KorAP: Find »[drukola/base=mânecă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...240 >

5,997 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

nu, nu pentru a-l publica, țineam atât să vi-l restituim. Cel ce vorbește astfel e un omuleț uscat și cocoșat ce pare că se usucă și se cocoșează tot mai mult, de câte ori cineva îl cheamă, îl trage de mânecă, îi supune atenției o problemă, îi încarcă brațele cu un teanc de corecturi. „Doctor Cavedagna!“, „Ascultați, doctor Cavedagna!“, „Să-l întrebăm pe doctor Cavedagna!“, iar el se concentrează de fiecare dată asupra cererii ultimului interlocutor, cu ochii ficși, bărbia tremurând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
adăugat și nimic de omis. Dar te încurajează încrederea pe care Cavedagna continuă s-o nutrească în posibilitatea unei lecturi sincere, chiar și aici, în editură. Iată-l pe bătrânul redactor reapărând prin ușile de sticlă. Apucă-l de o mânecă, spune-i că vrei să citești mai departe Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. — Ah, cine știe unde e... toate hârtiile afacerii Marana au dispărut. Paginile lui dactilografiate, textele originale, cimbric, polonez, francez. Dispărut el, dispărut totul, de pe o zi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

Ar putea lua loc acolo, explică ea, fiindcă în casă e prea întuneric. Mma Tsbago îi povesti de ce se aflau acolo și Mma Potsane o ascultă cu atenție. O supărau ochii și, din când în când, și-i ștergea cu mâneca bluzei. În timp ce vorbea Mma Tsbago, dădea din cap a încurajare. — Da, spuse ea. Am stat acolo. Soțul meu a lucrat pentru ei. Amândoi am lucrat, de fapt. Speram că vom putea strânge niște bani cu recolta noastră și, un timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
vom avea mulți băieți necinstiți? Dumnezeu o să ne pedepsească, sunt sigură. Nu credeți? Mma Makutsi se întoarse gânditoare la Austin-ul parcat la umbră. Unchiul adormise și din colțul gurii i se prelingea un firicel de salivă. Îl atinse ușurel pe mânecă, iar el se trezi tresărind. — Aaa! Nu ți s-a-ntâmplat nimic rău. Mă bucur că te-ai întors. — Putem pleca, îl anunță Mma Makutsi. Am aflat tot ce vroiam să știu. Se întoarseră la Agenția de Detective Nr. 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o saltea mare, tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un colț al așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea. Deși prezența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
acasă... - Ba ai să stai aici și-ai să taci! Vezi c-o cauți cu lumânarea... Și unchiul Mișu mi-arată diplomele din sufragerie și ordinele legate cu panglică tricoloră primite de la fabrică, le scoate din cutiuțe, le lustruiește cu mâneca, „muncă, tată, muncă, nu glumă, că altfel n-aveam eu de toate în casă, nici frigider, câți mai au?, nici covor, nici somieră, nici lustră cu brațe și cinci becuri și tapet... Cu palmele astea țin casa, n-am avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
barieră, te fluieră vreun jandarm, nu pe-colo, te-ai rătăcit, omule...? Și dacă nebunul meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să-i plătească îngrijitoare nu-și permite. Uneori Hausser scapă, fuge pe poartă, merge prin oraș sprijinindu-se-n baston, cu niște crenguțe ofilite la butonieră și la pălărie. „Eu am găsit leacul nemuririi”, te-oprește și te prinde de mânecă. „Așteaptă, nu pleca. Stai... Nerăbdarea e cel mai pernicios viciu... Așteaptă... E-aici, în petalele astea, totul e în sucul lor, dacă înghiți coajă pisată, colocasia cu mustul ei... să nu mai spui, dacă vrei, ți-l dau... Ai văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
e flenduri, ar trebui să explodeze de pe-o zi pe alta, dar tot mai ține, mai distilează magariu’. Am moștenit o fibră tare, dom’le! Râdea, cu brațele larg deschise. Își păstrase obiceiul de a-și ascunde pumnii în mâneci, probabil de pe când înghețam la cules păpușoi. - Hai, ce-i cu aiurelile astea? Nu te mai prosti! Dar știam că-i așa, era deja pergamentos și mă strângea în coșul pieptului, între coaste, și trebuia să fac eforturi să scap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
câteva prosoape murdare. I-am strâns cu un cordon de la capot, în loc de curea. În haină am îndesat flanele de-ale mele, le-am luat din cufărul din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să pun în loc de cap. Am găsit o căciulă cu urechi, rusească, dar pe ce să stea? Mătura mică, mai mult un ciot, de lângă sobă, e bună de gât și de față. Așez căciula și-i leg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
în continuare. Am stat la masă să mă felicite neamurile, cu trandafirul la butonieră, și mă miram cum de nu văzusem cât de bine seamănă cu maică-sa. - Ești nebun? Unde pleci așa, prin ploaie? m-a tras cineva de mânecă și i-am lăsat haina. Probabil au fost mai multe, dar am uitat. - E perspectiva, Carina! o anunț vesel de descoperirea mea. De undeva, pe strada îngustă, se-aude înfundat o sirenă. Parcă iese din ziduri, nu trece nici o mașină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

mi-o amintesc. Era rochia mea de vară, din crep de bumbac, de la Espre. Mi-amintesc că atunci când am comandat rochia aia din catalog, era să cer două, sunt atât de comode, lejere, cu briza care încearcă să intre pe la mâneci și să-ți ridice tivul pe lângă șolduri. Dar dacă n-ar fi pic de vânticel, ai transpira-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi și mirodenii, numai că pe tine rochia ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cunoști! Păsările mi-au mâncat fața. Între mine și ei e biroul logopedei, și când intru să mă ascund, iat-o pe Brandy Alexander pentru a treia oară. Regina tuturor lucrurilor bune și plăcute poartă un soi de rochie-clopot fără mâneci de la Versace, cu copleșitorul sentiment de disperare și resemnare depravată a anotimpului ăstuia. Conștientă de corpul său și totuși umilită. Veselă și totuși infirmă. Regina absolută este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, așa că intru acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ei ca să ne aflăm horoscoapele. Stăteam încolăcite pe un divan modular tapițat cu tweed, ronțăind popcorn și urmărind telenovele la un televizor color portabil. Evie își ridica tricoul ca să-mi arate încă un piercing în buric. Își trăgea de pe umăr mâneca bluzei ca să-mi arate cicatricele implanturilor ei cu silicon. — E prea deprimant în casa mea adevărată, spunea Evie. Și urăsc faptul că nu mă simt destul de reală când nu sunt oameni care să se uite la mine. Zice: — Nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
doi. Aș putea s-o omor pe Evie. Aș plăti niște șerpi s-o muște. Evie ar purta un compleu negru de cocteil cu fustă de satin cu tiv asimetric și un corset fără bretele de Rei Kawakubo. Umerii și mânecile ar fi de șifon simplu, negru. Evie, știi, în poșeta neagră fără baretă are bijuterii, smaralde uriașe pentru ochii ei prea verzi și-un schimb de accesorii, așa încât mai târziu să poată purta tot costumul ăsta la dans. O urăsc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ajutat-o pe Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat. E-o costumație la care ai asorta ca accesoriu nu o poșetă, ci un contor Geiger. La Bon Marché, când iese din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat. E-o costumație la care ai asorta ca accesoriu nu o poșetă, ci un contor Geiger. La Bon Marché, când iese din cabina de probă umblând ca pe podium, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
să facem singure un tur al casei. Ellis e instabil mental și emoțional. Ellis zâmbește. — Speram să-l puteți supraveghea, zice Brandy. — Fără doar și poate, zice Parker. Zice: Nu încape îndoială. Ellis zâmbește și trage cu două degete de mâneca jachetei lui Brandy. Ellis zice: — Nu mă lăsa prea mult, domnișoară. Dacă nu iau destule pilule, o să-mi vină o criză. — Criză? zice Parker. Ellis zice: — Uneori, domnișoara Alexander, ea uită că aștept, și nu-mi aduce nici o doctorie. — Aveți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
din spate, îmbrăcată c-o chestie de brocart metalizat, mulată, fără bretele, roz ca miezul arzător al unei torțe de semnalizare rutieră, și c-un corset plin de paiete ca niște nestemate și-o lungă pelerină detașabilă din tafta cu mâneci bufante. Ea, arătând așa de frumos încât Las Vegas-ul, cu toată strălucirea și scânteierile lui, nu era decât un alt accesoriu marca Brandy Alexander. Brandy ridică mâinile în aer, mâini pe care și-a tras o pereche de mănuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Alexander. Brandy ridică mâinile în aer, mâini pe care și-a tras o pereche de mănuși lungi și roz de operă, și strigă. Arată și se simte așa de bine în momentul ăsta. Iar lunga pelerină detașabilă din tafta cu mâneci bufante, pelerina asta se detașează. Și zboară în traficul din Las Vegas. — Ia-o pe după colț, strigă Brandy. Pelerina aia trebuie să ajungă înapoi la Bullock’s mâine dimineață. După ce cariera de investigator a lui Manus a intrat în declin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

serios pe cineva o dată și atunci să cad mesa. Acum chiar ar trebui să mai beau trei zile ca să uit, chiar așa cum ai spus. Și eu care credeam că vrei să..." Nu s-a putut abține, l-a prins de mînecă, era încă umedă, "ce să vreau, ce-ai crezut că vreau?" Lică Făinaru se clătină pe neașteptate, bătu aerul cu mîinile, își reveni, părea că se îmbată stând afară, fără să bea nimic, se scotoci prin buzunare, scoase un șomoiog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
aia n-a mai fost nimeni încă înainte de războiul cu bulgarii. A fost cîndva un ghiol acolo, dar a dispărut, s-a supt. Ce să facă acolo, fără un strop de apă, numai piatră și pelin..." L-a prins de mîneca largă a hainei, "Vrei să spui că toți jurnaliștii care au scris despre Cocoș n-au luat drumul, n-au ieșit din hotel nici măcar ca să treacă drumul?" Ali Mehmet s-a mirat sincer. A dat palmele în lături, a nedumerire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să scoată un cuvînt, doar încruntîndu-se ori doar zîmbind subțire și strîmb. S-a apropiat de birou, șchiopăta ușor, costumul de lînă, era destul de cald pentru luna aprilie, puteai crede că vara se năpustise deja peste lume, atârna în dreptul umerilor, mînecile păreau prea lungi. Cravata era desfăcută și un nasture de la cămașă se ițea din spatele ei. S-a sprijinit cu degetele îndoite de tăblia lăcuită a biroului, a pufnit din nou, parcă îl împiedica un fir de praf să respire și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Ia te uită! Unii din cunoscători erau tocmai o femeie din Vladia și, datorită ei, și adjutantul Popianu. K.F. purta nu aceeași rochie, ci același model de rochie, cu umerii ridicați, guler scurt, rotund, lipit de gît ca un colan, mîneci bufante și cute largi la poale. Așa cum era, strînsă pe talie și dintr-o dată lăsîndu-se ca un clopot în jos, la o palmă de podele, rochia părea regească și nu era decît o rochie de dinainte de război, aidoma rochiei cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
situație politică, Mihail era un tehnician, poate singurul în adevăratul sens al cuvîntului, un tehnician de care toată lumea politică avea nevoie. Fără el ar fi fost orbi și surzi pe jumătate. Mihail cu Serviciul său îi trăgea pe toți de mînecă să le spună pe ce lume se află, iar ei n-aveau decît să judece dacă le convine să țină cont de asta ori nu. Dar fără el nu se putea face mai mult de doi pași fără ca să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]