5,605 matches
-
de sine. Nu o să-mi torn cenușă în cap, pentru că m-am hotărât destul de târziu, abia ce am intrat în rândurile sexagenarilor, să scriu despre trecut generațiilor viitoare pe care le vreau prospere, cinstite și înfloritoare. Nu privesc înapoi cu mânie la apocalipsa stărilor rele, știind că nimeni nu-mi va putea reda candoarea anilor confiscați, iar rănile extrem de dureroase ale copilăriei și adolescenței provocate de ororile comunismului incipient, chiar dacă s-au cicatrizat de mult, pot recidiva în prezent, când nedreptățile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
s-a umplut de mătreață și păduchi. Trăim astăzi un paradox căci, pe cât le merge lor de bine, pe atât ne merge nouă de rău, în țara băieților deștepți, întunecați la chip și la suflet, pe care-i acuz cu „mânie proletară” de uneltire contra orânduirii sociale îvină pentru care a fost arestat și condamnat la 16 ani muncă silnică cu confiscarea totală a averii, tatăl meu, nevinovat) și de crime cu premeditare. Cei care țintesc cu mare nerăbdare spre un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
rămăsese și, tremurând de frig, numai în chiloți, am așteptat-o pe mama la capătul podului, cerându-i iertare și implorând-o să nu mă bată, că n-o să mai fug de acasă. Între timp, pe drum, mamei îi trecuse mânia și-și găsise pacea inimii, mai ales că eram bine sănătos și mă exoneră de vină, căci avusese noaptea un vis îmama credea în vise) urât, în urma căruia mi-a interzis să merg la scăldat. Cum „după război mulți viteji
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Se vedea că nu depășise încă starea de surescitare ce o însoțise tot drumul spre casă ca o piază rea, cu umbra ei plină de întunecimi. Dar nu dură prea mult, firea ei vulcanică, explozivă, începu să-și reverse lava mâniei în toată plinătatea, ieșind la suprafață. - Mamă, muierea asta mi-a întunecat multe zile ale vieții! Nu pot, nu mai pot s-o sufăr... nu pot s-o iert! Nu pot! - Olga mea dragă, toată viața ai făcut tot ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mari ca de obicei; pleoapele mi-erau grele, buzele mi se îngroșaseră. Întorcându-mă, am văzut-o pe doică, în picioare, în pragul ușii. Izbucnii în râs. Fața-i era imobilă, ochii priveau fix, dar fără să manifeste vreo surpriză, mânie, fără să exprime măcar tristețe. De obicei, un gest stupid te poate face să râzi. Dar râsul meu avea un sens mai profund. Această prostie enormă se găsea în raport cu toate celelalte lucruri ale lumii, de care nimeni nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de introdus În cuptorul unui spectacol reglat la tempe ratura fierbinte, spre exploziv”. În fine, o cronică la o premieră petroșeneană, Începe cu suspans :”...Curtea Regiei Autonome a Huilei din localitate se transformase În teatru de operațiuni, unde clo cea mînia nemulțumiților. Putea să mai aibă loc, În aceste condiții, o premieră teatrală?”... Volumul lui Adrian Țion reclamă revenirea acestuia pe scena editorială, cu o nouă carte de mărturii spec tacologice. Din 2004 (cînd este datată cea mai recentă cro nică
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu alde d-ăștia ca dom' Scufiță al nostru, și p-ormă îți saltă parnosu' dân buzunar, dă zici că ce-i aia. Știe ăia ce-i munca? Știe pă dracu' să-i pieptăne!", mârâie Cateluța cuprinsă de o sfântă mânie proletară. Își revine însă, reîntorcându-se la termos. Îl cercetează, aruncându-și ochii în interiorul lui. Iar oftează. De data asta parcă mai cu amărăciune. Întreabă retoric: "Știi tu, bă, Vijulie, ce era în termosu' ăsta?". Bărbatul își suge un picuț
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alimenta multe confuzii, mai ales în rândurile anumitor străini care, chipurile, ar zice că patria noastră e splendidă, dar păcat că e locuită de români. Dar de ce scriu eu "chipurile"? Fiindcă formația mea științifică mă obligă să desființez, cu justificată mânie intelectuală, o mistificare ce s-a transformat într-o altă legendă modernă și televizivă. Ea a fost lansată pe piața ideilor (fixe) de o mare personalitate de televiziune de-a noastră, teleast de largă recunoaștere internațională. Fraza, exact în această
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
puiu’ tatii? Știi ce? Unu cu unu face doi. Decât mare și prost, mai bine mic și... puncte, puncte... Chiar așa râde Titi satisfăcut Că bine zici. Decât mare și prost, mai bine mic și prost, băi mămicule. Verde de mânie, Esesistu', negăsind la repezeală o replică pe măsură, cu bărbia tremurândă și împroșcând cu salivă în toate părțile, face: Exact. Mic cu aia mare, bă! Hă, hă, hă! La râsul lui forțat, în neconcordanță cu aspectul de fiară al mutrei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mitruță, ca și cum atunci s-ar fi trezit din ghearele unei vrăji, a răspuns: Îi limpede, Ioane... Nu bănuiam însă, acest lucru... Am să păstrez taina ca și cum ar fi taina mea, Ioane! Așa să faci Mitruță, că Vasile îi iute la mânie!... Dacă ar afla că nu am tăcut din gură, nu știu ce s-ar întâmpla. Fii fără grijă, Ioane. Acum ar mai fi o treabă de făcut și nu știu cine o poate face. Care ar fi treaba ceea? Cine se duce cu vestea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai vedea noi - a încheiat vorba Cotman. Mergeți sănătoși și aveți grijă să nu vă iasă din nou în cale cine știe ce lotri... Odată vede nașul puța finei! Să mai îndrăznească numai! - a răspuns Mitruță, cu mândrie exagerată, dar și cu mânie justificată. Au plecat, lăsându-l în poartă pe Aizic, care se dovedise dornic de vorbă...Cotman s-a apropiat de Mitruță și l-a întrebat: Ia spune, băiete! De unde ești atât de sigur că lotrii nu ne-or mai ține
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
răbdare până mâine dimineață. Aduceți-i pe cei doi, să văd ce hram poartă - s-a adresat Hliboceanu lui Mitruță și crâșmarului. Când i-a văzut tremurând în fața lui, Hliboceanu li s-a adresat, cu glas scăzut și tremurat de mânie : Ia stați voi colea, să ne tălmăcim! Uite ce am găsit în chimirul aistuia zbanghiu, care cred că îi șeful. Ia să vedem ce ai găsit? - a întrebat Hliboceanu, luând fâșicul de parale întinse de Cotman. Le-a cercetat cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mititelule, Întări Elvis. — Ce zice? Ce zice? se auzi de undeva din spate Beethoven, care, În Încercarea de-a prinde insultele, Își pusese palmele pâlnie la ureche. Marele van B. fu Însă nevoit să și le acopere imediat: urletul de mânie emis În acel moment de Împărat ar fi putut asurzi chiar și un surd. Roșu la față, cu capul În piept, Napoleon se năpusti ca un berbec spre burdihanul generos al adversarului, Înfigându-și degetele În plantațiile de pe obraji. De
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
creștetul televizorului asigura revenirea promptă a imaginii. Urma trântirea demonstrativă a portierei, astfel Încât animalul să știe, chiar și În atare condiții, cine era șeful. Pe măsură Însă ce constatau că nu erau singurii aflați În acea situație, uimirea lua locul mâniei, Însoțită și de o oarecare duioșie față de vechea fierătanie a familiei. Mângâiau coamele de tablă, ca și cum le-ar fi urat „Însănătoșire grabnică“ unor rude ceva mai Îndepărtate, la care totuși țineau. Cum o Întreagă cireadă zăcea nemișcată pe asfalt, era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
feministe se alătură cererii multiculturalilor de-a recunoaște noua insulă drept cel de-al 51-lea stat american, sub numele de Breastonia. În semn de protest, femeile Își ard sutienele pe peluza din fața Casei Albe. Iarba ia foc, ceea ce stârnește mânia ecologiștilor. Aceștia pun mâna pe furtunurile pompierilor veniți să stingă incendiul și le fugăresc cu jeturi de apă pe feministe. Întreaga manifestație se transformă Într-un concurs de tricouri ude. 9 iunie. Un cap la care sunt atașați doi viței
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
etc. în limbaj clinic, autorul Cuvintelor potrivite ar fi un ciclotimic. însă la antropologul francez, ne atrage atenția exegetul nostru, acest termen diferă de cel curent din psihiatrie, căci Thymos posedă o conotație mitică, însemnînd suflet sau spirit și deopotrivă mînie. Raporturile lui Arghezi cu divinitatea, bizuite pe termeni veterotestamentari, confirmă ceea ce Girard numește "dubla violență" sau "dorința mimetică, impuls de rivalitate". E de sesizat aci o reverberație a mitului prometeic, precum și urma acelui "hybris enorm", care este conceptul poeziei ca
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
rău caz ajungând până la a crede ei înșiși propria retorica. Cum poate cineva să creadă să schimbând numele unui tribunal îl purifica?! Inutil să vă spun, nu sunt un francofil militant! În concluzie, cred că acest rol de retor explică mânia scrisului, pe care o împărtășesc. Un alt aspect și mai important al spiritului de gimnastică intelectuală sau verbală al francezilor care face ca toti sunt scriitori este o anumită formă de radicalism intelectual, de extremism intelectual care de fapt este
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
din categoria lui Eugen Simion a triumfat și că doar spiritul de gașcă, aranjamentul jos, manevrarea bâtei ideologice și a injuriei grosolane (a la Nic. Iliescu și George Cușnarencu) pot face regula în lumea românească. În numele tuturor acestor lucruri, în numele mâniei pe care-o resimt față de orice formă de intoleranță, inclusiv intoleranța la Eugen Simion, cred că membrii comisiei de achiziții de la Ministerul Culturii au comis mai mult decât o enormă gafă. Au comis o eroare.
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
fi crezut În stare. Vagabondase printre declasați, perverși, bețivi, dormise laolaltă cu ei sau În preajma lor, dar niciodată nu fusese agresat sexual. Era o limită a degradării, pe care n-o simțise pe propria piele. Forța de-acum, venea din mânie și dintr-o acumulare de reproșuri pe care și le făcea, numai atunci când Îi ajungea cuțitul la os. De data asta, cuțitul, ca să folosim o metaforă, Îi străpunsese osul. Era prea mult, a fost momentul În care noroiul greu, În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îmi amintesc de mama și de tatăl meu, dar nu firesc, așa cum te gândești la cei dragi, pe care i-ai pierdut de mult, și vrei acum să-i revezi, ci cu un fel de cruzime, aș spune chiar cu mânie. De ce te-ai sinucis mamă, când aveam atâta nevoie de tine? De ce a trebuit să mori tată, numai pentru că ai violat cu sălbăticie Încrederea mea În tine și m-ai Înșelat ca ultimul derbedeu? Am devenit și eu un derbedeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
înaintea plecării mele să le petreacă în locuința noastră din Hereford Square unde noi în mod obișnuit dormeam în dormitoare separate. M-am culcat în fiecare seară beat mort. Refuzasem oferta lor de Crăciun, nu din teama unei izbucniri de mânie și violență, ci din teama de a nu da dovadă de prea multă supușenie. Simțeam nevoia să mă retrag pentru a mă înveșmânta din nou în zdrențele demnității și rațiunii mele. „Ei” mă lăsaseră gol pușcă. Acum speram să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o spaimă care-mi producea greață: era în această imagine ceva oribil, aproape obscen. Pe un ton autoritar am spus: — Pleacă imediat, fir-ai tu să fii! Nu vreau, răspunse Georgie pe același ton. Mă privi cu ochii plini de mânie. Capetele noastre erau foarte aproape unul de altul. Vreau să mă întâlnesc cu soția ta acum. Nu accept să fiu expediată așa! — Fă imediat ce-ți spun! am rostit. Am apucat-o de braț și am strâns-o până s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
te comporți rațional începând chiar de acum. Antonia doar ce a aflat de existența acestei tinere. E firesc să vrea să o cunoască. Și voi amândoi ar trebui să-i fiți recunoscători că accepta acest lucru fără nici o urmă de mânie. Am auzit că e frumoasă și deșteaptă și tânără, ceea ce e minunat pentru tine, Martin, spuse Antonia. Chiar nu-ți dai seama că vorbesc foarte serios? Chiar nu poți avea generozitatea de a primi în dar bunăvoința mea, binecuvântarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
știe? am întrebat. — Eu i-am spus, răspunse Georgie. Ședea acolo, gravă, palidă și demnă, cu un picior adunat sub ea. Purta ciorapi negri. Își aranjă fusta și întoarse spre mine o față ca de oțel. — Înțeleg, am rostit. De mânie mă aprinsesem la față și-mi pierdusem răsuflarea. După o clipă, când m-am simțit în stare să vorbesc din nou, am zis: Îți dai seama că sunt absolut uluit. Fii bună și lămurește-mă! — După ce m-ai scos afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nimic în lume n-aș fi putut să mint. Cred că m-ar fi costat viața! Acum plângea cu adevărat. Turnă puțin gin, sticla scrâșni de buza paharului, apoi adăugă puțină apă. Când m-am ridicat, mi-a întins paharul. Mânia mea se topise, copleșită de disperare. — Doamne, iubita mea, nici nu-ți dai seama ce-ai făcut, am spus. Dar nu contează. Oricum, eu am greșit ca un dobitoc. Nu trebuia să te pun într-o asemenea situație. — Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]