4,285 matches
-
adaugă și Curistul, un sfat e întotdeauna bine-venit, îl încurajează. Sînt sătul, de sfaturi, i-o întoarce Roja, indicațiile, povețele, astea l-au dus și pe el de rîpă, femeile, ce mai încoace și-ncolo. Hai recunoaște că asta te macină cel mai tare, zice șoferul, și o să te simți mai bine, ți-o garantez, îi promite. Te chinuie gîndul că te-a pricopsit cu o ceată de femei de care acum cînd el nu mai e în stare de nimic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
niște eroi. M am pus deci și eu în mișcare, și m-am întors cît am putut de repede la locul crimei. Din tot cotețul nu mai rămăsese nimic, fusese împrăștiat de la un capăt la altul al bulevardului, făcut terci, măcinat sub șenilele tancurilor. În jur nici țipenie, pustiu ca într-o văgăună. Geamurile sparte de la Dalles aduceau cu niște forme de jivine negre, infernale. M-a cuprins o frică nemaipomenită cînd mi-am dat seama că totul se ducea de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
au obișnuit cu ea. O mai fierb când au posibilitatea, o mai lasă să se limpezească, În fine, n-au Încotro și trebuie să o folosească. Nimeni nu știe exact câte suflete Își duc traiul aici, de azi pe mâine, măcinate de sărăcia lucie și de boli și nici ce mai așteaptă ele de la viață. Acum patru ani, au venit două cupluri de americani dispuși să Înfieze copii. O asistentă socială planturoasă le-a explicat zâmbind Într-o engleză corectă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
poate, cine știe? Acest ultim gând Îi dă un fior de tainică bucurie, pe care imediat și-o reprimă. Își simte pantofii mizeri, cu tălpi groase din cauciuc, Încălțați pe picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele iese din cocioaba lui Ben, umbră scheletică și străvezie. Antoniu Îl cheamă lângă el, cu un fluierat scurt. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trăiește. Pensia amărâtă a mamei și salariul infim pe care mi-l dă patronul, abia ne-ajung să rezistăm de pe-o zi la alta. Și tu porți o dramă În suflet, citesc pe chipul tău o durere care te macină, nu sunt oarbă să nu văd. Probabil că știi carte multă, se vede după cum vorbești, ești altfel ca ceilalți cerșetori; de atâția ani de când Îi aud zumzăind și făcând gălăgie foarte aproape de mine, am Început să-i cunosc Antoniu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
momentul În care cadavrul femeii este acoperit cu un cearceaf , ridicat de pe trotuar și așezat pe o targă. Antoniu coboară treaptă cu treaptă În adâncul metroului. Violența nu este un spectacol pentru el. O urăște, Îl revoltă, Îl neliniștește, Îl macină, Îl face să nu mai iubească nici măcar lumina, singura care nu l-a trădat niciodată. Coboară treptele Încet, urmărit, strivit de valul de oameni care coboară ca și el. Vrea să meargă cu metroul. Nu are un o țintă precisă-pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puțin o săptămână șederea mea În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o construcție semeață, plină de strălucire și de forfotă nobiliară, pe care vrăbiile, și guguștiucii o vizitau tot timpul, umplând-o de găinaț acid și măcinându-i și mai mult zidurile. Atunci când cerul era senin, ruinele se decupau În zare, ca decorul unui film sau al unei piese de teatru, cu personaje războinice. Nu mă puteam apropia foarte mult de ele, imaginația mea extrem de harnică, lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fratelui meu; dar nu era cazul să-l împingeți pe unul în brațele celuilalt. Amândoi sunt niște persoane cu o mare capacitate de autoamăgire. Și-au făurit visuri care i-au făcut să creadă în această legătură. Dar amândoi sunt măcinați de îndoieli. Nu vor să-și asume povara de a lua decizia finală. Așteaptă să le vină un ajutor de la dumneavoastră. Nu v-ați dat seama de lucrul ăsta? Am rămas uimit. Nu, să fiu sincer, nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puțin deocamdată, am eșuat și unul și altul. Cu cele mai bune gânduri, M.L-G. Am închis scrisorile pentru Antonia și Georgie. Am meditat o vreme asupra celor trei variante pentru Honor Klein și în cele din urmă, tot măcinat de îndoieli, am ales-o pe cea de a doua. Am fost tentat chiar să scriu o a patra scrisoare, mi s-a părut necesar să mai dezvolt unele dintre gândurile mele. Dar, după ce am cântărit mai bine, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dar trebuie să fiu sincer cu tine și să-ți mărturisesc că sunt complet buimăcit, că am senzația că trăiesc doar pe jumătate. Trebuie să te revăd, mă înțelegi, fie și numai pentru a afla niște lucruri în legătură cu care mă macină incertitudinea; și totuși cu speranța că, atunci când vom fi singuri și ne vom privi din nou, în mijlocul dezastrului din jurul nostru, vom descoperi și altceva decât dezastru. Oare ai putea măcar să încerci, draga mea Georgie, vechea mea prietenă? Dacă nu primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
toate, este creat după chipul și asemănarea Simonei, de la care, în noaptea aceea, n-a putut afla decît că l-a iubit imens pe cel care o părăsise, un bărbat care-i era și șef, în umbra căruia ea își măcinase o parte din ani. Atît. Și poate că puținul acesta a născut în Mihai rădăcini adînci, din care imaginea Simonei creștea acaparatoare în momentele de tensiune la masa de scris un orgoliu ascuns cu strășnicie, să nu recunoască, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
hrană în altă parte. Yugong, bătrânul care a mutat munții În vremurile de demult, la poalele munților din miazănoapte trăia un moșneag pe nume Yugong. La cei nouăzeci de ani ai săi, se simțea încă în putere, doar că îl măcina o mare supărare. Cei doi munți,Taihang și Wangwu, de lângă casa lui, îi împiedicau drumul spre miazăzi. Într-o zi, Yugong i-a adunat pe toți ai lui și le-a spus: M-am gândit că dacă ne-om uni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Așa ar trebui să se numească această țară, Momânia, și nu România, pentru că divinitatea ei tutelară este Momos, zeița deriziunii, a batjocurii, a zeflemelii la vechii greci. Pe plaiurile noastre, orice încercare de a pune ordine în vraiștea morală care macină totul de la rădăcină sfârșește la pieptul zeiței Momos. Mă întrebam câte zile vor fi necesare pentru ca discuția cu legea declarării averilor să capete o turnură curat momânească. N-a fost vorba de zile, ci, mai degrabă, de ore. Peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Abia plecă „mâncătorul de unguri” Gh. Funar și vine acum „autonomistul ardelean” Rus! Stimate dle vice și fost ministru, vă raportez cu respect că îmi bag picioarele în toate combinațiile matale de partid și locale, în toate frustrările care vă macină personal: soarta Transilvaniei se negociază la București, soarta Bucureștiului se negociază și în ultimul sătuc din Transilvania. România nu se negociază. Cât privește Bacăul... La închiderea ediției aflăm că PNA, găsindu-l curat pe ontologul Vanghelie de la 5, acesta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Aceasta era alcătuită din clădiri demolate, ce fuseseră desfăcute În ferestre, uși, scări, scînduri, cărămizi, clanțe, care la rîndul lor fuseseră făcute fărîmițe, În bucăți atît de mici că nici măcar nu mai aveau nume, și toate acestea fuseseră Împrăștiate și măcinate mărunt și călcate În picioare pînă cînd nu mai Însemnau absolut nimic și nu mai erau decît pietriș și pustietate, și În mijlocul acestora se ridica o clădire, a Cazinoului. Era inundată de lumină și Îi vedeai cicatricele de pe toate fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rușinos, degradant și revoltător încât n-ar trebui să ne mire faptul de ce atâția tineri preferă să muncească ori să se stabilească în străinătate. Ar trebui însă, să conștientizăm indiferența de care dăm dovadă noi, românii, față de problemele majore care macină România și ne epuizează sufletește. Această neutralitate se întoarce fără îndoială, ca un bumerang, împotriva noastră iar istoria ne va condamna irevocabil. Știu doar că ei, scriitorii, au și o misiune ingrată de a trage un semnal de alarmă în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
români au fost nemulțumiți de neîndeplinirea promisiunilor asumate de fosta putere, la care s-au adăugat cei care nu agreau astfel de măsuri. Fostul președinte nu s-a putut impune cu adevărat iar coaliția Convenției Democratică Română (CDR) a fost măcinată de lupte interne pentru deținerea portofoliilor de miniștri, impunerea unor opinii, cu efecte nocive asupra imaginii sale publice. În discursul său din 17 iulie 2000, ocazionat de retragerea sa din campania electorală, Emil Constantinescu evidenția ca probleme majore corupția și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ți-au vândut? Au legat împreună atâtea exemplare din aceeași șaisprezecime, încât nu mai e nici o pagină bună în toată cartea. Dai cu cartea de podea; ai arunca-o pe fereastră, chiar și prin fereastra închisă, printre șipcile obloanelor, ca să macine colile ei incoerente; frazele, cuvintele, modemele, fonemele să țâșnească fără a se mai putea recompune într-un limbaj; ai azvârli-o prin geam; dacă geamurile sunt incasabile, cu atât mai bine; ai azvârli cartea, redusă la fotoni, vibrații ondulatorii, spectre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
moment dat trebuie că a apăsat pe un buton greșit. Ordinea cuvintelor din textul lui Calixto Bandera, păstrat în memoria electronică pentru a fi readus la lumină în orice moment, a fost ștearsă prin demagnetizarea instantane a circuitelor. Fire multicolore macină acum pulberea de cuvinte: un un un un, de de de de, la la la la, care care care care, încolonate după frecvențele respective. Cartea este fărâmițată, dizolvată, de nerecompus, ca o dună de nisip împrăștiată de vânt În jurul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și le dădeau bani, dar ea prefera să-i câștige, pe cât posibil, prin muncă. Treaba asta a durat patru ani. Apoi, fără veste, fetița s-a îmbolnăvit. Au dus-o din nou la spital și au constatat că tuberculoza îi măcinase oasele rău de tot. Unele se fărâmițaseră și o împiedicau la mers. Au făcut tot ce le-a stat în putință, dar n-au izbutit să oprească evoluția bolii, care până la urmă a dat-o jos de pe picioare. Infirmiera a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
unor canale șerpuitoare, acum reduse la niște mici șanțuri. Ici-colo, încă se mai cunoștea locul unde fuseseră amplasați stâlpii de lemn care susținuseră transperantele, dar nu mai era nici urmă din lemnul în sine, care, ca totul în jur, fusese măcinat de furnici. Mma Ramotswe își duse mâna streașină la ochi. Câtă muncă, zise ea gânditoare, și iată ce-a mai rămas. Mma Potsane ridică din umeri. — Dar ce-am zis rămâne valabil, Mma. Chiar și Gaborone. Priviți clădirile astea. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tot un pârlit, care se cârpea de pe-o zi pe alta. Când ești sărac, parcă ai furuncule gata să pocnească și să verse puroiul, chiar în mijlocul feței. Tragi bandajul ca leprosul, n-ai vrea să vadă nimeni cum se macină carnea, îți cad urechile, ți se scurg buzele. Am coborât în pivniță, fără să mai aprindem lumina, m-am bucurat să regăsesc adânciturile din zid, zgrunțurile, am stat pe treptele de piatră, ne-am uitat la pânzele de păianjen groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tot, icoane, odoare, cărți vechi și nu reușești să-l elimini. Au trimis probe în Anglia, la un laborator de-acolo, așteaptă rezultatele. La Golia abia a fost refăcută pictura și-acum, nu știu, n-am mai văzut așa ceva, se... macină... nu știu cum să zic, nu înțeleg, dai puțin cu podul palmei și se șterge, parc-ar fi cretă. Și n-au falsificat vopselele, cum fac de obicei, să aibă ce să vândă, a stat starețul lângă ei, i-a controlat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
burta pacientului, să-i scoată tumoarea fără tăietură, își trece buricul degetelor peste pictura ștearsă, scoate batista și culege ceva. - Vezi, Voievoade? mi-arată batista cu un praf verde-negricios pe ea. Ăsta-i mai rău ca ateismul și ca buldozerele! Macină tot... Se-ntoarce spre călugăr: - Ne bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Jetson cu menajera lor robot, Rosie, și mașinile lor zburătoare și paturi tip prăjitoare de pâine care dimineața te scuipă afară, e ca și cum familia Jetson ar fi subînchiriat Acul Spațial familiei Flintstone. — Știți, zice Seth, Fred și Wilma. Aparatul de măcinat resturi alimentare care-i de fapt un porc ce trăiește sub chiuvetă. Toată mobila lor făcută din oase și pietre și abajururi din piele de tigru. Wilma aspiră cu un pui de elefant și umflă pernele de piatră. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]