864 matches
-
John Froude vâsli surprinzător de constant pentru un om cu o jumătate de sticlă de whisky înăuntrul lui și cu inima cuprinsă de mânie. Cu cât se apropia mai tare de mănunchiul de prezervative, cu atât mai puternic îl fulgera mânia. Nu era vorba pur și simplu de faptul că avusese parte de un acces de spaimă inutil legat de starea ficatului său la vederea obiectelor respective îacum, când se apropiase, putea să-și dea seama că erau reale), ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și-ar dori să poată face la fel cu Mao. Să se întindă singură pe altarul iubirii. Să trăiască opera. Dar nu o va face. O face să se simtă tragică. Se uită fix la raport și treptat o cuprinde mânia. Cu cât își demonstrează mai mult Wang Guang-mei voința de a suferi pentru Liu, cu atât mai adânc o taie asta pe dinăuntru pe Doamna Mao - acum este disperată să o vadă distrusă pe Wang Guang-mei. În dosul scenei, Wang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
le are depozitate într-un colț al camerei, între fotoliu și bibliotecè, urmèrindu-l observ câteva trèsèturi de ale lui Vlad, de pildè, felul în care pare sè verifice cè toate jucèriile sunt acolo, cè nu lipsește niciuna, avea și Vlad mânia asta, cănd locuiam în cèminul studențesc în aceeași camerè, isi verifica în dulap dacè toate hainele sunt la locul lor, era foarte categoric în privința asta, nu acceptă că nimeni sè-i împrumute hainele, Cum te cheamè? încercând eu sè mè apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ne Întoarcem la tătâne-său: nu cumva este unul și același Petru care a Închinat Moldova Polonezilor? Tata este un Învățător care știe istorie. Eu sunt fiul său. Dar eu nu sunt Învățător - Învățător e tatăl meu. Iar el se mânie: - În-chi-nat! Era ceva curent pe-atunci, un fel de modă, fiecare, oricât de mare-și-tare ar fi fost, tot se Închina altuia și mai tare și mai mare... Închinarea era un fel de bună-ziua - uite, și În ziua de azi Ardelenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că nu prea, nu. Sau da, Însă mai mult de formă... Dar după povestea cu Gutenberg, a dat, a dat și el. La dreptul vorbind, mai mult el a dat - mai târziu, la Orhei, am Început să Înțeleg de ce se mâniase, În lagăr am avut tot timpul să deduc, să aflu restul... - Anume? - Anume: Sapșa nu voia să se știe la Orhei că fusese protejatul lui Goldenberg de la Tiraspol’ (mai era un Goldenberg la NKVD-ul de la Orhei), și acela mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa, pe câmp? Nu-s și ei morți? N-au fost și ei oameni? - Or fi fost, dar de altă lege, cum să-i punem În țintirimul nostru pe niște păgâni, doamnă? - De unde știi dumneata că erau păgâni?!, s-a mâniat mama. Îi cunoști de pe când erau vii? I-ai chemat la biserică și n-au vrut? - D-apăi ce, biserică, că era-nchisă - ei ne-au Închis-o, păgânii! Și noi să-i Înmormântăm cu cinste creștinească? - Păgâni-nepăgâni, nu-i putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cea care mânca rufele de pe frânghie? - Aceea. Bună, vacă, nu numai de lapte... Zice mama: «Haramu-ista di vacă, mi-o hrâștit hârtiile din mână și le-o mâncat, da’ dac-așteptați câteva ceasuri, să le deie-napoi...» Atunci bătrânul se mânie și-i trage o palmă... Mama a primit palma - și-a dus mâna la obraz și a Închis ochii. - Ei, ș-atuncea se mânie mama on chicușor... Că, dă, a ofensat-o...Măi, și... Și urmează bătaia - nu bătaie Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și le-o mâncat, da’ dac-așteptați câteva ceasuri, să le deie-napoi...» Atunci bătrânul se mânie și-i trage o palmă... Mama a primit palma - și-a dus mâna la obraz și a Închis ochii. - Ei, ș-atuncea se mânie mama on chicușor... Că, dă, a ofensat-o...Măi, și... Și urmează bătaia - nu bătaie Între tată și fiică, ci bătaia administrată de bun răului. - Vaaai, dar ce l-a mai bătut! Vaaai, dar cum l-a mai rușinat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-l pună pe tronul Moldovei, În locul lui Alexandru Movilă, al lui Radu Mihnea, al lui Gaspar Gratiani. Tata o ironizează pe mama pentru Domnișorul ei - „o boaită plină de păduchi și nici măcar nu știa să se iscălească...”; mama se mânie, Îi spune că nu știe el istorie, cum se tot laudă: Domnișorul era fiul lui Ioan-Vodă cel Cumplit... După acest ocol prin istoria orheienilor (mai târziu aveam să Înțeleg că nu exagerau când pretindeau că ai noștri fuseseră totdeauna „cavaleri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Este! Eu vreau să fac pipi. Și eu vreau să fac mai-mult-decât-pipi... - Hai să căutăm... De mână, orbecăind, ieșim din cancelarie, ieșim din clădire. Căutăm Locul. Căutăm Afara. - Mamă, eu nu mai pot! Eu fac aici... - În curtea școlii?, se mânie mama. Copilul unui Învățător În plus, refugiat! - să facă una ca asta? Mai rabdă olecuță, nu se poate să nu găsim noi Locul, Afara... Găsim, În cele din urmă. - Așa trebuie să facă refugiatul?, o Întreb când am isprăvit. - Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
potri... vit? —Hai cu mine și-o să-ți explic. Nick a luat-o de mână și-a scos-o din dormitor. După ce amândoi au dispărut, Susan a zâmbit singură și s-a cufundat gânditoare în perne. Nu voia să-și mânieze soarta, dar simțea că niciodată nu fusese mai fericită decât era în clipa aia. Punându-și o mână pe abdomen, Susan s-a gândit la copilul care creștea înăuntru, care avea să fie fratele sau sora lui Milly și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lasă, fă, că ei strânge averi și noi ne spargem capetele ca să-i votăm, iar Roșioara, întărind, ne-au dat peste ochi și ne-au dat-o prin gură, cine-mi garantează mie... La care blonda plinuță, că de ce să mâniem, că acuma, de bine, de rău, se mai găsește câte ceva pe piață, la care Roșioara că ce să ne facem, dragă, cu rahatul ăsta de democrație originală? Păi, să vedeți după aceea, la care Geta împroașcă, plină de dispreț, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și zâmbește, dar Îl oprește, printr-un gest, să se apropie. — Sultana, spune ea, este Îngrijorată de lupta care se desfășoară În sânul divanului. Tulburarea se răspândește, se va vărsa sânge. Sultanul Însuși este foarte abătut din acest motiv, se mânie des, haremul răsună din cauza izbucnirilor lui de furie. Această situație nu poate continua. Sultana știe că tu Încerci imposibilul ca să-i Împaci pe cei doi dușmani, dorește să te vadă izbândind, dar i se pare cu neputinnță. Khayyam Încuviințează, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apoi Își pun genunchiul pe pământ. Ridică Împreună trupul slăbit de boală, dar Îngreunat de moarte, și Îl duc În procesiune până În tabăra sa. Femeile s-au strâns deja să bocească, vederea cadavrului le reînsuflețește țipetele, unul dintre ofițeri se mânie: „Nu plângeți câtă vreme nu e răzbunat!” Înfricoșate, bocitoarele se opresc, Îl măsoară din priviri. El s-a Îndepărtat deja. Femeile și-au reluat zgomotoasele lamentații. Sosește sultanul. Se găsea lângă Terken când au ajuns până la el primele țipete. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
niște mobile mari mirosind a jacaranda. „Pe cine reprezintă tabloul acela”, Îl Întrebă Amparo pe paracliser, „pe Sfântul Gheorghe?” Paracliserul ne privi cu complicitate: „I se zice Sfântul Gheorghe, și e mai bine să-i zicem așa, altfel parohul se mânie, dar e Oxossi”. Pictorul ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte de mănăstiri, la umbra fațadelor Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strămoșul nostru Adam, în ambulatoriu, în Gan-Edenul din Geneză, pe timpul unei celebre operații chirurgicale, la o coastă. Dar o va lăsa pe Eva, ca și pe urmașele ei să sufere ca vitele, pe viu, în chinurile nașterii. Mai încolo, se mânie grozav și-i alungă pe cei doi sus-numiți din Rai, blesteamă Șarpele-codoș, care le făcuse lor lipeala, acoperă Pământul cu ape și îneacă semințiile cele dintâi, neuitând nici să-i certe și să-i muncească la greu, ca pe hoții
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
încrâncenați cu Pizdeluș, motanii se bulucesc peste prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește Fratele. Cronica morților săraci, episodul doi... Băi, îl mâniem pe Dumnezeu, dacă o abandonăm pe dușumea, ca pe-o cârpă, zice milostiv Apostatul. Ajutați-mă și voi să-i dăm onoru' și s-o suim în tronuleț, în locu' lu' Luci', că mult bine ne-a făcut nouă, femeia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-i! făcură câteva glasuri. Umblați sănătoși, că nici noi n-om sta de pomană! Totuși, după ce se depărtară amăranii, rămaseră în curtea conacului, încurcați, încît unul chiar exclamă: ― Ce-a fost asta, măi creștini? Apoi deodată, parcă s-ar fi mâniat că nu sunt în stare să facă nimic, începură să strige care de care, să înjure, să se îndemne: ― Puneți-i foc, măi, ca la Ruginoasa!... Stați, măi, să nu plecăm cu mâna goală!... De ce foc, fraților, mai bine să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
soția și tatăl socru? În loc de răspuns, Dumnezeu dezlănțuia și mai tare artileria de foc asupra ținutului. Când mânia cerului s-a potolit, au fost scoase din conacul ars trupurile carbonizate ale celor mai dragi ființe mie. Și atunci m-am mâniat și mai tare pe Cel Atotputernic strigându-i doar: De ce m-ai pedepsit în felul acesta? Tragedia a fost mediatizată peste zi cred în toată Australia cu toate distrugerile făcute de stihiile naturii în zonă. Mi-am înmormântat pe cei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Qeriho, locul [sanctuarul] de mântuire [cuvânt dificil de interpretat] pentru că m-a salvat de toate asalturile și mi-a dat biruință împotriva tuturor dușmanilor mei. Omri era regele lui Israel și a asuprit Moabul pentru mult timp pentru că Chemoș era mâniat împotriva țării sale. Fiul său i-a urmat și a zis: «Voi asupri Moabul». În vremea mea a vorbit așa, dar eu am triumfat asupra lui și asupra casei sale. Și Israel a fost ruinat pentru totdeauna [...]. Și Biblia vorbește
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cele mai importante se află tradițiile despre tortura și moartea martirilor Macabei care, în secolul al II-lea î.C., s-au împotrivit cu curaj tiranului sirian Antioh al IV-lea: Dacă pentru mustrarea și educarea noastră Domnul s-a mâniat pentru scurt timp pe noi, se va reconcilia cu slujitorii săi. [...] Eu, asemenea fraților mei, îmi dau trupul și sufletul pentru legile părintești, invocându-l pe Dumnezeu să se îndure grabnic de neamul [nostru], iar pe tine, prin încercări și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Dumnezeu. La mine și la frații mei să se oprească mânia celui atotputernic, pe care pe drept a dezlănțuit-o asupra neamului nostru întreg (2Mac 7,33.37-38, sublinierea este personală). În același fel, Isus a crezut că Dumnezeu se mâniase pe poporul său pentru că i-a refuzat cuvântul. Observăm acest lucru când Isus plânge asupra Ierusalimului (Lc 19,41-44; Mt 23,37-39 = Lc 13,34-35) și în aluzia amenințătoare la păstorul din Zaharia 13,7 pe care Dumnezeu l-a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
atent ceva care i se spune cu seriozitate, pe buzele Maitreyiei flutură un imperceptibil zâmbet de ironie, de sălbatec sarcasm, pe care anevoie l-ai fi crezut aievea pe fața aceea atât de inocentă și înspăimîntată. Mă întrebam atunci puțin mâniat de stângăcia mea, ce mă turbură în prezența acestei fete, care nu are nimic fascinant, pe care n-aș putea-o iubi niciodată, cu care mă voi întîlni sporadic și inutil. ― Când veniți la noi, domnule Allan? Glasul ei sună
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ursit strămoșii voștri... Își coborî privirile și-mi căută ochii. Parcă ar fi voit să mă fulgere. - De ce n-ați avut noroc? mă întrebă ridicând glasul. De ce trebuie să vă prăbușiți înainte de vreme? Îi scăpărau ochii de parcă ar fi fost mâniat. - Vă prăbușiți în întunerec pentru încă o mie de ani. Întunerec, în adânc, tot mai adânc... Își trecu mâna pe frunte, parcă ar fi vrut să ofteze. Apoi se întoarse spre Leopold. - Schicksal! spuse el zâmbind amar. - Schicksal! repetă celalt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre sat. În dreptul bisericii îl aștepta Lixandru, cu nepoții și un grup de femei. - Ne-ați muncit ca niște robi! strigă Lixandru sprijinindu-se pe târnăcop. Ne-ați silit să ne punem și femeile la jug, ca pe vite. Scuipă mâniat în lături, apoi arătă clopotnița: Nici de biserică nu v-ați îndurat. Ați intrat cu mitralierele în sfântul lăcaș. Ați pus dinamită în clopotniță. Von Balthasar îl ascultase țeapăn, aproape în poziție de drepți. Se făcuse foarte palid. Pe neașteptate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]