850 matches
-
astfel... nu mai ești luminos... acum ești doar un cal obișnuit, pe care trebuie să-l iubim, dar dacă face ceva rău, trebuie săl și pedepsim. Se opri din țesălat că era vizibil, orice atingere pe spate era dureroasă pentru mânz ...așa, doar îl mângâia cu palma și își culca fața plină de lacrimi pe spatele cald al mânzului. -Tu nu mai poți fi Luminosul! De astăzi ești doar un cal normal... Cuvintele - Elisabeta Un băiat trist stătea pe băncuța din fața
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
dacă face ceva rău, trebuie săl și pedepsim. Se opri din țesălat că era vizibil, orice atingere pe spate era dureroasă pentru mânz ...așa, doar îl mângâia cu palma și își culca fața plină de lacrimi pe spatele cald al mânzului. -Tu nu mai poți fi Luminosul! De astăzi ești doar un cal normal... Cuvintele - Elisabeta Un băiat trist stătea pe băncuța din fața casei, într-un mic oraș. Trăia cu unchiul și mătușa lui. Părinții i-au murit când era mai
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
altfel, nu-și găsesc mănușile și Încălțămintea potrivită. Ceilalți copii le spun băiețoi sau mai rău: femei-maimuță, gorile. Pielea mă camufla. Anii șaptezeci erau vremea potrivită să ai pieptul plat. Androginia era la modă. Înățimea mea rahitică și picioarele de mânz Îmi creau ținuta unui manechin. Hainele mele nu erau În regulă, chipul meu nu era În regulă, dar formele mele unghiulare erau. Aveam Înfățișarea aceea de saluki. În plus, dintr-un motiv sau altul - temperamentul meu visător sau caracterul pedant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
al dracului mai sunt. Eu, nu am decât un dinte contra dobitocilor de români, la care fanariotismul nu le-a ieșit nici acum din cap, și se închină la toți străinii, dându-le cheia casei... Bășcălia la români Cred că mânjii aceia tineri, care au ajuns în fruntea marilor partide cu vocație guvernamentală, PSD, PNL, PC, au vreun dinte împotriva mea, că altfel nu pot să zic. Poate mă veți învinui că sufăr la modul acut de paranoia, tip Vasile Vecinu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
grup, ce zorea din răsputeri ca să prindă trenul. Era tocmai grupul de orbi, ciungi, ologi, pe care-l văzusem de atâtea ori în tren. Acum, ca prin miracol, nici unul nu mai avea nici pe naiba, sporovăiau veseli și zburdau ca mânjii, iar tipul acela cu ciomagul, de data aceasta îl purta pe umăr, ca să nu-l incomodeze la mers. Au trecut pe lângă mine ca vijelia, dar tipul care probabil era vătaful grupului, a observat că eu m-am uitat lung la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
precis că am treabă să continuu povestea? Trebuie să ne gândim la un titlu foarte oximoronic, ceva care să reflecte și arhaismul autohton, și exhibarea lui e-mailată. Doamne, când mă uit la ce expresii folosim, rămân mută. Brazda, brazda și mânzul se combină într-o veselie cu această neolatină academică, engleza sans frontières. E un fel personal de a trăi raportul globalizare-localism. Hamburger și mititei. Ștevie la grătar și pizza. Suntem ca-n bancul despre dacii disidenți care îngăimau la Sarmizegetusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
veselie cu această neolatină academică, engleza sans frontières. E un fel personal de a trăi raportul globalizare-localism. Hamburger și mititei. Ștevie la grătar și pizza. Suntem ca-n bancul despre dacii disidenți care îngăimau la Sarmizegetusa: barză, varză, brazdă, viezure, mânz în timp ce comandantul legiunii ținea discursuri despre Pax romana, scriere latină, terme, viaducte. Ne aflăm în situația stranie că trăim în două lumi (fără straturile arheologice la care săpăm acum). Pentru concetățenii noștri ne dați în workshopuri suntem prea departe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fuga la neică Marin, mă! Până ce-mi duse calul în șopron, până răcni la muiere: „U! Ano, fă! rupe gâtul la găina a pestriță!“, până intră în odaia scundă, afumată, cu zâmbetu-i frățesc, Marin pușcașul sosi, cu băiatul ca un mânz după el. Uite-l, ăsta-i! zise mândru Sandu, și întinse mâna spre om. Pușcașul, scund, lat tare în spete, cu obrazul uscat, înnegrit de o barbă rară, zbârlită, mă privea fără să clipească, fără să zâmbească, cu doi ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
jug, în stânga, apucă funia boilor și începu să-i îndemne. Da’ asta ce-i, moșule? întrebă doctorul căscând ochii. A cui e flăcăul ista? Apoi dă, zise moșneagul arătându-și ochii dintre sprâncene. Iaca așa, s-a luat ca un mânz după mine, din sat... Numai m-am trezit cu el în căruță... Îi de acolo, din sat... a unui român... —A lui Ilie Popa! zise țâncul cu părul zbârlit, cu un glas pe care cerca să și-l îngroașe. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avutul vecinilor. Ca să scape de pacoste, vecinul se Învoi. Imediat Începură să Împartă lucrurile. Casa o Împărțiră În două. Cu șura și grajdurile făcură la fel. O parte din păsări și animale trecură dincolo de gard. Se Împotmoliră când ajunseră la mânz. Femeia ținea ca mânzul să fie Împărțit În două. Bărbatul se Învoi cu greu. Mai Întâi el Încercă să răscumpere mânzul, la care ținea ca la ochii din cap, dându-i În loc un alt bun. Femeia o ținea Însă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pacoste, vecinul se Învoi. Imediat Începură să Împartă lucrurile. Casa o Împărțiră În două. Cu șura și grajdurile făcură la fel. O parte din păsări și animale trecură dincolo de gard. Se Împotmoliră când ajunseră la mânz. Femeia ținea ca mânzul să fie Împărțit În două. Bărbatul se Învoi cu greu. Mai Întâi el Încercă să răscumpere mânzul, la care ținea ca la ochii din cap, dându-i În loc un alt bun. Femeia o ținea Însă pe a ei. Vroia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și grajdurile făcură la fel. O parte din păsări și animale trecură dincolo de gard. Se Împotmoliră când ajunseră la mânz. Femeia ținea ca mânzul să fie Împărțit În două. Bărbatul se Învoi cu greu. Mai Întâi el Încercă să răscumpere mânzul, la care ținea ca la ochii din cap, dându-i În loc un alt bun. Femeia o ținea Însă pe a ei. Vroia ca mânzul să fie tăiat În două cu ajutorul unui joagăr. Ca să scape de belea, bărbatul, Împreună cu blânda sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să fie Împărțit În două. Bărbatul se Învoi cu greu. Mai Întâi el Încercă să răscumpere mânzul, la care ținea ca la ochii din cap, dându-i În loc un alt bun. Femeia o ținea Însă pe a ei. Vroia ca mânzul să fie tăiat În două cu ajutorul unui joagăr. Ca să scape de belea, bărbatul, Împreună cu blânda sa soție, cu fața toată numai lacrimi, aduseră toporul și beschia, pregătindu-se să-i vină mânzului de hac. Și, când bărbatul ridică toporul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o ținea Însă pe a ei. Vroia ca mânzul să fie tăiat În două cu ajutorul unui joagăr. Ca să scape de belea, bărbatul, Împreună cu blânda sa soție, cu fața toată numai lacrimi, aduseră toporul și beschia, pregătindu-se să-i vină mânzului de hac. Și, când bărbatul ridică toporul ca să-i aplice o lovitură fatală În țeastă, cocoșul cântă de trei ori și totul pieri ca În ceață. Bărbatul și muierea lui stăteau unul În fața altuia, unul ținând În mână un joagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
descoperea cerul, ară tân du-mi pe rând poziția astrelor, Carul Mare și Carul Mic, Steaua Polară, Luceafărul. Exista între noi o complicitate minunată când, la sfârșit de săptămână, mergeam împre ună la moșie, unde trebuia să se nască fie un mânz, fie un 39 vițel, fie un purcel, sau ieșiseră din ouă bobocii de rață. Apoi, cum tata era proprietarul unei herghelii, avea cai care participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
e, aprobă ea, dar omul este făcut din contrarii. Martin Luther King ne propunea să vedem lumea fără egoism, fără vanitate, eliberată de egoul criminal din noi, pe când Maria Antoaneta se purta ca un copil, se juca ase meni unui mânz năzdrăvan, era poate prea tânără, prea frumoasă pentru a înțelege răspunderea pe care o avea față de țara ei. Spune-mi acum alegerea ta. — Maica Tereza. Am văzut-o o singură dată la Bucu rești, după 1989, când a venit să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
se Înțeleagă unul pe celălalt. Priviră amândoi casa, care nu se schimbase din copilăria lor, apoi dealul care urca ușor spre marginea pădurii. - Gata? Întrebă Alexandru deodată. Își amintiră Întrecerile pe care le făceau după ce tatăl lor de adusese doi mânji micuți, pe care Îi Învățase să călărească. Porneau de la marginea pârâului și alergau până la pădure, trecând pe lângă curtea unde moș Onofrei Îi urmărea, sprijinit În gard, cu un zâmbet șugubăț. - Gata! spuse Ștefănel. Dădură pinteni deodată și se lansară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mini un deliciu. Caii mari și proști! - constată cu mulțumire Nory -- stau cu capul în jos, subt hățurile moi, pe care le ținea moșul. - Unde sunt roibii? întrebă nervos Lenora. - La grjd, coniță! răspunse vizitiul bătrân. - Gabrioleta a plecat cu mânjii, zise Hallipa grăbit, ca să o lămurească. Trăsura se urni greoi, comodă, de altfel, și pe arcuri bune. De pe aleea albă, Elena făcea semne de adio lui Nory; Hallipa trăgea obloanele verandei pentru noapte, Lenora dispăruse în alcovul alb, roz, mauve
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
al umbrelor bizare din basme, pornise în lume. Mini nu auzea mersul trăsurii lor, dar i se părea că undeva înainte, aude și vede echipagiul diabolic al fetei: Mika-Le în panerul vechi al 22 23 dag-cart-ului de țară, tras de mânjii mărunți, ce duceau grăbit încărcătura lor ușoară: fata puțintică și valiza ei de școlăriță, în care erau, desigur, cele două rochii cu care o văzuse Mini de două ori și cele două albumuri cu schițe pe cari i le arătase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în lacrimile nopții și mi-am limpezit ochii în primele raze ale astrului zilei, am încălecat pe un nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
descoperea cerul, ară tân du-mi pe rând poziția astrelor, Carul Mare și Carul Mic, Steaua Polară, Luceafărul. Exista între noi o complicitate minunată când, la sfârșit de săptămână, mergeam împre ună la moșie, unde trebuia să se nască fie un mânz, fie un vițel, fie un purcel, sau ieșiseră din ouă bobocii de rață. Apoi, cum tata era proprietarul unei herghelii, avea cai care participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri, să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
e, aprobă ea, dar omul este făcut din contrarii. Martin Luther King ne propunea să vedem lumea fără egoism, fără vanitate, eliberată de egoul criminal din noi, pe când Maria Antoaneta se purta ca un copil, se juca ase meni unui mânz năzdrăvan, era poate prea tânără, prea frumoasă pentru a înțelege răspunderea pe care o avea față de țara ei. Spune-mi acum alegerea ta. — Maica Tereza. Am văzut-o o singură dată la Bucu rești, după 1989, când a venit să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cramele, pădurile, frunzele galbene, țigăncile, haiducii, cușmele, flintele, gurile de rai, picioarele de plai, răzoarele, viroagele, luna, strigătele misterioase, câinii, păsările, grajdurile, grâul ca lan, grâul ca boabe (copt sau cu lapte în el), tufișurile, pâraiele, vițeii cu botul crud, mânjii, răstoacele, și toate acestea chiar și astăzi, în ciuda necontenitei schimbări a peisajului nostru, care modifică toate aceste văioage, șipote și cavalcade, nu numai ca viziuni ale unei imaginații idilice, ci și ca psihologie a locuitorilor, fie ei moșnegi sau fete
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ar fi fost prea târziu: nevrednica ar fi fost luată de altul, cu acte În regulă. Așa se face că nu-i trimisese bani, ca să nu cumva să ajungă prea devreme acasă și să strice totul cu patima lui de mânz nedus Încă la montă. Însă pe Cătănuță nu gândurile astea Îl Încurcau cel mai tare. Când Îi venise rândul să intre la fete, pășise cam cu șovăială În baracă. Cel care icnea și zgâlțâia patul celălalt nu apucase să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gospodării. Trecu pe lângă el În goană o căruță În care Rândașul, beat, Învârtea biciul și plesnea cu el spinarea iepei. În urma căruței tropotea din copitele mici un cârlan alb, cu ochii mari și negri. Mai Încolo, un camion spintecă burta mânzului cu un colț al barei din față. Vietatea se prăvălise, picioarele subțiri i se Încurcaseră În mațele revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, Împingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]