37,022 matches
-
pentru câteva minute de Mutu1) și de mamy Adriana Iliescu: -Și ce dacă Octavian Belu declară reporterilor tv că nu mai vrea să fie antrenor la echipa feminină de gimnastică a României? Mare brânză! Și-a trăit traiul, și a mâncat mălaiul Oanei Petrovschi (chestiune cu care sunt ambii de acord)... Medalii-medalii, onoruri-onoruri, dar nici așa: să nu mai aibă somn și liniște denigratorii și intriganții, asta e chiar culmea necuviinței... Am spus ceva nepotrivit? mă întreabă. -Nu, dar fi atent
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
miracol că mai aud. Femeia spune: Vrei apă? Vrei supă? Femeia spune: Vrei să te piși? Vrei să te caci? Ceasul meu e tavanul. înainte femeia îmi spunea: E un miracol că mai auziți. Doriți să beți apă? Doriți să mîncați supă? Doriți să vă goliți vezica? Doriți să vă ușurați intestinul? Nu mă deranjează că nu mai vorbește așa. Dă la o parte pătura, îmi trage în sus cămașa de noapte și-mi ține o sticlă în față. Sau îmi
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
și fără dinți aș vrea uneori să mestec ceva. I-am spus asta femeii. Mi-a adus o felie de pîine fără coajă și mi-a vîrît jumătate din ea în gură. Nu am reușit. Femeia a rîs și a mîncat singură bucata de pîine. Unghiile mele cresc încă, probabil și unghiile de la picioare. Știu pentru că una din femei mi-a spus: Ai unghii așa de lungi că-mi faci silă. Da, de acord. Dar nici una din femei nu-mi taie
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
părul din nas. îți iubesc părul de la subraț, sprîncenele, genele. Lipsa părului are avantaje. Nu mai trebuie să mă scarpin în cap, pe piept, pe picioare, pe brațe, în nas și la subraț. Și lipsa dinților are un avantaj. După ce mănînc nu mai trebuie să mă scobesc în dinți. Cu tot părul am fost urît de cînd mă știu. Fără o bună parte din păr sînt și mai urît. Am iubit frumusețea femeilor. La femei găseam alte lucruri frumoase, nu ce
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
a plîns nu știu. Mi se pare normal să mai plîng o dată la sfîrșit, pentru că nu mai pot să mă uit la tavan. Alaltăieri sau ieri au venit două femei în același timp la mine. Una a spus: Dacă nu mîncai atît de gras. Dacă nu fumai ca un descreierat. - Cealaltă a spus: Dacă făceai sport. - Prima a spus: Dacă nu înșirai atîtea femei. - Cealaltă a spus: Dacă nu-ți prăjeai toată noaptea creierul la bec. Fiecare a spus ce trebuia
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
lui condiționată de apariția unei legi e o găselnița nefericită. Scrisoarea de refuz a lui Radu Călin Cristea ar fi meritat o soartă mai bună după ce a ajuns de notorietate. Un om care știe și în somn cu ce se mănîncă principiile unei piese democratice și care are habar și de felul în care se mișcă lucrurile în televiziuni, nu numai la postul de radio Europa liberă, nu vrea totuși să devină candidat la președinția TVR. Cunoscînd omul, știu că s-
O mare excepție: Radu Călin Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12037_a_13362]
-
români, germani, unguri, sîrbi, bulgari, evrei, țigani. Or, cartea Hertei Müller spulberă acest mit. Umilința cotidiană a germanilor, făcuți responsabili de crimele lui Hitler deși generația născută după război nu mai avea nici o legătură cu acestea, ca și reproșul că "mănîncă pîine românească", pe care îl auzea cu regularitate autoarea atunci cînd i se reproșau, în anchetele Securității, pozițiile ostile la adresa puterii comuniste (deși familia sa era stabilită pe aceste meleaguri de 300 de ani și, mai mult, după război a
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
tu? Eu? Vin, firește. Adică eu smochină leșinată și tu vin rece? N-am înțeles! Dacă mătușa mea nu-i Aurelia și unchiul meu nu-i Marius, eu ce vină am? Acum ai înțeles, negropedule? Du-te, măi, că te mănînc pe tine dacă tot ești prăjit!" E limpede că nu autenticitatea este, în primul rînd, respectată, ci naturalețea care se poate lua, deseori, în zeflemea. Devine, astfel, de-a dreptul hilar, chiar dacă forțat, pe ici, pe colo, contrastul dintre "poza
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
Jirinovski, la redesenarea geografiei și la resemnificarea istoriei. Vedem revoluții în direct, privim catastrofele naturale și dramele sociale ca pe niște simple ficțiuni și ne implicăm înfiorați în construcții fictive îndoielnice. La televizor vedem o nouă specie de porci care mănîncă bare de fier și granule de beton, populații de cîini apatici și hămesiți, schelete de pui care, aduse în gros plan, par monumentale rămășițe de brontozaur. Dar indiferent de ce am vedea și dincolo de intențiile și de onestitatea celor care ne
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
ce-au devenit, în "atelier", literatura și "gramatica". "Instrumentele noastre poetice clare", numite așa în Drumețul incendiar, întemeiate, odinioară, pe sistemul unei "gramatici", suferă un proces ciudat de infantilizare, deodată cu ascuțirea senzațiilor, singurele realități credibile, de altfel. "Estetica a mîncat biscuiții", scrie în Vasco da Gama, estetica a mîncat chiar și po(h)eții, sau mai ales po(h)eții. Siluetele lor, golite de substanță, trec amenințătoare prin paginile de literatură și prin piețele publice, apostrofînd școlari. Scriindu-și, adică
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
noastre poetice clare", numite așa în Drumețul incendiar, întemeiate, odinioară, pe sistemul unei "gramatici", suferă un proces ciudat de infantilizare, deodată cu ascuțirea senzațiilor, singurele realități credibile, de altfel. "Estetica a mîncat biscuiții", scrie în Vasco da Gama, estetica a mîncat chiar și po(h)eții, sau mai ales po(h)eții. Siluetele lor, golite de substanță, trec amenințătoare prin paginile de literatură și prin piețele publice, apostrofînd școlari. Scriindu-și, adică, poezia lor cu apostrof, diminuată, incompletă, insuficientă. Dar, vor
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
am dat? - era vară - peste o imensă șuncă afumată, un jambon cât cele 40 de zile de post ale tatii. Ce tragedie! Va să zică patriarhul, care ar trebui să postească zi de zi, ca șef suprem al bisericii ortodoxe române, blasfemie!, mănâncă șuncă, ca orice muritor. A doua deziluzie, și cea mai catastrofală, s-a petrecut la Brăila, chiar în altarul bisericii "Sfinții Arhangheli": într-o duminecă, în timp ce preotul Alexandru Mateescu, finul nostru și unul din mulții mei idoli religioși, oficia tocmai
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
ignoranței reciproce încercînd a te pune în locul "celuilalt", iată după părerea mea singura cale de înlăturare a ideilor preconcepute, a intoleranței și a lipsei unei comunicări interetnice reale. Eu, ca fetiță, am purtat în �42-'43 steaua galbenă și am mîncat bătaie de la tinerii huligani din grădina publică, pe cînd treceam pe acolo, ca să ajung vis-ŕ-vis la locuința mea. Dacă aș fi fost băiat și mai mare în ani, poate că aș fi fost trimisă în taberele de muncă obligatorie. Dacă
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
Am renunțat la garsoniera de lîngă Muzeul Literaturii. După o noapte de scris, pot să umblu peste dealuri, să stau de vorbă, cu mare plăcere, cu văcarii, cu ciobanii, să vorbesc singur. Să tac. Să fluier. Să umblu desculț. Să mănînc doar cînd îmi este foame, nu pentru că a venit ora mesei. Nu costă mult libertatea. Scumpă este păstrarea... C.M.: Vă recitiți vreodată cărțile? A.E.: Le deschid, uneori, la întîmplare. Pătrund, brusc, în spații pe care, cîndva, eu le-am
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
se scrie un roman și cînd timp de 12 ani am lucrat - la munca de reeducare - ca încărcător de materiale pe diverse șantiere? Cum să-ți iei riscul de a fi scriitor, cînd poate a doua zi nu ai ce mînca? Cum să nu fii nebun dacă nu te integrezi "în spiritul epocii", vrei să-l contrazici - să fii cu adevărat liber - și să nu iei în considerație cenzura interioară și exterioară? Cum să nu fii nebun cînd trimiți pe căi
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
din Arad e plin de vigoare!" "O, da, e foarte potent!", percutează ea imediat. "Păcat doar că nu poate veni mai des. Ajunge la Timișoara doar când mai scapă și el din laț... Dar ne distrăm tare fain, râdem, glumim, mâncăm, bem. Sunt foarte fericită cu el!" "De ce nu încercați să locuiți împreună, dacă vă înțelegeți atât de bine?" Fără să-i piară o secundă zâmbetul de pe buze, mi-a replicat: "Dar cum să se mute cu mine, când e însurat
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
un premiu 1milion de leușori (lei ușori) din partea României literare. Din buzunarul Cronicarului, care nu va ezita să-și dezvăluie identitatea. l Alt slogan stupid (n-ar trebui oare ca în publicitate să lucreze inși ceva mai școliți ?) ne-a mîncat nervii de sărbători: La ProTv totul e prosibil! Dacă tot au uitat să vorbească normal și se maimuțăresc ca preșcolarii sau ca proșcolarii - că tot sîntem încă în anului maimuței - Cronicarul e pro pro-punerea din Academia Cațavencu: ProTv-ul să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
nu-i costă nimic. Făcând binefaceri cu banii statului. Pomeni mortale! Unul din ei, din lumea eroului clasic Tănase Scatiu, văr cu Dinu Păturică, azvârle cu brioșe în popor, taman ca Mărioara, ghilotinată, propunând populației, care nu avea pâine, să mănânce cozonac. Una din năstrușniciile istoriei, la franțuzi, fu preluată, la propriu, de ginta de la poalele Carpaților. Pomana, strict ciocoiască, prostește trufașă, va rămâne printre atâtea năuceli ale politicienilor români învârtiți, cuprinși de amețeala măririi peste noapte. Pe ziaristul, pe scriitorul
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
luasem ceva greșit, care mă rătăcea și mai tare. Era limpede că trebuia să mă înarmez cu răbdare. "- Și mai e mult până acolo?" am întrebat cu discreție. "- Slatina, Bacău, Tulcea, Budapesta", fu răspunsul plin de solicitudine al necunoscutului, ce mânca în picioare, lângă șofer, dintr-un pahar de plastic cu iahnie de fasole, în care învârtea o furculiță, tot de plastic. "- Dar asta e în străinătate!", am strigat intrigat la culme. "- N-ai pașaport?" "- N-am la mine!" "- Da' buletin
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
soi de mojicie răzbătătoare. Lumea lor e mai tot timpul cu susul în jos (așa o vede, la propriu, și Ochilă), o lume în care omul de tot ingenuu nu are ce face alta decît să privească neputincios cum "obraznicul mîncă praznicul".
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
eterne... De ajutat, îl ajută un nepot, singur cum a rămas... El ia contact cu nunțile, stabilind zilele. }iganii, de obicei, fac nunta joia, dar nu toți, unii făcând-o ca rumânii, duminica. Nunta, la Gândac, se petrece astfel: După ce mănâncă și beau sus și se îmbată cu toții în sala fostei prăvălii, începe jocul, jos, în beci la lumina gazornițelor a căror lumină roșie negricioasă se vede pe chepengul deschis al pivniței, așa arătând probabil și gura iadului... Începe un fel
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
Poți avea aliați, așa ca voi, dar nu poți avea urmași." Și Barba, cu geniul lui caracteristic, apelează la o altă metaforă, al cărei tâlc nu va înceta să mă obsedeze: "Au existat, pe vremuri, evrei convertiți care acceptau să mănânce carne de porc, așa-numiții marranos, dar care continuau să-i ajute în secret pe evreii neconvertiți". Diagnosticul acesta, îmi spun eu, ni se aplică tuturor, profesori și istorici deopotrivă: Da, în ce ne privește, ne-am încadrat în ordinea
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
vieții sale, în anumite împrejurări, reacționase într-un fel, iar el trebuia, punîndu-se în locul lui, să facă să țîșnească din adîncul său reacții identice. Dar nu era ceva conștient. Maigret nu-și dădea totdeauna seama. De exemplu, credea că, în timp ce mînca singur la tejgheaua unui local, rămăsese Maigret și nimic altceva decît Maigret. Numai că, dacă și-ar fi privit fața în oglindă, ar fi surprins unele expresii ale lui Little John. Printre altele, cea a fostului violonist, în apartamentul său
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Anton Cehov a păstrat o tristă amintire a locuințelor succesive unde și-a petrecut copilăria. "În zilele de frupt, va scrie el în Viața mea, casele miroseau a ciorbă de varză, iar în zilele de post a pește prăjit. Lumea mînca prost și bea apă infestată. În tot orașul nu cunoșteam nici un om cinstit." Sau, într-o scrisoare adresată surorii lui, datată 7 aprilie 1887: "Mă aflu la Taganrog... Orașul îmi face aceeași impresie ca Herculanum sau Pompei... Toate casele sînt
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
scrisoare, purtînd aceeași dată, dar scrisă publicistului Leikin, Cehov își va preciza impresiile: "Influența Asiei se simte peste tot atît de mult, încît nici nu-mi vine să-mi cred ochilor. Șaizeci de mii de locuitori nu fac decît să mănînce, să bea, să se reproducă, fără nici un alt scop în viață. Oriunde te-ai uita, doar ouă, vin de Santorini și copii de țîță. Nici un ziar, nici o carte. Nu întîlnești nici patrioți, nici oameni de afaceri, nici poeți, nici măcar un
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]