1,030 matches
-
expresivitate poetică austeră: „S-au copt stelele pe tălpile tatălui meu, s-au copt / Și pline sunt ca de acorduri o vioară/ În fața oglinzii toți ai casei / Își piaptănă viețile de odinioară. / Trec atâtea cristale înghețate /Peste frunți prin odaia mânjită de stele / Numai întunericul vrăjește mireasma din răni - Blândețe și tihnă curgând pe podele” etc. SCRIERI: Trecere, București, 1971; Niciodată departe, București, 1976; Fericit cel care, București, 1978; Aproape destin, București, 1987; O vârstă a florilor, București, 1987. Repere bibliografice
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
lor de imagini, joacă un rol central. Poetul îl va fi citit cu admirație pe Ion Minulescu: „Văzduhu-i plin de vrajă și cântece s-aud / Reminiscențe, poate, din înfloritul Sud / Cu crocodilii leneși și cu flamingii roz / Și faraonii pașnici mânjiți cu chinoroz”. Odată cu volumul Petreceri (1977), care cuprinde poeme scrise începând cu 1951, arta lui N. cunoaște o maturizare deplină: eliberat de influențele și ezitările începutului, versul își desfășoară întreg potențialul imaginar și muzical într-o tonalitate poetică inconfundabilă. Temele
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
de marele lor patron, nici unul dintre ei n-a avut, cred, vreodată de-a face cu o balenă) să nu se uite cu dispreț la vreun nantucketez, căci noi sîntem, chiar în straiele noastre de lînă și în pantalonii noștri mînjiți cu catran, mult mai îndreptățiți decît ei să purtăm decorația Sfîntului Gheorghe. Dacă e sau nu cazul să-l primim pe Hercule în rîndurile noastre - iată o întrebare asupra căreia am zăbovit îndelung, cuprins de îndoieli: căci, deși, potrivit mitologiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu armele-n mâini fasciste armate de câini, prăbușite din țară În țarăă». (Radu BOUREANU. - Uriașul Octomvrie) «Așa veni - așa Înflăcărată zi de februarie-a lui treizeci și trei Pe Grivița sus, unde curge țiței De se-mbină În pământ și-ți mânjește lopata cu toți, erau gata ca unulă». (Cicerone ThEODORESCU. - Calea Griviței) Salvatoarea «Întoarcere cu 180 de grade» - cum numește poetul Geo Bogza actul eroic prin care poporul român și-a luat soarta În propriile sale mâini, eliberarea națională a României n-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
evocarea eroismului comuniștilor În sufletele tinerei generații ce crește În libertate și fericire: Nu vom uita, nu, Petre niciodată!» Spun pumnii strânși și adâncii ochi senini - ai pionierilor cu cravate roșii, care privesc la Doftana, șapca veche străpunsă de glonț, mânjită de sânge și pământ a comunistului Petre Gheorghe, pe care călăii «clănțănind, În beznă ascunși» l-au Împușcat din spate, În timp ce din pieptu-i izbucnea răscolitor, strigătul: «Partidul să trăiască!» Poezia care a evocat chipul celor mai buni fii ai poporului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
18: „În seara zilei de 31 iulie a.c. postul de radio Londra a consacrat o parte a emisiunii sale În limba română modestei mele persoane. Lucrul poate părea de neînțeles la prima vedere. Oare Londra trădătorilor de țară, a legionarilor mânjiți de sânge și a renegaților, a căror obișnuită Îndeletnicire este ațâțarea cea de toate zilele la un măcel mondial, să fi fost cuprinsă subit de dragoste pentru poezie, să se fi Înfierbântat așa, deodată, pentru probleme de cultură? (Ă). Micii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
hoc, iar unii agresori manifestau preferințe pentru un procedeu sau altul. Ion Stoian, de pildă, unul dintre cei mai tineri participanți, arestat ca elev, avea o fixație morbidă pentru obligarea victimelor să ingereze fecale de pe un băț, pe care îl mânjea în acest scop în tinetă. Țurcanu obișnuia să scoată măselele și dinții din gură prin lovirea cu vârful bocancului, ca la rugbi, prin fixarea capului victimei. Fostul său rival, Alexandru Bogdanovici, a fost cel care a îndurat cel mai mult
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
alții!”2. Spectacolele pe teme religioase, liturghii negre puse în scenă de Paști ori de Crăciun, îi îngrozeau pe deținuți. În asemenea ocazii, cel mai mult aveau de suferit studenții de la Teologie, costumați în „Hristoși” îmbrăcați în sutane și patrafire mânjite cu fecale. Ei erau puși să facă „împărtășanii” cu urină și fecale, iar în loc de cruce li s-a confecționat un falus din săpun, pe care toți ceilalți erau obligați să îl sărute. De pe margine erau interpretate cântece bisericești cu texte
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și întrerupătoarele, nu se poate așeza pe scaunele și fotoliile „murdărite” de părinții săi (are propriul său fotoliu). Și, bineînțeles, la bucătărie, „nu se poate atinge de mașina de spălat rufe, care a fost în contact cu hainele murdare și mânjite cu excremente”. Giniewski (1978) expune cazul filosoafei Simone Weil, care manifestă încă din copilărie o pudoare excesivă, deci reacțională, antrenând refuzul oricărui contact corporal. Când un prieten de familie i-a sărutat mâna, ea a fugit strigând: „Apă, apă, vreau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sufix cu diftongul ea». Ei, se poate recunoaște în „mânjeală” un sufix cu diftongul ea, ca în „oblojeală”? Pare că da, pare că nu...«Greșală 0╗ n-are și el un sufix cu diftongul ea? A obloji, a greși, a mânji. Unde să fie sufixul cu diftongul ea? Cum scriem deci cuvântul «mânjeală 0╗? Nu cumva în două variante ca orășan, roșață, clujan? În treacăt fie zis... Fiindcă suntem la acest paragraf 11, de ce socoate autorul proiectului că pluralul de la șea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
deosebită înălțime și strălucire (...). Peisajul literaturii din primăvara anului 1941 era încărcat cu plante veștede și hidoase (...). Era momentul când burghezia renunțase să-și mai acopere fața cu trandafiri și gladiole artificiale și instaura cu ajutorul naziștilor dictatura fățișă (...). Literatura oficială, mânjindu-se cu sânge pe față și atârnându-și de brâu scalpelul, devenea un credincios paj al fascismului (...). În acest bolnăvicios peisaj, alături de creații realiste care continuau cele mai bune tradiții ale literaturii noastre și vădind influența acestora, a apărut prima
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
apunta, stăpânindu-și într-o clipită teribila energie. Vasele de escortă indicau, prin simpla lor prezență, firul punctat al direcției care ne era permisă. — Te-ai putea crede pe Potemkin, în fața escadrei guvernamentale, ai zis, cu ochii zâmbitori pe obrazul mânjit de negru. Era poate ultima oară în viața noastră când te mai vedeam zâmbind. L-am revăzut pe Șah, o lună mai târziu, într-un mare oraș german, unde totul era pregătit pentru sărbătorile Crăciunului. Mi-a încredințat niște documente
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
s-au ridicat spre cer. Prin ferestrele mici ale caselor, oamenii priveau prăpădul dinspre miazăzi. După o oră, s-a făcut atât de întuneric, încât au trebuit să aprindă lămpile. Mai târziu, a început să cadă o ploaie neagră. Picăturile mânjeau ferestrele ca o funingine și mirosea a gaz. Totul era numai flăcări și fum. Când s-a mai luminat puțin, s-a putut vedea că rezervoarele, altădată albe, netede și cilindrice, erau scorojite și diforme ca niște bostani uriași, plesniți
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Purtau fesuri. Accesoriul capilar moale, maroniu, cu creștetul teșit, al foștilor torționari ai bunicilor mei. Căciulile numite după orașul din Maroc de unde venea vopseaua de culoarea sângelui și care (așezate pe capetele soldaților) Îi alungaseră pe bunicii mei din Turcia, mânjind pământul cu un maroniu Închis. Și iată-le din nou aici, În Detroit, pe capetele a doi negri arătoși. (Și fesurile vor mai apărea o dată În povestea mea, În ziua unei Înmormântări, dar coincidența, fiind genul pe care numai viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și să privească reproduceri din Escher. Urmăreau ore În șir siluete ce urcau scări pe care, În același timp, le coborau sau priveau gâște care se transformau În pești și apoi iar În gâște. Mâncau biscuiți cu unt de arahide, mânjindu-și dinții, și se testau unul pe celălalt cu Întrebări despre sistemul periodic al elementelor. Steve Munger, cel mai bun prieten al Capitolului Unsprezece, avea obiceiul să-l scoată pe tatăl meu din sărite cu discuții filozofice. (― Dar cum puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trecuți, ci Într-unul de spiriduș... Dar mai există speranță, nu-i așa?... pentru că băncile zboară zi de zi. Dispuse În escadronul lor, elevii se Îngrămădesc și trec hohotind prin timp, iar Într-o după-amiază Callie ridică privirea de pe hârtia mânjită cu cerneală și vede că s-a făcut primăvară, că florile Înmuguresc, forsiția Înflorește, ulmii Înverzesc; În pauză fetele și băieții se țin de mână, uneori se sărută pe după copaci și Calliope se simte Înșelată, escrocată. ― Mă mai ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întinsă pe spate, cu bluza trasă În sus, expunându-și buricul. Alta stătea Întinsă pe burtă, citind o revistă, În timp ce pe dosul coapselor i se Întărea ceara. Mai era o femeie care stătea pe un scaun, cu perciunii și bărbia mânjite cu ceară auriu Închis, și mai erau două tinere superbe, dezbrăcate de la brâu În jos, care stăteau Întinse pentru a se epila inghinal. Mirosul de ceară de albine era puternic și plăcut. Atmosfera era ca aceea dintr-o baie turcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
creștea În fața geamului. Mâncam dude de o oră, ca să-mi abat atenția de la sunetul care se auzea În dormitorul părinților mei. Dudele se copseseră În ultima săptămână. Erau cărnoase și zemoase. Mă murdăream pe mâini de la ele. Afară trotuarul era mânjit cu mov, ca și iarba, ca și pietrele din straturile de flori. Sunetul din dormitorul părinților mei era plânsul mamei mele. M-am ridicat. M-am dus până la geamantanul deschis și m-am uitat Încă o dată dacă Împachetasem tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vânzător de piese de schimb ieșit la pensie, iar Sylvia a fost asistent social. Din profil, femeia seamănă cu un clovn drăgălaș, cu obrajii expresivi, fardați, și cu nasul sculptat pentru cine știe ce efect comic. Myron Își plimbă buzele În jurul trabucului, mânjindu-se de intimitatea propriilor lichide. În timp ce Myron conduce, Sylvia Îmi prezintă paturile, dușul, camera de zi. La ce școală sunt? Ce vreau să mă fac? Mă asaltează cu Întrebări. Myron se Întoarce de la volan și strigă: ― Stanford! Bună școală! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nedând vreun semn că ar vrea să se oprească din curs în viitorul apropiat. Deși nu mă îndoiam că durerea de la rinichi ar fi teribilă, își ținea mâinile la nas, încercând zadarnic să oprească sângerarea. Nu reușea decât să se mânjească și mai mult pe față. În numai câteva secunde, chipul său arăta ca un grotesc tablou alcătuit din roșu și tente de roz, lacrimile sale neizbutind să-i curețe fața. Suspina cât mai discret, nevrând să-și provoace atacatorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gândind astfel. Nu știa că în fruntea răsculaților era un om mai priceput ca el în arta vorbirii, cel care a devenit acum Ministru. Mulțimea a asaltat Palatul în care domnea pacea, sub îndemnul vorbelor meșteșugite ale Ministrului, și a mânjit cu sângele inocenților pereții albi ai holurilor. Auzind zarvă în Palat, Felix Amadeo a trimis pe cineva să vadă ce se întâmplă, dar a trimis și vorbă celor mai trebuincioși și mai loiali prieteni ai lui să se adune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mii de familii își revendică din tată-n fiu acest drept și rudele lor sunt printre ele. L-au lăsat o dată să facă o incizie în arborele sacru și să recolteze tămâia, doar că a fost avertizat să nu se mânjească în acea zi prin vreun contact cu fe meile sau cu morții. Deschide ochii și clipește de câteva ori, buimac... Ce caută aici, printre străinii ăștia, care nici măcar nu cunosc aspectul arbo relui? Strivește între gene o lacrimă grea. Este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-șef, și Geraldine zâmbește cu încântare când mă vede, ca să nu mai zic de cât de uimit e redactorul-șef. ― Ce ți-ai făcut, tânără doamnă? Mă încordez îngrozită când o mână se apropie de fața mea. Să mă fi mânjit de ruj? Oare îmi curge rimelul pe obraji? Am spanac între dinți? Redactorul-șef continuă: ― Jemima Jones, ești doar o umbră a femeii care erai înainte. Slavă Domnului! Îmi rețin chicotitul și zâmbesc cu plăcere, încercând să fiu nonșalantă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lumii, cu voi viitorul trece; noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece; Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri; Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți. Cu-a ei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu le rămânea decât să se întoarcă la aceeași viață istovitoare de muncă. Acum pesemne că la noi în vale plouă. În această perioadă, ploaia cădea în fiecare zi fără să se oprească deloc. Țăranii munceau prin ploaie goi și mânjiți de noroi. Însă acum, chiar și astfel de amintiri dureroase le umpleau sufletele de dor deopotrivă samuraiului și însoțitorilor săi. Somos Japoneses. Înseamnă „Noi suntem japonezi”. Nishi se întorsese în cabină vorbindu-le într-o limbă ciudată lui Tanaka și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]