2,090 matches
-
o forță căreia nimic nu-i putea sta În cale. De la ea am aflat multe lucruri la care nu mă gîndisem niciodată. De pildă, că existența socială e un mecanism care te strivește, dacă nu Înveți la timp să-l mînuiești. Eu nu am mînuit niciodată nimic. Am crezut că totul vine de la sine, așa cum crește iarba, cum Înflorește liliacul. Și anotimpurile soseau și plecau și a plecat și ea Într-o bună zi. Nu există prietenie adevărată Între femei, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu-i putea sta În cale. De la ea am aflat multe lucruri la care nu mă gîndisem niciodată. De pildă, că existența socială e un mecanism care te strivește, dacă nu Înveți la timp să-l mînuiești. Eu nu am mînuit niciodată nimic. Am crezut că totul vine de la sine, așa cum crește iarba, cum Înflorește liliacul. Și anotimpurile soseau și plecau și a plecat și ea Într-o bună zi. Nu există prietenie adevărată Între femei, Îmi spunea. Ele sînt prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lăsau inconștienți fotografiatul pe ultima zi și, tot așteptând, zâmbetul s-ar fi crispat și atunci puteam să ne apucăm de retușat. Dar cel mai mult îmi plăcea să lucrez în atelier. Acolo sarcina mea erau reflectoarele, dar tot eu mânuiam și cele trei pânze uriașe, înfășurate pe niște rulouri. Pe prima erau „Piscurile necucerite“, iar pe celelalte două, „Lacul ziua“ și „Lacul la asfințit“. Ăsta era preferatul nostru, el dădea emoție muncii, pentru că aveam ocazia să așteptăm ani la rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nici atunci moșul nu se arătase prea bucuros de prezența sa. Se opusese din toate puterile atunci când Ileana îi spusese că Toma e noul paznic hotărât de zei. Nu cedase decât în momentul în care Cristi îi dovedise că poate mânui toiagul la fel de bine ca și el. Un fior rece i se scurse pe șira spinării. Oare Ileana era factorul lipsă? Scutură cu putere din cap, nu voia s-o amestece și pe ea. Nu și de data aceasta, acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
reușit să întocmească monografia școlii din Lunca, com. Filipeni. Chiar dacă textul original, scris de mâna lui Ion Ciuchi, a fost modificat de cei trei învățători, în conformitate cu normele limbii române din secolul al XX-lea, tot se observă că Ion Ciuchi mânuia bine limba română de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind un document valoros sub raport istoric și lingvistic. Iată textul așa cum se află în „Momografia școlii Lunca”: „în seara de 7 noiembrie 1784 veneam din Bacău pe drumul ce trece
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pistoane și vase comunicante, toate acestea parte din necunoscuta știință teutonă care susținea linia glorioasă a acelui Înainte-stătător al tehnologiei grafice. În favoarea sa trebuie să spun că, deși probabil că aveam o Înfățișare de mațe-fripte, vînzătorul ne-a lăsat să mînuim stiloul cît am voit, l-a umplut cu cerneală pentru noi și mi-a oferit un pergament pe care să-mi pot scrie numele și să-mi Încep astfel cariera literară pe urmele lui Victor Hugo. Apoi, după ce Îl trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
chema. O femeie înaltă și ciolănoasă care avea un chip cu trăsături ascuțite și picioare de măcelar, fată bătrână - și mulțumită că era fată bătrână -, dar o persoană generoasă. Timp de patruzeci de ani făcuse înscrisurile primăriei, fiindcă știa să mânuiască pana și cerneala cu grație, fără să facă greșeli și fără să lase pete. Avea o pensie care-i permitea să trăiască fără excese, permițându-și adesea să cumpere carne și bând în fiecare seară un păhărel de porto. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și o găsesc în pat, sub plapumă, se vedea doar capul tânăr și frumos, noi, la școală, o iubeam toți, nu era nevoie să facă nimic pentru strălucirea aia a ei... Uite-acolo microfonul, apeși pe butonul albastru, știu să mânuiesc un magnetofon!!!, mă cocoșesc eu, păi, dă-i drumul dacă știi, zice profa pisicindu-se, am simțit asta. Pân la buzișoare Pân la țâțișoare... Recitam și mă uitam pe plapumă, îmi plimbam ochii pe mătasea aia, deloc în ochii profei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în grădină, sub măr, pe fotoliul de nuiele împletite, Frumoasa Neli, obosită și ea, întinde o mână și mângâie cepele coapte din funia agățată în măr: ce lume, ce ocină și ce moșie mi-a arătat stăpâna mea, ce vorbe mânuiește, cât am umblat în cruciș și-n curmeziș, câte mi-a arătat, Doamne, am uitat cu totul de mine, aș fi vrut să nu se mai termine poveștile astea!!! Probabil, n-o să mai plec de aici, aș putea da, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
finanțist. Sunt sigură că ți s-ar potrivi grozav. Ai putea Începe ca lucrător la ghișeu sau curier, cred, iar de acolo să urci scara ierarhică - aproape fără limită. Sunt sigură că dacă aș fi bărbat, mi-ar plăcea să mânuiesc bani. Așa cum stau lucrurile, a devenit pentru mine o pasiune senilă. Dar, până nu trec mai departe, vreau să discut ceva cu tine. O anumită doamnă Bispam, o femeie supracordială pe care am cunoscut-o la un ceai zilele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jos. Dar nu mai are nici o importanță. Cât de curând, cred, oamenii vor veni să-și ia singuri ceea ce doresc. Dinspre omul cel plăpând s-a auzit un șuierat furios: - Mitraliere! - A, dar dumneavoastră i-ați Învățat cum să le mânuiască. Bărbatul cel mare a clătinat din cap: - În țara asta sunt destui proprietari care nu vor permite așa ceva. Amory ar fi dorit să cunoască repartizarea statistică a deținătorilor de proprietate și a celor care nu aveau nimic, dar s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-mi treacă pe dinainte. ― Îți place dulceața? mă întreabă Berechet după ce mă opresc din povestit. ― Îmhî, mormăi eu, cu lingurița tocmai în gură. Se lasă o tăcere de pluș, de dincolo de geamuri răzbea către noi murmurul mașinilor de pe Magheru, Berechet mânuia cu delicatețe în mâini un presse papier elegant și ofta cu bucurie, ca de o clipă fericită pe care nu vrei să o mai termini. Mă uit la el cu admirație. Un cozeur desăvârșit, o enciclopedie ambulantă de povești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mai ales că eu repetam un detaliu până mă plictiseam eu de el, dar nu te pui cu stilul omului. De fapt, când a început spectacolul, am înțeles că tot ce era mai important făceau el și nevastă-sa, ei mânuiau păpușile și măștile, ceilalți erau un fel de cor antic care rostea din când în când câte o sentință. Teribil de interesant, iar măștile, care pe lumină crudă mi se păreau urâte și necizelate, își dovedeau forța trezindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
folos, trebuie să transformi o ipoteză plauzibilă în realitate confirmată. Nimic nu pare mai ușor de prezentat ca adevărat decât ceea ce este verosimil. Astfel, citind paginile consacrate de Lucrețiu iubirii, putem constata o descriere minuțioasă a ravagiilor iubirii-pasiune. Anatomist riguros, mânuind scalpelul, necruțând nimic, criticând fără milă certitudinile mondene asupra acestei chestiuni, curățând abcesul până la os, filosoful zdruncină și neliniștește - în sens etimologic. Niciodată un astfel de portret acuzator n-a fost schițat cu atâta sinceritate și cruzime. Plecând de la aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cuibul, în timp ce altele pregăteaupoate, cele necesare unei odihne liniștite. Doar aici în Deltă am avut prilejul să observ o diversitate de păsări, acăror denumirea o auzeam pronunțată doar de plutașul nostru. Un tânăr cuo privire tăioasă, de statură potrivită, dar mânuia barca cu cei șase orășenicu dexteritate, în timp ce ne povestea și ne îndruma atenția spre malurilecu foioase. Deodată a oprit strigând :suntem în Gârla Turcească și la capătul ei esteLaguna-un loc mai adânc! Acolo am văzut unele păsări acvatice. Cât
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
înfocare: -Taci mă! Că-i mai bine în Siberia pe socoteala statului decât aici pe socoteala mea. De unde tragem concluzia că paradoxalul și cheltuitorul Caragiale se descurca bănește greu cu toată moștenirea Momuloaiei.” Asemenea eroului din Cântecul Nibelungilor, unde Volker mânuiește și sabia și lăuta, la sfârșitul unei poezii intitulată amicului meu Gion, Caragiale scrie: „Scuză-mi, Gion, acest pripelnic indigest ola padrio ( ... ) ghiveci amestec talmeș balmeș.” Haimanaua se referea la „ipersensibilitatea ramolitei jupânițe ce se cheamă Academia.” Pe Caragiale, cel
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
privirea îți caută rătăcita în gol...tot ce credeai până acum despre durere și dezamăgire a fost depășit. Îți simți tâmplele pulsând de parca o inimă nemiloasa vrea să-ți explodeze în creier.Cutitul înfipt adânc în rană se răsucește ușor mânuit parcă de o mană sadica.Pumnii îți sunt atat de strinsi că-ți sinti unghiile înfipte adânc în carne.Mintea refuză să realizeze. Și lacrimile refuză să-ți curgă. O lacrima . Măcar o lacrima de ți-ar udă pupila zgâriata
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]
-
obârșie a uneilumi pe care sigur că am avut-o, dar am pierdut-o din neștiințăsau nepăsare. - La lansarea volumului „Tablete contra disperării”, Constantin Cubleșan afirmă că „tablete nu pot scrie decât cei care au în ei talentul de a mânui cuvântul și Melania Cuc are acest talent”, iar Artur Silveștri, în „Mărturisire de credință literară”, adaugă: „Melania Cuc este autoarea unui tip singular de tablete”. De ce sunt atât de speciale tabletele în general, de ce nu se află la îndemână oricărui
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
mergeau sub amenințarea armelor de foc. Muntele părea o pasăre ce obosise să se mai înalțe spre piscuri ca să ciugulească firimituri din fruntea cerului. Adrian gândea că jos nu există zbor; că sunt păsări cu aripi frânte de paturile armelor mânuite cu cruzime de purtătorii uniformelor albastre. La poalele muntelui îi așteptau mai multe dube să-i ducă la sediul Securității. Începuse drumul spre Iadul oamenilor... *** Se luminase de ziuă și Adrian mai lenevea în pat. Se ghemuise la pieptul tăcerii
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
dar i-a și răpit-o, după doar trei zile, lăsându-i-o zălog pe Daniela-Maria, copie fidelă și mărturie a iubirii sale „pentru dragul ei Tinu”, alias Iustin Dobrescu. Astfel autorul Marian MALCIU dovedește o adevărată abilitate în a mânui destinele personajelor sale, viețile acestora, dar vom observa că și sentimentele ce le trăiesc, prin specularea antecedentelor fiecărora dintre ele, sunt la fel de abil folosite. Ca și în romanul „Ispita”, autorul își supune personajele feminine, în special, unor momente sensibile în
„TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII” SAU INCURSIUNE REALISTĂ PRINTRE VESTIGII ROMANTICE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362337_a_363666]
-
care cauză, acest teritoriu se numea „CUMANIA”. Că valahii au fost bucuroși să-i conducă Negru-Cumanu și-a lui ceată, că de la ei au învățat să se lupte. Cumanii le-au arătat cum să călărească, să tragă cu arcul, să mânuiască spada și să se apere cu scutul. Cum să nu-i respecți și să-i slujești? Domnul Djuvara a prezentat vreo 13 argumente în favoarea teoriei sale cumane, dintre care menționez: 1.-Regele maghiar Carol Robert de Anjou, a emis o
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
în suflet dragostea de om, de adevăr, de dreptate, de frumos, de curățenie și puterea de a lupta pentru aceste valori. Idealul său în artă este acela ca arta să devină expresie a permanenței valorilor umane. L-am întrebat cum mânuiește paleta multicoloră ca să iradieze frumosul, să transmită mesaje de adâncă vibrație și cu profunde semnificații și simetrii poetice. Mi-a raspuns: „Simplu. Nu fac niciun efort. Tot ce pictez este surprins de ochiul interior, ochiul stărilor de spirit. Ce vede
„CEASUL DE TAINĂ” AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362453_a_363782]
-
A fost o noapte de dragoste gustând din plin adevăratul ei înțeles, sau poate dăruirea ei totală spre a simți și el, soțul care o înșelase ceea ce a simțit și ea sigură că el a putut să o înșele. Cine mânuiește viața omului a ști dacă această neprevăzută întâlnire va dură doar cele câteva ore sau... poate va continua o viață! Cine nu crede în destin sau soartă? Cine a mai gândit atunci la o asemenea poveste fermecătoare? Cât de repede
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
trecea. Începu deci să privească din alt unghi viața și își spuse că singurul mod de a fi liber era ca să-și cumpere libertatea mult dorită. Mai întâi trecuse de partea zeloților și deși aceștia nu dispuneau de cine știe ce averi, mânuiau totuși bunuri și bani pe care traiul unui om simplu, bucolic, din provincie, nu le cunoștea. Apoi Baraba își plănui mai bine așteptările sale când făcu cunoștință cu marile orașe. Ierusalimul, Ierihonul, Cezareea și altele, îl impresionaseră puternic la vremea
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
Ceva misterios și magic, în același timp. Totul duce spre un subconștient stratificat, îmbogățit de lucruri pe care efectiv nu ai cum să le explici.” PETRU DAMIR “Petru Damir este, ca întotdeauna, vivace și deseori impetuos, iar febrilitatea cu care mânuiește uneltele evidențiază o inteligență activă, mereu în alertă. Semnele predilecte: roata, pasărea, fluturele, clepsidra s.a.m.d. au în contextul grafic conotații profunde, personale. Tratări și rezolvări uneori monumentale în naturile statice amintesc reușitele autorului în zonele artei murale. Prin
PORTRET DE ARTIST PETRU DAMIR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364230_a_365559]