2,918 matches
-
fost fascinat de prințul Mefistofeles. Goethe dă de înțeles că lumea se va salva cu ajutorul literaturii. Că poezia ar fi drumul de salvare din marasma în care lumea s-a băgat singură. În finalul cărții chiar și Cel Rău e mântuit și inclus în îmbrățișarea cosmică, făcând soarele și celelalte planete să se miște armonios. Satan însuși va fi scos din hăul adânc eliberat de lanțuri, numai ca să se poată închina creației și Creatorului universal. Cred că toate astea sunt extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
gândesc mai mult asupra minunii acesteia care s-a petrecut și pe care nu știu dacă s-o percep ca fiind aievea ori nu... să mulțumesc ființelor celeste, zi de zi, necontenit, ridicându-le osanale pentru puterea de a-mi mântui sufletul pe care mi-au insuflat-o, apoi să dispar, obosit, tânjind după odihna vieții veșnice, hotărât să mă dedic singurei munci pe care o poate înțelege mintea umană. Față în față cu nimic altceva decât propria-mi pieire, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fi cea fondată de Moon în Coreea, Falun Gong din China sau Biserica Scientologică din Statele Unite - se vor dezvolta grație vidului spiritual și moral creat de hiperimperiu. Falun Gong îal cărei șef spiritual, Li Hongzhi, are reputația de a fi mântuit 80 de lumi...) numără încă de pe acum mai mulți membri decât Partidul Comunist Chinez! Iar unele dintre aceste secte se vor alia și ele cu parteneri dintre cei mai puțin recomandabili, pentru a se arunca în luptă cu toate armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
viitorului: hiperdemocrațiatc "6. Al treilea val al viitorului \: hiperdemocrația" La sfârșitul ultimei sale cărți, Critica programului de la Gotha, scrisă în 1875, Karl Marx scria în latină această frază misterioasă: Dixi et salvavi animam meam î„Am spus și mi-am mântuit sufletul”). Este ca și cum Marx ar fi vrut să-i facă pe cititorii săi să înțeleagă că programul politic pe care tocmai îl propusese socialiștilor germani nu avea, din punctul său de vedere, nici cea mai mică șansă de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Într-o singură idee de pace. Spate În spate, pentru ca nimic să nu le scape din vedere. Dante asculta atent, În timp ce o neliniște tot mai mare i se strecura În suflet. - V-ați trădat misiunea, care era aceea de a mântui Țara Sfântă, zise el pe un ton Înghețat. - Nu, messer Durante. Am trădat numai deșartele ambiții ale unor oameni mărunți, pentru ceva cu mult mai Înalt. Un imperiu cu adevărat universal. Certitudinile poetului Începeau să se clatine. Poate că Templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oamenilor buni ori Își târau bunătatea după ei ca pe o povară, ori o deformau, transformând-o Într-o convivialitate artificială. Și mai erau, firește, omniprezenții pedanți și farisei (dar Amory nu-i includea niciodată și pe ei printre cei mântuiți). „SF. CECELIA Deasupra hainei gri de catifea, Sub părul lins, de briză Împletit, Culoarea rozei Își râdea de ea Și frumusețea-i tristă a-nflorit. Ea aerul ce-i Între ei Îl umple Cu patimă, lumină și suspine... Subtil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
degetele-i lungi și subțiri, de artist, o țigară În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția acelui Dumnezeu exotic mexican, care era și el destul de Îngăduitor și dependent de parfumuri orientale), mântuit de succes, speranță și sărăcie, În acel lung jgheab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția acelui Dumnezeu exotic mexican, care era și el destul de Îngăduitor și dependent de parfumuri orientale), mântuit de succes, speranță și sărăcie, În acel lung jgheab al delăsării, care duce, În ultimă instanță, doar la lacul artificial al morții. Doar existau atât de multe locuri unde te puteai dezintegra plăcut: Port Said, Shanghai, părți din Turkestan, Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Isus această lume atât de mult pe cruce-a suferit din dragoste, cu nimb de veșnicie pentru noi toți din slavă a venit. El, Prințul vieții, coborât din astre, un dar ales, copilul nepătat, din infinit, călcând printre luceferi să mântuiască lumea de păcat. Dar nimenea nu L-a primit în casă și nicăieri un loc nu s-a găsit, pe Domnul Domnilor, al lumii rege, nevrednici pământeni L-au umilit. Într-un târziu găsit-a Iosif locul, un grajd umil
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
sunt nici magii, iar cerul este-n nor acoperit. Isuse, eu n-am aur, smirnă sau tămâie, azi plâng, căci n-am nimic de oferit Porți scrise-n ochi poeme de iubire, Mesia, din cetatea lui David, Tu vrei să mântuiești întreaga lume dar porțile de har încet se-nchid. E seara de Crăciun și se aude: Marire-n ceruri, Pace pe pamânt! iar eu privesc spre bolta înstelată și văd, Isuse, ochi de legământ. Ah, simt cum inima se frânge
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
Câtă dreptate are Ioan Petru Culianu! „Scrisul îmi sparge deseori gândurile...”, gândurile filosofului înlănțuit de dorința de a (re)găsi izvorul iluminării, printr-o „transfigurare” - coborâre înspre tainițele sinelui. Și merită a reține că acel „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat”. Cel de-aici, al concretului și cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang - locul însorit, activ, al acestui
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
Nu știu / cine m-a strigat / de dincolo / că marea s-a deschis / și după o răscolire / a căzut zdrobit / întunericul / pe pragul casei; / de-abia îmi ajungea / la genunchi timpul” (Transfigurare), reținând că acest „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat”. Cel de-aici, al concretului și cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang - locul însorit, activ, al acestui
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Apologeții, apărători ai credinței creștine în fața Imperiului și a societății, au încercat să explice credința în Sfânta Treime plecând de la conceptul de Logos, familiar filozofilor greci. Iisus Hristos - Fiul lui Dumnezeu, este Cuvântul Tatălui, prin care Acesta a creat și mântuit lumea, fiind legătura Sa cu aceasta. În Cuvânt, noi Îl recunoaștem pe Dumnezeu și ne unim cu El. Pericolul, într-o astfel de explicație, ține de faptul că in filozofia greacă, conceptul de Logos, deține și posedă o natură "instrumentală
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
pragul Coboară neaua albă, viscolesc troieni Și clopotele bat a sărbătoare E lumea creștineasca în picioare Că ceasul a bătut în Bethleem. Sosit-a clipă menită să se nască Iubitul fiu, sortit a pătimi De cei pe care-avea a-i mântui Pe urmele credinței de vor ca să pășească. El s-a nascut lumină să ne fie Iubirea-n suflet să ne răsădească Să ne învețe ce-i milă creștineasca Și pe pamant s-aducă bucurie. Aprindeți azi în brad cu dragoste
LĂSAŢI STRĂINII SĂ VĂ TREACĂ PRAGUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361368_a_362697]
-
Eu altor neamuri nu le-am purtat ură. La orice închinare mă voi duce, Nu-mi trece nicio umbră peste gând Și dacă cineva nu-și face cruce Când aude clopotul plângând... Genunchii ce se frâng lângă icoane Să-și mântuie în pace jertfa lor, Copil crescut pe dealuri transilvane Jignirile de orice fel mă dor... Așa m-au învățat în vremuri grele Părinții mei, părinte sunt și eu, De undeva, de dincolo de stele, Se uită înspre mine Dumnezeu! Nu spun
DUMNEZEU de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361384_a_362713]
-
spațiul manifestării Sf. Treimi. Iar Biserica se manifestă în Sf. Treime, în care se află nuanțele persoanelor: a Tatălui și a Fiului și a Sf. Duh.(Tainele inițierii) De aceea cea mai mică biserică devine Ierusalimul ceresc. Iisus Hristos ne mântuie nu în primul prin învățătura Lui ci în prin Persoana Sa, care a zis: Eu sunt pâinea vieții (In. 6,35). De aici rezultă inseparabilitatea operei și învățăturii Lui Iisus Hristos de Persoana Sa, și acesta este un principiu dogmatic
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
spațiul manifestării Sf. Treimi. Iar Biserica se manifestă în Sf. Treime, în care se află nuanțele persoanelor: a Tatălui și a Fiului și a Sf. Duh.(Tainele inițierii) De aceea cea mai mică biserică devine Ierusalimul ceresc. Iisus Hristos ne mântuie nu în primul prin învățătura Lui ci în prin Persoana Sa, care a zis: Eu sunt pâinea vieții (In. 6,35). De aici rezultă inseparabilitatea operei și învățăturii Lui Iisus Hristos de Persoana Sa, și acesta este un principiu dogmatic
DESPRE BISERICĂ ŞI MISIUNEA EI ÎN ISTORIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361427_a_362756]
-
de lepădare lipsește cu totul sufletul de ajutorul lui Dumnezeu și îl predă „legat dracilor”50. Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră că sunt patru feluri generale ale părăsirii din partea lui Dumnezeu: - din iconomie, ca prin păruta părăsire cei încercați să se mântuiască; spre dovedire, ca la Iov și Iosif, spre întărire în credință; spre povățuire duhovnicească, ca la Apostolul, ca smerindu-se în cugetare, să păstreze covârșirea harului; spre pedeapsă, spre pocăință 51. Notele specifice, povățuitoare sunt: - ea aduce sufletului întristare multă
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
al lacrimilor și durerii, până la urmă nu mai rămân decât el singur și Bunul Dumnezeu. Dacă își conștientizează starea sa trecută și cere iertare de la El, are șansa să își răscumpere o viață petrecută, poate, în păcate și să își mântuiască sufletul. Dacă, dimpotrivă, refuză până în ultima clipă această prezență divină și se împotrivește ei, își irosește singur și cea din urmă șansă a fericirii sale veșnice. Prin urmare, suferința și boala reprezintă o formă de descoperire mai dureroasă și uneori
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
drumul spre desăvârșire, spre fericirea veșnică a vieții viitoare trece, inevitabil, prin proba ispitirilor și a încercărilor fără de voie, a supărărilor sau pătimirilor trupești și sufletești, care îi întăresc creștinului voința și îi intensifică nevoința. Toți cei care s-au mântuit au pășit pe "calea cea strâmtă și cu lacrimi", au suportat în însăși ființa lor dureri și încercări trupești sau sufletești, cu speranța mângâierii și a răsplatei viitoare. Învățătura tradițională a Sfinților Părinți ai Bisericii Răsăritene este aceea că necazurile
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
cu privire la Taina Sfântului Maslu din Noul Testament apare în Epistola Sfântului Apostol Iacov, care precizează următoarele: Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate, se vor ierta lui. Mărturisiți-vă deci unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
a fost glasul celui ce tună în pustie (pustia la modul propriu dar și la sensul figurat, adică pustia din sufletele necredincioșilor). Un anume sentiment de vinovăție apăsa cugetul fecăruia și ei se botezau întrebând: ce să facem ca să ne mântuim? A practicat botezul cu apă spre pocăință, cerând tuturor să facă fapte vrednice de pocăință și L-a arătat lumii pe Hristos care avea să boteze cu Duh Sfânt. Necutezând de prima dată, apoi cu multă smerenie L-a botezat
SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363829_a_365158]
-
Desigur că, sunt unii care se pierd în controverse, privind data exactă calendaristică a nașterii Domnului Isus. Însă nici acest lucru nu e important. Esențial este să îl sărbătorim cu adevărat pe Cel care a venit în lume, ne-a mântuit și acum e Viu în vecii vecilor și domnește sus în cer alături de Dumnezeu Tatăl. Să simțim bucuria dragostei Lui care trebuie să ne inunde inimile pe deplin, copleșindu-ne etern și unindu-ne cu cerul și unii cu alții
BUCURIA DRAGOSTEI E O ETERNĂ SĂRBĂTOARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363825_a_365154]
-
Isus Hristos. Simbolizând credința într-un singur Mântuitor și Mijlocitor - Isus Hristos și mărturia unui cuget curat, Botezul Nou-Testamentar este împlinirea îndemnului adresat întregii omeniri de Fiul lui Dumnezeu în Evanghelia după Marcu: „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit” (Marcu 16:16). Botezul, așadar, reprezintă decizia personală, fundamentală și responsabilă de a-L urma și sluji pe Domnul Isus Hristos, o decizie a omului care L-a întâlnit pe Dumnezeu”, ne-a
BUCURIE ÎN CER ȘI PE PĂMÂNT, LA SALONTA de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363882_a_365211]
-
Îmi place pielea ta crudă, zăpada cruciadelor o preerie adulmecată de păsări expirate în vreme de război, citesc despre golul din umbre ca despre insomniile tale furișate prin galaxii de uitare mă decupezi în lungi miresme de vară și mă mîntui cu totul ca pe-o meduză leneșă cu gleznele ude de dragoste cu tine într-o valiză plină de nori de ore mototolite în modul cel mai distins albastru regal din zile cubane plutind în rostul unui artificiu de calcul
ZĂPADA CRUCIADELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363979_a_365308]