1,024 matches
-
Zidului de Vest. O luară la stânga, intrând într-o măcelărie. Lui Maggie îi veni să verse când văzu raft după raft de carcase cu coastele expuse și carnea stacojie, însângerată. Zări un rând de capete de oaie pe taraba unui măcelar și își feri privirea doar ca să dea cu ochii de bălțile de sânge de animal de pe jos. A, am ajuns repede. Doar un minut mai e. Deodată intrară din nou în zona genților, poșetelor și suvenirelor de prost gust. Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de balenă, un val răzbătu în hol pe sub ușa jupuită a camerei de baie. E-n regulă. E tot acolo. Nu pot să te mint, Santa. Sunt nenorocită! — Cum? — Ignatius a venit acasă cam acu’ o oră, îmbrăcat ca un măcelar. — Ei și? Se cheamă că golanu’ ăla gras a găsit altă slujbă. — Da’ nu-ntr-o măcelărie, dragă, continuă doamna Reilly cu vocea îngroșată de durere. Ca vânzător de crenvurști! Dă-o naibii! croncăni Santa. Cum adică vânzător de crenvurști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de vagabonzi! — Nu-i groaznic? — Cineva ar trebui să-i dea băiatului ăstuia un pumn zdravăn în nas. — Când s-a întors, Santa, m-a pus mai întâi să ghicesc ce fel de slujbă și-a găsit. Eu am spus „măcelar“, înțelegi? — Firește. — Ș-atunci el a spus, foarte insolent: „Mai ghicește o dată. Nici măcar nu ești p-aproape.“ Ș-așa am tot ghicit vreo cinci minute până nu mi-a mai venit în cap nici o slujbă unde să porți uniforma aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
meu e Barsam Tchakhmakchian, străunchiul meu e Dikran Stamboulian, tatăl acestuia e Varvant Istanboulian, numele meu e Armanoush Tchakchmakchian, toți cei din familia mea se numesc Cutare Cutarian, sunt nepoata supraviețuitorilor genocidului care și-au pierdut toate rudele În mâinile măcelarilor turci În 1915, Însă mie mi s-a spălat creierul și am fost Învățată să neg acest genocid pentru că am fost crescută de un turc pe nume Mustafa! Ce fel de farsă mai e și asta?... Ah, marnim khalasim! Dikran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la Beauvenir“. Băiatul devenise romancier. Fiica, pediatru. Aș fi vrut să știu ce gîndea despre raporturile cel puțin conflictuale pe care le avusese cu tata. Imposibil să scot de la ea ceva, În afară de: „SÎnt delicioase cotletele astea de miel. Ai un măcelar bun“. Poți tu să aparții mult și bine corpului medical, asta nu Înseamnă că ești altceva decît soră, fiică și ființă care respectă legea tăcerii! Dar merg prea repede. Cina asta a fost zilele trecute. Încă n-am ajuns acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prin erau luați prin surprindere. Sau poate că aveau gândurile aiurea. Apoi au trântit corpul cu putere pe masa de examinare înaltă până la brâu, a cărei suprafață din lemn de pin era la fel de soioasă și pătată precum cea a unui măcelar. Masa avea marginile ridicate și o gaură de scurgere la un capăt peste o tavă de porțelan, iar lângă ea se afla o masă mai mică, cu un set mare de balanțe pe ea. ă Extraordinar. Ce idee extraordinară, comentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Apoi s-a consolat, n-a mai plâns, a născut o fetiță, Ana, pe care a început s-o iubească nebunește. Pe la vreo opt ani însă, când Ana se juca cu mingea pe stradă, s-a apropiat de ea un măcelar, un maniac care dădea târcoale copiilor, tulburat din când în când de dorințe monstruoase. A ademenit-o să-i arate o jucărie acasă la el, a violat-o, schingiuind-o, după care a lăsat-o mai mult moartă decât vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în stradă. Cât timp a mai sperat că fetița va trăi, Mefista nu s-a mișcat de la spital, deși aflase de la Ana totul. De cum a înmormântat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-aș fi îndrăgostit probabil de ea. Chipul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
loc. În ceruri se aude muzică de sitar. Dar apoi o aude pe Sandina spunînd: — Nu fi așa Încuiată, Beth. Prin ușa dormitorului o poate vedea pe Beth stînd pe tăblia barului din bucătărie, care seamănă cu o buturugă de măcelar, ducînd către buze o Inca Cola. Nu sînt Încuiată! Credeam că stabilisem o regulă. Fără turiști și fără călugări. Dar nu e turist, Beth. Se află aici cu un scop. — Pentru tine, Sandina, toți sînt aici cu un scop. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tocmai îl zărise în hol. Era un bărbat în jur de treizeci și cinci de ani, ar fi zis ea, o vârstă ce inspira încredere, și, în timp ce majoritatea doctorilor din spitale aveau o paloare pământie, precum cotletele de porc de pe tejgheaua unui măcelar, tenul lui era bronzat de parcă s-ar fi întors de la schi. Avea părul de culoarea porumbului. O pereche de ochelari de apropiere cu rame de aur atârnau la jumătatea nasului, dându-i un aer serios, dar totodată plin de șarm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ani în urmă. Și acolo și erau în continuare. Iancu Ionașcu era logofăt mic, iar copiii lui erau puși în slujbe pe la Divan și în cancelariile domnești. Între aceștia era unul care îi aducea aminte și de Bubos, și de Măcelar, dar care avea ceva și din entuziasmul artistic al Zugravului. Îl chema Gligore și era funcționar la un calem domnesc, unde ținea evidența taxelor pe care le hotărâse însuși domnitorul, Alexandru Moruzi. Gligore însemna cu grijă sumele ce erau luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
suferința lor, indiferent cât de atroce, nu m-ar mai fi mișcat niciodată. Și nici n-aș fi fost îmblânzită de faptul că Iacob și-a luat un nume nou, Israel, așa încât oamenii să nu și-l amintească ca pe măcelarul Salemului. A fugit de numele Iacob, care ar fi fost sinonim cu mincinos, iar expresia „a preamări zeul lui Iacob” ar fi ajuns una dintre cele mai rele insulte pe care oamenii și le-ar fi aruncat generații de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu bicicleta pe drumurile de țară. Pedalează din toate puterile, umplându-și plămânii cu mireasma eternității. Eternitatea copilăriei este o eternitate scurtă, dar el Încă nu știe; peisajul defilează. La Charny n-a mai rămas decât o băcănie; Însă dubița măcelarului trece miercurea, cea a negustorului de pește vinerea; adesea, sâmbătă la prânz, bunica gătește morun cu sos de smântână. Pentru Michel e ultima lui vară la Charny, dar el Încă n-o știe. La Începutul anului, bunica a avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la Facultate, era aprig de ziceai că zăcuse nemângâiat prin cine știe ce ocnă, mă lovea în draci de urlam ca ursoaica împușcată în buci, mă zvârcoleam de-mi rupeam mațele, ficații, splina, toate organili interne le lua la căsăpit, cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
at the Statue of the Virgin Mary: The Conflict of Old and New în Nineteenth-Century Limoges", în Consciousness and Class Experience în Nineteenth-Century Europe, ed. J. M. Merriman (New York-Londra, 1979), 129-148, care a studiat în special înverșunată devoțiune a măcelarilor din Limoges la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX față de statuia "lor" reprezentând-o pe Fecioara. 139 Richa, Notizie (mai sus, cap. 1 n. 4), VIII, 243-247; Polizzotto, Elect Nation (n. 1 mai sus), 446. Pentru alegerea
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
după gratii, fiind apoi uciși În chipul cel mai mișelesc. Numai Dumnezeu știe câți dintre martirii legionari ar fi devenit savanți ca Iorga, dacă nu și mai vestiți, de n-ar fi pierit În floarea vârstei din ordinul scelerat al măcelarilor de neam românesc, Armand Călinescu și Carol al II lea. N-am căderea să condamn, dar calitatea de român, iubitor de Țară neciuntită și de Neam creștin (necomunist), Îmi conferă, cred, dreptul de a aduce Învinuirile pe care leam adus
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
se extindea cu succes de la un cartier la altul, de la un oraș la altul ? Ceva, ceva se întîmpla în acea oază de verdeață pentru că mai mulți copii își făcură apariția cu baloane, iar un anume domn Bruno, cel mai subtil măcelar din cartier, începu să instaleze un grătar. mă înșelam eu, sau alături de el se afla, cu un sac de cărbune, chiar mătușa mea masek, în timp ce un individ după toate aparențele străin de cartier trecea de la un locatar la altul și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
uitau către necunoscuții de jos, ca prin niște acvarii. Cu vremea însă, veselii bucureșteni nu ezitară să facă chiar și din neprihănita gârliță Bucureștioara, canalul colector al murdalîcului lor. Mahalagii își deșertară într-însa conținutul umblătorilor. Săpunarii, cadavrele mâțelor fripte. Măcelarii și tăbăcarii îmbunătățindu-și aruncarea la țintă, o aglomerară cu gogoloaiele resturilor putrezite ale îndeletnicirilor lor. Strat după strat, mormanele de gunoaie, moloz și cadavre, sugrumară deget după deget, gârlița miraculoasă, preschimbându- i - de pe la 1733 - renumele de Preacurată în ocara
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nădușeală, care miroseau frumos, mișcîndu-și gâturile pline și încordate. Paraschiv era numai ochi. Văzu cum vânzătorii plimbă caii în ocolul plin de bălegar și de paie, în pas mândru, privând în jur la cumpărători. Gheorghe, nepăsător, vorbea cu parlagiii și măcelarii. Aceștia ședeau împrejurul țarcului pe scaune de lemn cu trei picioare, înjurau toți în același timp, se tocmeau tare, câte doi-trei, se băteau aproape pentru o vită în timp ce ăilalți râdeau nepăsători și plecau deoparte, târând după ei boii supuși, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și n-ar fi fost nimic dacă n-ar fi avut și patima cărților. Pierduse o mulțime de bani în viața lui, la cafenea. Nevastă-sa îi povestea Linei, când se întîmeau, despre ce case avuseseră, la piața lui Matache Măcelarul, cu lei de cretă la ușă, moștenite de la părinții ei. I le tocase în câțiva ani croitorul cu cărțile sale. Erau mai tineri, el nu se uita. Prietenii -lau mâncat, spunea. Toată ziua la noi în casă ședeau. Gogu nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de ceapă stricată. Negustorii udau salata și pepenii cu căldări mari de apă. Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede, din care se scurgeau semințe albe, își vârau boturile sub vinetele putrede, apoi adulmecau spre prăvăliile măcelarilor. Prin maghernițe se aprindeau lămpile. Era ceasul când soseau camioanele pline cu viței tăiați de la abator. Pe pietre, se scurgea sângele cald al boilor. Câinii se repezeau în cizmele parlagiilor. Ăștia nu se speriau cu una, cu două. Loveau cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-o-n adopter cu frizerul? -Nu mai spune?! - Cu frânghia, întrebați-o și pe Aglaia... - Da, am auzit și eu că era al dracului, întări Mița. - Cartofor, curvar, vai de capul ei de muiere! - Și-a vândut casele de la Matache Măcelarul și le-a jucat în cărți, păi cum să nu-l dai dracului de om și să te uiți după altul?! - Tăceți, frate, că v-aude frații lui și ne dă afară, că bem vinul răposatului! - Mai tare, că nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
merită a fi citiți și recitiți. Proeminențele acestui gen sânt niște analfabeți geniali, care trebuie admirați și la nevoie învățați, dar care, în fond, nu ne spun nimic. Aș vrea să pot interveni în istoria spiritului omenesc cu brutalitatea unui măcelar împodobit de cel mai rafinat diogenism. Căci până când vom mai lăsa în picioare pe atâția creatori care n-au știut nimic, copii obraznici și inspirați, lipsiți de maturitatea fericirii și a nefericirii? Un geniu care n-a ajuns la rădăcinile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu-l ajunge capul pe-un membru gros de la primărie sau pe-un subcomisar de poliție - deși aceștia sunt în genere oamenii cari pricep tot. Cel puțin când e vorba de espropriarea unei găinării, de insuflarea de respect în cetățeanul măcelari cu măsuri false, oameni mai îndemînatici decât cei doi de sus nu cunosc. Totuși ni se pare - se-nțelege că nu impunem nimănui părerea - că, afară de cumpene strâmbe și găinării în fața uliții, mai există oarecari lucruri, de-o însămnătate secundară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
duse la buze, trăgând din el, cu un ochi pe jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele țuguiate pe mucul îngălbenit, ar fi sugerat duhovnicie, dacă n-ar fi fost privirea fixă și mijită, aducând mai degrabă cu a unui măcelar care cumpănește cum să potrivească hartanul pe butuc, pentru ca satârul să-l despice dintr-o lovitură. Iar imaginea asta de gâde duhovnicesc era întregită de o smuceală din umăr și din cap, care ducea, cam o dată pe minut, tâmpla spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]