748 matches
-
Este însă recuperată ca postulat al rațiunii practice: chiar dacă este constrânsă la existența palidă a unei simple ipoteze, aceasta continuă să constrângă în forma unui imperativ. • Lumea adevărată inaccesibilă? Oricum, neatinsă. Și neatinsă fiind, e și necunoscută. Prin urmare nici mângâietoare, nici mântuitoare, nici implicând o îndatorire: la ce îndatorire ne-ar putea supune ceva necunoscut?...99. Cu al patrulea capitol al istoriei platonism-nihilismului Nietzsche consfințește etapa de scepticism și incredulitate metafizică ce urmează kantianismului și idealismului, și care poate fi
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
clipă a vieții mele, la fiecare suflare, la fiecare respirație. N-am să trăiesc decât ca să te văd.” (op.cit., p.159) Toate apelativele sunt capsule pline de dragoste dar și de adevăr. Imaginația nu mai contenește să izvorască noi formule mângâietoare, tandre. Tinerețea Monicăi, frumusețea ei, inteligența-i ascuțită, talentul, eleganța, vitalitatea sunt tot atâtea pricini de admirație febrilă. Iubirea năvalnică țâșnește prin toate încheieturile epistolare, dă fuga până în cel mai îndepărtat colț al copilăriei fetiței, când scoate de acolo imaginea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în primă instanță de interiorul acelui lăcaș, care mi se părea mai mult decât sacru. Cât vedeam cu ochii bolta era albastră ca cerul senin în timp de vară, lumina naturală asemănătoare cu cea a soarelui, aerul curat, simțind adierea mângâietoare a zefirului. Solul acoperit cu iarbă verde, proaspătă și lucitoare. De o parte și alta pomi fructiferi din toate speciile, pe centru exista o alee de trecere marcată pe ambele părți de straturi cu minunate flori din toate soiurile, diversitatea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vieții".3 Pentru Cioran, Dumnezeu e al celor mulți, a fost creat pentru a le slugări naivitatea. Cioran l-a deghizat pe Dumnezeu, l-a caricaturizat prin intermediul imaginației. "Dacă-i vorba de ales între erori, Dumnezeu rămâne totuși cea mai mângâietoare și care va supraviețui tuturor adevărurilor" spune Cioran.4 El critică ideea creștină conform căreia în final binele și virtutea vor triumfă. "În creștinism nu există iubire, ci numai concesivitate. Iar pe acela care s-a crezut mântuitorul lumii, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
creației elementelor naturii se întâlnesc în povestiri și practici ale popoarelor. În Elveția, în comunitatea romanșă, un tăietor de lemne „se apropia de copac, îi dădea roată de mai multe ori, cercetând întruna, pipăind trunchiul de bază, bătându-l ușurel, mângâietor..., vorbea cu copacul înainte de a-l pune la pământ cu un glas blând și amăgitor, ca pentru a-i încânta sufletul înainte de a-l răpune...” <footnote *** (1992), Omul de la fereastră - proză romanșă, Editura Univers, București, pp. 307-309. footnote> . În comuna
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
copil de casă", "băiat din flori și de pripas/ Dar îndrăzneț cu ochii", "cu obrăjei ca doi bujori", trăiește într-o lume unde nu poate reprezenta unicitatea și o învață pe Cătălina meșteșugul iubirii după modelul vânătorului, prin gesturi tandre, mângâietoare. Întruchipând calitățile omului mediocru, Cătălin stabilește cu repeziciune legături sentimentale în lumea sa și oferă o altă ipostază a iubirii. Idila Cătălin-Cătălina e ca un joc amăgitor în care tânărul recurge la tehnica prinderii păsărilor în evul mediu: "Cum vânătoru-ntinde
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
gânduri contradictorii: Din când în când, iar își schimba gândurile! Îi părea peste putință ca Ghiță să se amestece în treburi rele. În așteptarea întoarcerii bărbatului ei o domină însă "gândul cel bun": de a-l întâmpina cu o vorbă mângâietoare. Nu va reuși asta. Îndemnat de Pintea, Ghiță o aduce pe Uță, sluga sa spion, la cârciumă. Reacția Anei la vederea femeii e una scăpată de sub control: Deodată ea tresări și tot sângele îi năvăli în obraji. [...] nu mai simți
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
viața sa petrecută în sărăcie, smerenie și în toată austeritatea, era un exemplu grăitor. Ducând o astfel de viață, a avut curajul de a mustra păcatul, chiar când era săvârșit de împărat, conducător al Imperiului. Și totuși era blând și mângâietor cu oamenii sărmani, cu cei suferinzi și nedreptățiți, căci știa și mărturisea că în sufletul fiecăruia a fost imprimat chipul lui Dumnezeu. Nu se sfiește Sfântul Ioan să afirme chiar că omul, prin menirea și calitățile sale, este pe pământ
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
pe câinii fără stăpân. Cu greu o convingeam să nu mai facă acest lucru pentru că nu știm niciodată cum reacționează aceștia la încercările noastre de a-i mângâia. La grădiniță educatoarea își primea copiii cu zâmbetul pe buze, cu priviri mângâietoare și cu câte o vorbă bună pentru fiecare. Atitudinea ei blândă, binevoitoare și caldă constituia sursa tonusului pozitiv cu care copiii își începeau ziua de școală. Mălina o iubea și se lipea de ea ca de maică-sa, nu-i
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
asemănare cu propria condiție. Sicilianul meditează la sentimentele de solitudine și nefericire, atât de prezente în versurile anticilor, care, nuanțase Leopardi, sufereau cu mai mare intensitate, deoarece durerea ajungea la sufletele lor nefiltrată de sensibilitate și neamestecata cu vreo îngăduința mângâietoare pentru propria ființă etc., ci întrutotul disperată.438 Afinitatea dintre durerea și singurătatea pe de o parte a lui Leopardi, pe de altă parte a lui Quasimodo, cu rădăcini în trăirile străvechi, a fost remarcată de Pasquale Tuscano, care în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
viața sa petrecută în sărăcie, smerenie și în toată austeritatea, era un exemplu grăitor. Ducând o astfel de viață, a avut curajul de a mustra păcatul, chiar când era săvârșit de împărat, conducător al Imperiului. Și totuși era blând și mângâietor cu oamenii sărmani, cu cei suferinzi și nedreptățiți, căci știa și mărturisea că în sufletul fiecăruia a fost imprimat chipul lui Dumnezeu. Nu se sfiește Sfântul Ioan să afirme chiar că omul, prin menirea și calitățile sale, este pe pământ
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
trebuia să fiu în aceeași stare și am căzut iar în inconștiență. Cât a trecut până m-am trezit iarăși nu știu. Cineva voia să mă ridice în picioare, dar nu reușea. Am auzit o voce care voia să fie mângâietoare dar avea un ton conspirativ. Azi e 15 August, Sfânta Maria Mare. Din acel moment am devenit perfect conștient. Puteam să văd tot ce era în jurul meu, să aud și să pot aprecia tot ce se întâmpla și se întâmplase
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
toate dogmele părintești le descoperă Cuvântul. Prin Duhul Sfânt izvorăsc râurile darurilor care adapă toată făptura, spre rodire de viață”. Această cântare de laudă și închinare de la Utrenie, o cânta inima mea în cinstea Duhului Sfânt, Purtătorul de grijă și Mângâietorul nostru al tuturor. „Nu vă voi lăsa singuri, vă voi trimite un Mângâietor; Duhul Adevărului pe care lumea nu-L cunoaște, dar pe care voi Îl cunoașteți pentru că este cu voi și rămâne în voi”. Câteodată mă gândeam că ar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
adapă toată făptura, spre rodire de viață”. Această cântare de laudă și închinare de la Utrenie, o cânta inima mea în cinstea Duhului Sfânt, Purtătorul de grijă și Mângâietorul nostru al tuturor. „Nu vă voi lăsa singuri, vă voi trimite un Mângâietor; Duhul Adevărului pe care lumea nu-L cunoaște, dar pe care voi Îl cunoașteți pentru că este cu voi și rămâne în voi”. Câteodată mă gândeam că ar fi fost bine dacă acel caiet ar fi rămas măcar ca document de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
trambulinele înalte din California, sau înainte de a mă cufunda în apele de o răceală mortală din Irlanda. Tremurând de emoție, m-am dezbrăcat în grabă și am pășit în apă. Șocul rece, apoi căldura, apoi mișcarea de săltare viguroasă și mângâietoare a valurilor liniștite, mi-au amintit, crunt, de fericire. Am înotat, simțind singurătatea mării și încercând acea senzație cu totul specială pe care acum o identificam cu moartea și pe care o purtam, pare-se, întotdeauna în inima mea. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
urangutani sau cimpanzei aveau la dispoziția lor câini-lupi, pregătiți special, dresați să ia urma deportaților care s-ar fi încumetat să evadeze. Ei bine, în asemenea circumstanțe și în fața unei invitații atât de "ceremonioase", rostită pe un ton "cald și mângâietor", într-o înaltă ținută lingvistică academico-boschetară, oricât ai fi fost de insensibil, bolnav sau poate chiar mort, puteai rezista??? Nu! Te sculai fulgerător și alergai într-un suflet, plin de o binecuvântată bucurie și de elan patriotic, la "muncă voluntară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rafală de vînt mai puternică a adus cu ea o altfel de voce a mării, iar eu mi-am ridicat, mirat, capul, dar nu părea să fie decît o alarmă falsă. M-am Întors la visele mele, culcat În poala mîngîietoare. Atunci am auzit, pentru ultima oară, prevenirea oceanului. Ritmul său vast și tulburător bătea cu putere În porțile fortăreței dinăuntrul meu și Îi amenința serenitatea maiestuoasă. Ni s-a făcut frig și am plecat de pe plajă, fugind de prezența răscolitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
iubirea Întărește și edifică, liniștește și alungă setea căutărilor fără sfârșit. Cunoașterea sărăcește pentru că acționează ca un atentat la tainele lumii, iar iubirea Îmbogățește pentru că are la bază și adâncește propriul mister. Prima este dramatică și Înrobitoare; a doua este mângâietoare și mântuitoare. Cunoașterea nu se mai satură de propria semeție; iubirea Își face un hotar din cumințenia ei. Cunoașterea este ambițioasă și trufașă, vrând să normeze definitiv cele ce țin de om și lume; iubirea este chibzuită și Îndurătoare față de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
indefinită voioșie. Paradoxul poate sta În faptul că viața aduce nu numai bucurii, ci și concentrări ale tristeții, nostalgii, momente de cumpănă (eventual, depășite prin eforturi imense). Simți că trăiești atunci când te cuprinde durerea! Dar și când apare strălucita sau mângâietoarea binecuvântare! Dinamica tristeții și a bucuriei generează o puternică trepidație revelatoare și care contribuie la conștientizarea sinelui. Dorul nu e stătător, el nu poate fi prins, Împachetat, transfigurat, tranzacționat, dat altuia, aruncat În curtea vecinului. Dintr-un anumit punct de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Tu ai murit din iubire pentru iubirea mea”. Toată creația, însuflețită sau nu, devine însemn și mărturie a Domnului Cerului și Pământului. Contemplația mistică, „față către față”, a fost îndreptată către o punte de comunicare - fragil firișor - cu Marele Creator, Mângâietor, Răscumpărător și Salvator. Sărăcuțul știa să asculte, să prindă și să lege frânturi de gânduri, imagini, intuiții cu versete din Sfânta Carte, ce-i veneau deodată în minte, și, prin combinări - recombinări, el primea într-adevăr un mesaj. În Testament
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
pline de Înțelepciunea vieții, ce airea aduseră la mulți bine, pot și la noi să aibă urmări bune. Fraților, numai noi să fim osândiți spre sărăcie de-a pururea, până ce În alte țări pățania sa și a altuia aduce bine mângâietor? Numai nouă să nu ne placă Învățăturile sănătoase ale timpului și a pățaniei? Nu, io cred tare cum că provedința dumnezeiască și pentru nățiunea noastră a păstrat timpuri mai fericitoare. Sau, În altă parte, același Many XE "Many" afirmă: „Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a avut șansa să le vadă publicate. Așa a hotărât comitetul de redacție al ziarului. 456 GHIȚESCU, Adina 596 1 (București, 7 august 1970) Dragă prietene, Nu sunt decât câteva clipe de când am cetit cu emoție crescândă rândurile tale, benefice, mângâietoare pentru un suflet adesea trist... cu anii... tot mai însingurat și care nu are deloc conștiința unor calități... de care pomenești tu. Îți răspund, deși, după scrisoarea ta atât de frumoasă, prudent ar fi să nu dezvălui modestia mijloacelor mele
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
fără de care metanoia nu rodește. Oricât de amestecat cu răul, un trecut convertit devine filtru revelator de virtuți. Nici un ispititor, văzut sau nevăzut, nu poate încarna substanțial răul. În sfârșit, oamenii vor crede mereu în Evanghelia Mântuitorului doar prin darul Mângâietorului. Ne vom întoarce oare la Biserica sfinților? Cum să risipim „puterea schismei” pentru a ne exersa în „arta speranței”? Cum vom găsi pacea care „covârșește toată mintea”, lăsând sufletul să adaste într-o „margine de tăcere” (Vladimir Lossky)? Acolo, „exigente
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pentru că nu putem vedea decât „în ghicitură”, ni s-a dat și un însoțitor. Dacă pe drumul spre Emaus, cei doi neștiutori s-au luminat de la însuși Învățătorul, în drumul spre Ierusalimul ceresc, alte vase de lut au primit suflarea Mângâietorului. De atunci, de la această nouă întemeiere a lumii, descoperim mereu - împreună cu H.-R. Patapievici - că fără Dumnezeu nu putem face nimic. Nihil sine Deo, așadar, întrucât ne știm vechimea, ca niște făpturi plăsmuite ex nihilo. Pentru buna folosire a maladiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
placheta În preajma serii... (1924) se vor o definiție metaforică a unui timp-spațiu poetic, care favorizează retragerea eului în sine și conectarea la eternitatea spiritului și a cosmosului, având ca efect reverii sau anxietăți din care se nasc „cântece-n surdină”, mângâietoare pentru sufletul îndurerat. De vorbă cu bălanul meu (1925) este o cronică în versuri a participării autorului la campania militară, prilej de ironie subțire, disimulată într-o inocentă nedumerire, la adresa abuzurilor și absurdităților generate de război. În proză, după un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]