâie pe mână. —Tu vezi-ți de problemele tale, draga mea. Nu-ți face griji pentru mine și Harry sau pentru bani. Oricum, Mark pare foarte încrezător că-și va recupera banii de la Clive. —Zău? am făcut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]