5,747 matches
-
-și ascundă curiozitatea și agitația. Voia să dea impresia că este În termeni intimi cu șeful poliției. Nu, domnule, omul din oraș n-a sosit Încă. — Câtă străduință. Unde e sergentul? — E plecat pentru moment, domnule. Maiorul Petkovici Își trase mănușile și le netezi. — Mai bine m-ai Însoți. S-ar putea să am nevoie de un curier. Știi să scrii? Foarte puțin, domnule. Ninici se temu că maiorul și-ar putea alege alt curier, dar tot ce-a spus acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
găsească bufetul gării. Un german Înalt și subțire, cu un cap țuguiat, se plimba fără Încetare În sus și-n jos. Coral Musker Îl văzu pe doctor părăsind trenul, având pe el pălăria lui moale, balonzaidul și o pereche de mănuși gri, de lână. El și cu germanul trecură prin fața geamului, se Întoarseră și trecură iar, dar păreau să se plimbe În lumi diferite, căci nu-și aruncară nici o privire. Se opriră o dată unul lângă altul când un funcționar se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă și puțin speriată de respectul lui țeapăn. El se Înclină și Își puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul mare al mănușii. — Mă Întrebam... ne Întrebam... dacă n-ați vrea să luați cina cu noi diseară. Zâmbetul omului se șterse de pe chipul său și-l văzu adunând o cantitate amenințătoare de cuvinte, așa că Îi explică: — Ați fost atât de Îndatoritor cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
corectitudine, și regret din tot sufletul că nu pot accepta. Cobor din tren la Belgrad În timpul nopții. Mi-ar fi făcut plăcere... Se opri la mijlocul pasului, cu sprâncenele Încruntate, și păru să fi uitat ce spune. Își vârî mâna cu mănușa uzată În buzunarul balonzaidului. Mi-ar fi făcut plăcere... Doi bărbați În uniformă se apropiau de ei, venind pe linie. Doctorul Își puse mâna pe brațul fetei și o Întoarse cu blândețe, apoi Începură să meargă Înapoi pe lângă tren. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
purpuriu la față. — Imposibil, spuse el. Absolut imposibil. Instrucțiunea 27a. Arestatul poate să vorbească doar Înainte de suspendarea curții. Șeful poliției privi dincolo de profilul ascuțit al maiorului, spre locul unde stătea doctorul Czinner, Îngrămădit În scaunul lui, cu mâinile Împreunate În mănușile gri, de lână. O locomotivă șuieră afară și se deplasă, huruind Încet, pe linia de manevră. Zăpada șoptea la ferestre. Era conștient de tresele lungi de pe haina lui și de gaura din mănușa doctorului Czinner. — Ar fi cu totul neregulamentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În scaunul lui, cu mâinile Împreunate În mănușile gri, de lână. O locomotivă șuieră afară și se deplasă, huruind Încet, pe linia de manevră. Zăpada șoptea la ferestre. Era conștient de tresele lungi de pe haina lui și de gaura din mănușa doctorului Czinner. — Ar fi cu totul neregulamentar, Îi dădea Înainte maiorul Petkovici În timp ce cu o mână bâjbâia absent pe sub masă ca să-și găsească câinele, pe care-l trase de urechi. — Am luat notă de protestul dumneavoastră, spuse colonelul Hartep și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Împărțită, nu vor exista oameni bogați, dar fiecare va avea destul cât să mănânce și nimeni nu va mai avea nici un motiv să se rușineze În fața vecinului său. Colonelul Hartep Își pierdu interesul. Doctorului Czinner Îi pierea individualitatea dată de mănușile gri de lână și de gaura de la degetul mare. Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu buzele strânse și, devenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din stânga noastră. Marci, Salome și Alixe păstraseră și pentru noi câte un loc În strana lor. Ne-am Înghesuit Înăuntru. Salome arăta deosebit de bine În costumul ei cu fustă de la Roland Mouret, din mătase neagră, croit impecabil. Avea chiar și mănuși negre și o batistă din dantelă neagră care Îi completau Înfățișarea. Marci era Într-o rochie din crepe-de-chine, cu pliuri, iar Alixe era Îmbrăcată cu una din jachetele create de Thack, cu o fustă scurtă și avea prins un trandafir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu voce tare fiului dumneaei. Patrick îl chema. Aș vrea să găsesc toate exemplarele dintr-o anumită carte. Ținând telefonul între ureche și umărul umflat al sacoului, Helen Boyle își deschide poșetuța roz cu alb și scoate o pereche de mănuși albe. Strecurându-și degetele pe rând în mănușă, zice: — Mona? Aș vrea să știu dacă se întâmplă să mai aibă un exemplar din cartea respectivă. Îmi pare rău, dar nu pot să-i spun de ce. Mi-e teamă că domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Aș vrea să găsesc toate exemplarele dintr-o anumită carte. Ținând telefonul între ureche și umărul umflat al sacoului, Helen Boyle își deschide poșetuța roz cu alb și scoate o pereche de mănuși albe. Strecurându-și degetele pe rând în mănușă, zice: — Mona? Aș vrea să știu dacă se întâmplă să mai aibă un exemplar din cartea respectivă. Îmi pare rău, dar nu pot să-i spun de ce. Mi-e teamă că domnul Streator nu ne va fi de nici un ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fi molima Erei Informaționale. Imaginați-vă o lume în care oamenii s-ar ascunde de televizor, de radio, de filme, de internet, de reviste și ziare. Oamenii ar trebui să-și pună dopuri în urechi, așa cum își pun prezervative sau mănuși de cauciuc. Înainte vreme, nimeni nu se temea să facă sex cu străinii. Sau, și mai înainte, să fie mușcat de purici. Sau să bea apă netratată. Sau de țânțari. De azbest. Imaginați-vă o boală de care vă molipsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Trotuarul este închis. Se filmează, zice. Iute ca un junghi, cele opt versuri ale cântecului mi se derulează în minte, în timp ce mă zgâiesc la insigna lui. Ochii polițistului se dau peste cap până ce nu li se mai vede decât albul. Mănușa i se ridică spre piept, dar încremenește la jumătatea distanței; genunchii i se taie. Bărbia i se lovește așa de tare de marginea de sus a gardului, de se aude cum i se izbesc dinții. Din gură îi zboară ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Așezând un alt pahar de vin roșu pe consolă, zice: — Nu mă face de râs de față cu ceilalți vrăjitori! Și deschide ușa. În prag stă o femeie scundă, care poartă ochelari cu ramă groasă, de plastic negru. Femeia poartă mănuși de bucătărie și ține în mâini o caserolă. Eu am cumpărat o cutie de salată de fasole. Helen a adus paste de la Chez Chef. Femeia cu ochelari își dă jos saboții, ștergându-i pe talpă de covorașul din fața ușii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dedesubt, pe piept, e ceva din mărgele, de mărimea unui portofel, agățat la gât de un șnur cu mărgele. Un săculeț de leacuri Hopi, zice. E o chestie spirituală, nu? Privindu-l în oglinda retrovizoare, cu mâinile pe volan, în mănuși mulate din piele de vițel, Helen zice: — Ia te uită ce abdomen! Stridie își scutură cămașa de pe umeri, și săculețul de mărgele îi atârnă între sfârcuri, pe pieptul umflat de ambele părți. Are pielea bronzată, fără pic de păr, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tu cum mă cheamă? Mijește ochii la mine și zice: V-a trimis Bonnie să stați de vorbă cu mine? Și Helen se apleacă într-o parte, uitându-se în spatele lui, spre sufragerie. Își deschide poșeta, scoate o pereche de mănuși albe și începe să și le tragă pe degete. Încheie năsturașul de pe manșeta fiecărei mănuși și zice: — Putem să intrăm? Nu ne gândiserăm că o să meargă așa de greu. Planul B, dacă găsim acasă un bărbat, trecem la planul B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stați de vorbă cu mine? Și Helen se apleacă într-o parte, uitându-se în spatele lui, spre sufragerie. Își deschide poșeta, scoate o pereche de mănuși albe și începe să și le tragă pe degete. Încheie năsturașul de pe manșeta fiecărei mănuși și zice: — Putem să intrăm? Nu ne gândiserăm că o să meargă așa de greu. Planul B, dacă găsim acasă un bărbat, trecem la planul B. Tipul cu mașinuțele de curse duce sticla la gură și suge din ea cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tipul cu mașinuțele de curse zice: — Cred că ar fi cazul să plecați. În drum spre mașină, îi dau înapoi lui Helen agenda și-i zic: Uite-ți Biblia. Îmi sună pagerul; e un număr pe care nu-l știu. Mănușile ei albe sunt înnegrite de praf, și zice că a rupt în bucăți pagina cu blestemul și a aruncat-o pe fereastra camerei copilului. Plouă. Hârtia o să putrezească. Nu e suficient, zic. Poate o găsește vreun copil. Simplul fapt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se rostogolesc în jurul nostru pe ciment, unul câte unul. Distrugere constructivă. Capitolul 31 Când am ieșit din oraș cale de mai bine de un kilometru, Helen trage pe dreapta. Aprinde luminile de avarie. Privindu-și fix mâinile de pe volan, în mănușile din piele de vițel mulate perfect, zice: — Dă-te jos. Pe parbriz se văd mici lentile de apă. Începe să plouă. Foarte bine, zice Stridie, și deschide portiera smucind-o. Așa faci cu un câine pe care n-ai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dar îmi vine în minte prima molie de stejar care a zburat pe fereastra unei case din Medford, Massachusetts, în anul 1860. Și Helen își duce un deget la ochi, iar, când își așază din nou mâna pe volan, degetul mănușii este de un maroniu mai închis la culoare. Umed. La bine și la greu. Cu bune și cu rele. Asta e viața ei. Mona își acoperă fața cu palmele și începe să suspine. Dau drumul la radio, în timp ce număr: 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
atingând un punct de pe cotorul cărții, e un sfârc. Mona închide cartea, i-o întinde lui Helen și zice: Pune mâna, zice. Uită-te și tu cât este de veche. Și Helen își deschide poșeta și-și scoate perechea de mănuși albe cu nasture la manșetă. — Lasă, ține-o tu, zice. Privind cartea deschisă, Mona o răsfoiește încoace și-ncolo. Dac-aș ști ce s-a folosit pe post de cerneală, zice, aș ști cum s-o citesc. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sigură că vrei să-i faci așa ceva Monei? îi zic lui Helen. Vraja asta aproape că ne-a distrus viețile. Ca să nu mai zic că, orice-ar ști Mona, o să afle și Stridie. Helen își potrivește mai bine degetele în mănușile ei albe. Își încheie manșetele și întinde mâna spe Mona, zicând: — Dă-mi cartea. — Pot s-o fac, zice Mona. Helen dă din mână spre Mona și zice: — Nu, așa e cel mai bine. Domnul Streator are dreptate. Chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
După ce poliția m-a dus, dezbrăcat, printr-un coridor rece, cu pereți de cărămidă refractară, și m-a băgat într-o cameră rece de beton. După ce mă lasă singur cu un ofițer în vârstă, bovin, tuns periuță, cu mâinile cât mănușa de baseball. Singur într-o cameră în care nu se mai află nimic în afară de un birou, sacul cu hainele mele și un borcan de vaselină. După ce rămân singur cu boul ăsta bătrân și grizonat, își pune o mănușă de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâinile cât mănușa de baseball. Singur într-o cameră în care nu se mai află nimic în afară de un birou, sacul cu hainele mele și un borcan de vaselină. După ce rămân singur cu boul ăsta bătrân și grizonat, își pune o mănușă de cauciuc și zice: — Vă rog să vă întoarceți cu fața la perete, să vă aplecați și să vă depărtați fesele cu mâinile. Și eu zic: ce? Și uriașul ăsta încruntat își bagă două degete în borcanul de vaselină și zice: — Percheziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la polițaiul bătrân, apoi la mine. Polițaiul cel tânăr zice: — Aveți probleme aici, dom’ sergent? — E o desfătare, zice polițaiul bătrân, ștergându-se la ochi. Ne simțim extraordinar. Vede că s-a șters la ochi cu mâna pe care are mănușa, cu degetele pe care mi le-a băgat în fund, și rupe mănușa cu un țipăt scurt. Întreg trupul i-e scuturat de un frison puternic și azvârle cât colo mănușa plină de unsoare. Îi spun polițaiului tânăr că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dom’ sergent? — E o desfătare, zice polițaiul bătrân, ștergându-se la ochi. Ne simțim extraordinar. Vede că s-a șters la ochi cu mâna pe care are mănușa, cu degetele pe care mi le-a băgat în fund, și rupe mănușa cu un țipăt scurt. Întreg trupul i-e scuturat de un frison puternic și azvârle cât colo mănușa plină de unsoare. Îi spun polițaiului tânăr că doar stăm de vorbă un pic. Și polițaiul cel tânăr îmi vâră pumnul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]