10,420 matches
-
ce ne-a legat. Ne ocupăm cu drag de perspectivă, Și ne gândim continuu la un drum, Trecutul gri dispare din arhivă Iar tristețea o transformăm în scrum. Ne despărțim de viața răvășită, Cu încredințarea iubirilor fidele Ia-mi mâna, mângâiată de-o ursită Și zboară cu ea până la stele! Drepturile de autor aparțin poetului Gabriel Stănciulescu. Referință Bibliografică: Ia-mi mâna și zboară cu ea până la stele! / Gabriel Stănciulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie
IA-MI MÂNA ȘI ZBOARĂ CU EA PÂNĂ LA STELE! de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381627_a_382956]
-
sufletul e mare de când te-am cunoscut - Trăim drăgălășenii mai mari sau mai mărunte Doar plictiseala este ceva necunoscut. Să facem o plimbare în parcul tinereții, Să ne revigoreze parfum de trandafir, Mergând desculți prin iarbă în roua dimineții, Ne mângâie obrazul o boare de zefir. Să depănăm cu drag suave amintiri Despre iubirea noastră și tot ce ne-a unit, Să retrăim întregul în trup și în simțiri - Cu fiecare clipă de când ne-am întâlnit. Chiar dacă senectutea ne mai crează
SĂ CELEBRĂM IUBIREA de NELU PREDA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381629_a_382958]
-
de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016. Amurgul ca o mantie din cer se așază Pe trupul obosit, ascuns de ierbi flămânde, Simt dincolo de mine o mână ce veghează Și c-o iubire mare mă mângâie pe frunte. Departe-n zarea neagră luminile se sting Ca lumânări de ceară ajunse la sfârșit, Pe pieptul meu cel rece armurile se frâng Și pacea mă cuprinde, mă duce-n infinit. Citește mai mult Amurgul ca o mantie din
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
armurile se frâng Și pacea mă cuprinde, mă duce-n infinit. Citește mai mult Amurgul ca o mantie din cer se așazăPe trupul obosit, ascuns de ierbi flămânde,Simt dincolo de mine o mână ce vegheazăși c-o iubire mare mă mângâie pe frunte.Departe-n zarea neagră luminile se stingCa lumânări de ceară ajunse la sfârșit,Pe pieptul meu cel rece armurile se frângși pacea mă cuprinde, mă duce-n infinit.... XX. DE TOAMNĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr.
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
În juru-mi numai prizonieri fugiți, Se fură focul, se supune fierul, Pe drum, sunt cei ce nu mă iartă, Pe jos sunt pietre, sus e cerul, Cine se-apleacă primul după piatră? E-o arcă aici, afară suflă gerul, Îți mângâi tâmpla și din brațe mă arunc, Pe jos sunt pietre, sus e cerul, Lumina-n sinea mea atât de-adânc Îmbină cel definitiv cu efemerul, Mă pregătesc să zbor odată peste toate Fără de sens, pe lânga luna care parcă latră
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
În juru-mi numai prizonieri fugiți,Se fură focul, se supune fierul, Pe drum, sunt cei ce nu mă iartă,Pe jos sunt pietre, sus e cerul,Cine se-apleacă primul după piatră?E-o arcă aici, afară suflă gerul,Îți mângâi tâmpla și din brațe mă arunc,Pe jos sunt pietre, sus e cerul,Lumina-n sinea mea atât de-adâncîmbină cel definitiv cu efemerul,Mă pregătesc să zbor odată peste toateFără de sens, pe lânga luna care parcă latrăLa câinele pierdut
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
arteziană, și deși ajunse la față cu ele goale, și-o umezi totuși. Luă și Magda un căuș de apă și apoi își trecu palmele, tandru, peste fața Emiliei. Făcu gestul de câteva ori iar ea se lăsa, abandonată, spălată, mângâiată pe obraji de palmele prietenești. Lacrimi amare, ca picăturile unei ploi ce se întrezărea la orizont, începură să se prelingă, brăzdându-i obrazul și rămânând, parcă agățate, sub gropița din bărbie. - E mai bine? O întrebă Tamara...Ești bine? Spune
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
bine? O întrebă Tamara...Ești bine? Spune, femeie, ești bine??? - Da, sunt bine, mulțumesc, fetelor. Stați! zise așezându-se pe marginea artezienei. Stropi fini, minusculi, aproape invizibili, le atingeau spatele, răcorindu-le aproape imperceptibil. Tamara o masa ușor pe spate, mângâindu-o. - Doamne, dragelor, ce mi-a fost dat să pățesc, ce rușine, ce dezonoare! De ce, de ce eu? Pentru faptul că eu m-am dus la toaletă? Cum de nu s-a dus peste Felicia, e mult mai tânără și mai
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
aruncă lasoul pe verticala mea șubredă îl simt cum mă lovește mi-l înfășoară în jurul gâtului prinde bine și mă scutură tare de atâtea gânduri negre deșirate în inima mea mă zbat ca prada prinsă în capcană iar El mă mângâie pe creștet îmi spală ochii cu propriile-mi lacrimi mă stropește cu puțin infinit din Universul Său. Mihaela Moșneanu Referință Bibliografică: Poem pentru Domnul / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720, Anul V, 16 septembrie 2015. Drepturi de
POEM PENTRU DOMNUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381741_a_383070]
-
care prind nu numai contur, ci viața toți eroii și poeții noștri. Este o pecete teleormăneana pe Ceahlău, pe mare, pe Albă, pe Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plângând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face dreptate uitaților și ridică valul prăfuit de pe valorile noastre naționale. Este o cronică în versuri, elaborată tematic, minuțios, parcă temându-se să nu-i scape ceva, să nu rămână cineva nerestaurat în ochii generației de azi
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
care prind nu numai contur, ci viața toți eroii și poeții noștri. Este o pecete teleormăneana pe Ceahlău, pe mare, pe Albă, pe Balcic și e o lamentație în care se întrezărește lacrima profetului Ieremia, plângând pentru Ierusalim. VV Popescu mângâie istoria cu versul, face dreptate uitaților și ridică valul prăfuit de pe valorile noastre naționale.Este o cronică în versuri, elaborată tematic, minuțios, parcă temându-se să nu-i scape ceva, să nu rămână cineva nerestaurat în ochii generației de azi
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
iată, cum intru eu iar,cu zorii în viață!... VI. DANIELA POPESCU - VERSURI (2), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016. AZI-NOAPTE AM VISAT UN STEJAR Azi-noapte am visat un stejar, Stătea acolo, între coline, mângâind vântul, Era atât de nobil și plin de hâr, Când prin cantul nostalgic împărtășea curajul, puterea, cuvantul. Azi-noapte se făcea că eram iar mică, Alergând după fluturi pe aceleași coline Îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântec Dar
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
epoci, țărm pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Citește mai mult AZI-NOAPTE AM VISAT UN STEJARAzi-noapte am visat un stejar,Stătea acolo, între coline, mângâind vântul,Era atât de nobil și plin de hâr,Cănd prin cantul nostalgic împărtășea curajul, puterea, cuvântul.Azi-noapte se făcea că eram iar mică,Alergând după fluturi pe aceleași coline îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântecDar un
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
asta, grădinăși așa te păstrez, pe al prezentului cer.... VIII. POEZII TRILINGVE VOL 3, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016. Azi-noapte am visat un stejar Azi-noapte am visat un stejar, Stătea acolo, între coline, mângâind vântul, Și prin cânt nostalgic și-atât de plin de hâr, Ne împărtășea curajul, puterea, cuvantul. Se făcea că eram iar mică, azi-noapte, Alergând după fluturi, pe aceleași coline Îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapte Și nu
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa în visu-mi, pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Citește mai mult Azi-noapte am visat un stejarAzi-noapte am visat un stejar,Stătea acolo, între coline, mângâind vântul,Și prin cânt nostalgic și-atât de plin de hâr,Ne împărtășea curajul, puterea, cuvântul.Se făcea că eram iar mică, azi-noapte,Alergând după fluturi, pe aceleași coline îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapteși nu mă
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
memoriei”, Editura Orion, 1997) undeva e mai bine, spune bastardul, acolo unde florile n-au tata acolo unde totul încolțește vesel colorat în gunoiul ornat cu stele - undeva, cândva va fi mai bine acolo unde poti respira ușurat cu fața la cer mângâind iarbă proaspăt răsărita pe pământul afânat - undeva e mai bine!? acolo unde cuvintele se leaga singure în izvorul limbilor înțelese de toată lumea într-o confuzie amețitoare în roua redata... SOMEWHERE (Translated by A. Solomon) it's better somewhere, says the
PUTEREA CUVINTELOR / THE POWER OF WORDS (POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381706_a_383035]
-
miresme, Natura iar plenar sărbătorește viața Cu gingășie scrie iar poeme Cu razele de soare luminându-i fața. Iar noaptea când se lasă ca-n minune, Compune-n ape de izvoare dulce cânt... De florile adorm când vântu-n strune, Le mângâie pe creștet suspinând. Cluj Napoca 20 aprilie 2016 Primăvara în noi Printre flori de cais Eu te caut ca-n vis Și își scriu mai gingaș Un poem pe-al petalei răvaș... Strâng la piept azi cireși Toți în floare îmi
TAINĂ DE PRIMĂVARĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381738_a_383067]
-
Toți în floare îmi spun că tu ești Mai aproape ca oricând Să-mi răspunzi surâzând. Strâng în pălmi raze de soare Și m-ascund în ninsoare De petale albe și roze de floare. Și mă-mbrac în privirile tale. Mângâi cu mâna coline Și dealuri și grădini înflorite Scriu un cântec ceresc de iubire... Primăvara e-n mine și-n tine. Cluj Napoca 18 aprilie 2016 Mirare E atâta tăcere în firul de iarbă! E atâta plăcere în ochi de petală
TAINĂ DE PRIMĂVARĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381738_a_383067]
-
cu înfocare cea mai înaltă treaptă din treptele blândeții, care este iubirea față de-aceia care se află în necazuri pe drumurile vieții. Fă să răsară-n mine lăstari de bunătate, să pot ierta cu zâmbet senin orice injurii, să mângâi cu blândețe inimi învârtoșate și să mi-i fac prieteni pe cei cuprinși de furii. Mustrarea mea să fie întotdeauna blândă, vorba să-mi fie caldă, lipsită de asprime, să nu arunc în nimeni cândva cu vreo osândă, iubirea să
AJUTĂ-MĂ,IISUSE... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381789_a_383118]
-
-ntruna ne răcorește viața cu undele-i de rouă, gonind din noi trufia, mânia și minciuna, când din a Ta mărire spui simplu: „Pace vouă!” Această sfântă pace ne-alină, ne-ntărește și-n splendida iubire întruna se preface, când mângâie durerea și când ne înfrățește spre-a ne ura din suflet ca să trăim în pace. Dar ca să stau în pacea curată și deplină, Tu-mi ceri o luptă dârză cu răul și-ușor nu mi-i, de-aceea-Ți cer Iisuse ca
PACE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381793_a_383122]
-
explicat onorabilul dascăl, care i-a aplicat o lovitură icnită, încât, biata Florina a țipat ca mușcată de câine. Toată clasa a înțeles ce înseamnă ca monitorul general să-ți pună o liniuță la catastif și domnul Fusulan să te mângâie cu „mămica”. A rânjit satisfăcut : „Mârlanii au priceput culoarea milităriei”. Însă, grijuliu, ne-a atenționat: - Mârlanul nu are voie să sufle o vorbă cuiva despre „mămica”. Pentru că se supără și-l snopește în bătaie până leșină ! Ochii „mârlanilor” s-au
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
asta? Vreau să fie liniște! Notează-i la catastif și adă-i la “mămica”! Mihăiță devenise expert în meseria de monitor general. Imediat i-a notat pe cei turbulenți și i-a adus la catedră. Satisfăcut, domnul Fusulan i-a mângâiat cu „mămica” la fund. S-a făcut liniște, iar bieții mârlani scoteau doar gemete înăbușite sau scrâșneau din dinți, cu lacrimi pe obraz. Ca să mă încadrez în sistem, mă făceam că-l trag de păr și de urechi pe Gogu
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
ciomăgi în afara școlii. Și apoi, ce puteam eu să-l învăț? Abia silabiseam și mă străduiam să învăț de unul singur, ca să nu îmi pierd postul de monitor. Iar pe Gogu îl șmotruiam cât mă țineau puterile, ca să nu mă mângâie “mămica” la fund. Deși nu-mi plăcea sistemul ăsta de coșmar, speram să supraviețuiesc cu rolul stupid repartizat. Dar joaca mi-a jucat prima festă. Peste câteva zile domnul Fusulan a intrat radios în clasă: -va urma- Referință Bibliografică: Povestirea
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
învăța împreună urcușul și coborâșul. Ne va fi plăcut, ne vom iubi în strâmtoarea Magelan, undel clopotele nu vor bate, decât inimile noastre,simultan. Lângă stâncă albă,apa clară, ne vom iubi,îți voi dărui puritatea. Mă vei îmbrățișa puternic,mângâia... Mă voi contopi în îmbrățișarea ta caldă, neimaginara,atât de reală! Aș vrea a ta adiere,vântule, a ta atingere catifelata,iubitule! Sărutul,noapte predestinata, va fi scrisă pe stânci. Iubitul meu,vei reveni în visul meu, când toamnă vine
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
vom învăța impreunaurcusul și coborasul. Ne va fi plăcut,ne vom iubi în strâmtoarea Magelan,undel clopotele nu vor bate,decat inimile noastre,simultan.Langa stâncă albă,apa clară,ne vom iubi,îți voi dărui puritatea.Ma vei îmbrățișa puternic,mângâia...Mă voi contopi în îmbrățișarea ta caldă,neimaginara,atât de reală!Aș vrea a ta adiere,vântule,a ta atingere catifelata,iubitule!Sărutul,noapte predestinata,va fi scrisă pe stanci.Iubitul meu,vei reveni în visul meu,cănd toamnă vine
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]