1,078 matches
-
părul care pentru o clipă se zbătu în aer ca o perdea neagră de mătase, apoi arătă spre colțul casei. - Tata-i acolo în spatele casei fiindcă deja a apus soarele. Câinele se aciuase sub o grămadă de vreascuri și mai mârâia din când în când ca o furtună îndepărtată, ca să dea de știre că el nu renunțase la a păzi casa aceasta. Simiuc dădu colțul casei și imediat făcu o mișcare instinctivă de retragere fiindcă dăduse cu ochii de malul înalt
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
om se materializează printro liniuță impersonală și anostă care unește două numere, numerele hotar al existenței fiecăruia. Glasul ei suna acum molcom, undeva un greier țârâi înalt și liniștitor, câinele dădu deodată un zvon scurt, lătrând de câteva ori, apoi mârâi înfundat, aciuându-se sub grămada lui de vreascuri. Simiuc o asculta în continuare pe fată: - Pentru mine trăiește ea, și Isidora își trecu drăgăstos palma peste fața zâmbăreață a păpușii care-și arăta cei doi dinți din față albi ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lovit cu afurisită de piatră din grămada asta a dumitale.” Știam că totul suna anapoda fără nici o logică dar totuși speram ca asta să-l scoată din starea ceea. Privind parcă prin mine, undeva departe spre marginea câmpiei, mai mult mârâi decât zise: „Ei și... ”. Apoi se cufundă iar în gândurile lui. Rămăsesem stupefiat, nu mă așteptasem la acest răspuns. Mă așteptam la orice dar la acesta așa de aiuristic, nu. Poate de puține ori în viață rămăsesem așa descumpănit, cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cea mai importantă meserie pentru evoluția ulterioară a unei națiuni - aceea de dascăl - este acum subestimată, bagatelizată de-a binelea în România. Profesorii sunt defăimați, respinși, făcuți cu ou și cu oțet în orice ocazie. Proletarii zilelor noastre, de pe margini, mârâie câinește la modul critic față de aceștia. “Dascălii lucrează 4- 5 ore pe zi și au 3 luni de vacanță pe an, iar alții lucrează 8-12 ore zilnic, pe același salariu; să își ia încă un serviciu dacă nu le ajung
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
s-au inventat altele noi, nici o reacție de leac nu a apărut din vreo direcție a actualilor cotcodaci, care numai când consideră ei devin „indignați”. Când a făcut Băsănău o reporteriță „țigancă-mpuțită”, nici măcar unul dintre „intelectualii” lui nu a mârâit nimic! Când a tras ghiolbanul, precum Gore din Chitila, un dos de palmă-n fața unui copil, iar scandalul a devenit public, mai ceva decât Casa Poporului, nici unul dintre „marii gânditori” băsiști nu a cârâit oripilat, doar la ideea că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
curajul copilei, bărbatul își încleștă degetele pe brațele ei și-o ridică. În secunda următoare, fata mușcă mâna dușmănoasă cu putere, strânsoarea dispăru și ea căzu bufnind înapoi pe covor. Ridică privirea spre fața schimonosită de durere a bărbatului și mârâi. Acesta rămase perplex. Deveni conștient că puștoaica se va bate cu el, parte în parte, dar nu va renunța niciodată. Glasul Sandei îl făcu să tresară: M-am întors. Sunteți bine? Luana îi răspunse victorioasă: Foarte bine. Mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se prezentă și ceru să vorbească cu unul din băieți. Dorm, i-a spus femeia. Treziți-i! a venit prompt răspunsul Fără să știe prea bine de ce, Aneta intră în dormitorul nepoților și-l trezi pe Oliviu. O voce somnoroasă mârâi în receptor: Alo... Sunt Luana. Ce facem azi? Eu zic să mergem acolo unde am fost ieri cu Dan. E un loc superb, care... Băiatului i se păru că visează. Fata turuia fără opreliște, țintuindu-l de receptor, împiedicându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ne-a lămurit Bovo. Dar, deși nu are autorizație, dacă-i dați trei parale, ne trece dincolo. Am scotocit în desagă ca și cum aș fi dat cu greu de vreun bănuț. I-am arătat în palmă cele trei parale. Pescarul a mârâit, s-a dus să dezlege o barcă cu fundul plat, ascunsă printre tufișuri. - Toți în chestia aia? am întrebat neîncrezător. - Nu contează barca, ci barcagiul, m-a lămurit Bovo, iar Cagnaccio se descurcă chiar și când apa dă peste mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mă mai tot domni! Aici domnește egalitatea celor morți. De-aici până la primul han sunt cel puțin șase mile, și-acum, uită-te acolo! A arătat spre locul unde erau îngropați morții. O haită de câini scormoneau grămezile de pământ, mârâind, atacându-se și mușcându-se. - Nu mai e mult și se-ntunecă, și câinilor li se vor adăuga lupii. Ei știu că, din când în când, câte unul de-aici se aruncă între ei ca să aibă o moarte mai iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care era nepotul lui Koroku. Casa lui Tenzo din Mikuriya era o prelungire a celei din Hachisuka și avea Întotdeauna În găzduire Între douăzeci și treizeci de ronini. Koroku era și mai furios din cauza Înrudirii sale cu Tenzo. — E scandalos, mârâi el, cu dispreț la adresa relelor obiceiuri ale lui Tenzo. Am fost un prost să nu iau În seamă comportarea recentă a lui Tenzo. A Început să poarte straie alese și să țină mai multe femei. A aruncat În dizgrație numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de pește crud și zarzavaturi conservate agresa simțurile. Și nu numai atât, dar alimentele adunate În catități mari din Sakai și Kyoto fuseseră despachetate și Îngrămădite Într-o dezordine Îngrozitoare. Peste mâncare și În jurul lui Nobunaga roiau muște. Aici pute! mârâi el, furios. Apoi, intrând În camera unde se gătea, continuă, fără a i se adresa cuiva anume: — Ce-i asta? Numai mizerie! Numai risipă! Aveți de gând să gătiți pentru onoratul nostru oaspete În putoarea asta? Vreți să-i serviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
timp de pace. Opera Seniorului Nobunaga este terminată doar pe jumătate, rămânând multe dificultăți. Chiar mai multe decât pe vremea când era printre noi. Katsuie le cerea Încontinuu colegilor lui să vorbească și, de fiecare dată când deschidea gura - aproape mârâind - Takigawa dădea din cap. Dar se părea că Încă era dificil să se ghicească gândurile celorlalți. Hideyoshi luă, din nou, cuvântul: — Dacă soția Seniorului Nobutada ar fi Însărcinată În acest moment, iar noi am aștepta tăierea cordonului ombilical pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de Înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar În ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea cu glas scăzut, dar fierbând de indignare. — Scuză-mă, te rog, Îi spuse Nobuo lui Nobutaka, ridicându-se primul. Acum era rândul lui Nobutaka să fie nemulțumit. Părea să considere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
descărca; dezbalanță; deznădejde; de dor; duioșie; după iubită; Emo; emoțional; emoționat; eu; examen; fata; fetița; firav; frică; fricos; fript; gălăgie; gelos; gumă; hohote; inima; încet; lacrima; cu lacrimi mari; lacrimi, suferință; lăcrămează; lovit; lovitură; mai mereu; de milă; milă; milos; mîrîie; mornîie; muzică; neajutorare; nemulțumire; nenorocire; neputință; nervi; nervoasă; niorcăială; obraz; ocărî; oftează; om; omul; palid; pix; plăpînd; preferință; proastă; probleme; rană; răsunător; rău; răutate; renaște; repede; salcie; sărat; sărmana; scîrbă; sensibilă; sensibilitate; sentimente; singurătate; soacră; strigă; a suferi; suferințe; din
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dar numai pe jumătate, umplând jumătate de zare, am înțeles că s-a produs un eveniment fără precedent. Iar pisica miorlăia. Zic "miorlăia", dar nu, era altceva. La fel de bine fluiera sau mugea sau de ce nu răgea, zbiera, boncăluia, clămpănea, cloncănea, mârâia" (p. 161). Este evidentă tulburarea naratoarei la vederea animalului înfricoșător atât prin aspect, cât și prin ceea ce întruchipează. Aspectul naturii din roman depășește realitatea și se situează la marginea unui apocaliptic disciplinat: pământul plouă, pornind spre cer atras de nori
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
copil autist. Și totuși, acesta este motivul pentru care un tânăr autist poate să se apropie de o căprioară și să o mângâie sau să intre în cușca unui câine și să-i ia farfuria cu mâncare fără ca acesta să mârâie. Ne petrecem 60% din timp privindu-i pe ceilalți, în vreme ce la un autist este vorba doar de 4%. Asupra persoanelor care ne interesează întârziem privirile mai multă vreme și mai des decât asupra celorlalte. Astfel, le dăm senzația că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
viței, purcei și pui de găină (alimentația noastră nu mai este la fel de restrictivă ca aceea din Orientul Apropiat al Bibliei) - ne punem pe critică mai ceva decît fiul cel credincios. Generozitatea tatălui nu ne învață nimic. Preferăm să cîrtim, să mîrîim, să înjurăm, să ne vărsăm focul pe frații noștri risipitori întorși acasă. E o dovadă de răutate și de prostie. Nu ne spune nimic fericirea cu care tatăl își îmbrățișează fiul risipitor revenit la vatră. Ni se pare naivă și
Așa nu se mai poate! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9302_a_10627]
-
înseamnă să ai dreptate; irlandez - să greșești"), Lionel Ray ne servea aforisme: "La Pythie ne dicte pas des symphonies". Voia să-i contrarieze pe toți și reușea. Ne-am enervat că nu accepta apropieri între muzică și poezie. Eu am mârâit ceva despre origini (desigur, despre cele comune ale muzicii și poeziei...) și i-am povestit legenda lui Hesse despre poetul învins în turnir (lupta s-a uitat, numele reginei s-a uitat, dar se mai știe textul prăpăditului învins - Chagrin
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
ceva mai departe de ceilalți. Gâfâia puternic. Se vedea că drumul, ușor pentru tovarășii lui, pe el l-a ostenit. Își linse rana, iar și iar. Apoi, deodată, unul dintre lupi se ridică și veni lângă el. Îl mirosi. Roșcatul mârâi, dar celălalt nu se urni, ci continuă să-l privească cu insistență. Apoi alți doi se apropiară, rigizi, tăcuți. Acum îl priveau, cu asprime, trei perechi de ochi cu sclipiri verzi. Se însera încetișor. În amurgul ce se lăsa, privirile
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
Băncii Centrale a Ungariei este o chestiune de suveranitate și Uniunea Europeană (UE) sau FMI nu au niciun cuvânt de spus în această chestiune”. Băsescule, cască urechea bună, nu aia în care ți-ai băgat bețișorul: vreau să te văd cum mârâi la Comisia Europeană că România nu-i lac femeist. Apropo de bețișor, Liviu Avram îl ia la mișto, în Adevărul, pe șeful statului, scriind editorialul ”Băsescu e pe moarte, nu?”. Într-un fel, da. Metaforic, adică. Dacă ne gândim la
Ziare, la zi: Jurnalul aruncă secuii în calea tsunami-ului solar () [Corola-journal/Journalistic/27971_a_29296]
-
vapoarele astea. Atunci a fost momentul cînd ai început să ceri plăcere și un teren sigur sub picioare. Atît erai de convins de abundența, de neobișnuitul pe care urma să le cunoști. Nu-ți trimiteai gîndul înapoi. E august. Broaștele mîrîie la Pool. Cele mai stridente sînt rîndunelele. Nu ne place luna asta. Seara diluează lumina, se întețește. Licuricii prin tufișuri, lămpile noastre cu lumină slabă. încă ne mai citim unul altuia, liniștiți, împreună. Cineva a făcut un foc. Cînd lăsăm
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
treburile publice. Marele hap ingurgitat la repezeala de oamenii Convenției Democratice a fost preluarea, fără cel mai sumar inventar, a contabilității dezastruoase a țarii. Cand, la câteva luni după revenirea din uluiala, unii dintre reprezentanții noii puteri au început să mârâie, realizând că fuseseră duși cu preșul precum ultimii fraieri, era prea târziu. Nu-i mai credea nimeni. (Gurile rele spun că starea de vraja și intervalul de împietrire coincid cu cele șapte luni cât l-au avut alături pe Virgil
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
cei doi tătari care n-aveau vîrsta de armată. După încă vreo cîteva zile, tinerii hingheri adunaseră de pe străzi majoritatea cîinilor fără proprietar declarat. Dar nu izbuteau să-l prindă pe Leuțu. Cînd dădeau să apropie de el, ziua, îi mîrîia de la distanță și fugea fără grabă pe vreo stradă lăturalnică. Iar dacă hingherii se țineau după el ieșea din oraș, pe cîmp. Și atunci chiar o lua la fugă, dar nu de frica urmăritorilor, ci din instinctul lui de corcitură
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
cu lațurile lîngă casa Chelului și acolo l-au prins, în timp ce suspina după Neli. Leuțu nici măcar n-a încercat să se ferească de juvățurile lor, de parcă îi așteptase. De-abia după ce s-a simțit prins în laț, a început să mîrîie a rău, apoi să latre cu spume la gură. În loc să se liniștească atunci cînd hingheruții l-au mai slăbit din gîtuitură, s-a repezit la ei, iar ei, de frică, l-au beregățit de tot cu sîrma lațului, deși fetele
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
nu se vînd căpșuni proaspăt culese. Nu ca astea. - Zău așa, domnule, zise Molly, făcîndu-se nevăzută cu casoleta ei albă plin de fructe roșii. Asta-i hoție pe față! Vînzătorul de căpșuni, tînăr, gălbejit, slab și nevoiaș, își înălță chipul mîrîind, fixînd cu privirea fereastra la care tocmai reapărea Molly. Cînd le văzu împreună pe cele două femei, zise, prefăcînduse că-și vede de treabă cu cîntarul lui sclipitor: - Costuri suplimentare! Ce știți dumneavoastră despre așa ceva? - Atunci urcați la o cafea
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]