1,122 matches
-
după luni sau ani de violențe și înfometare, prizonierii erau forțați să mărșăluiască zeci de kilometri prin zăpadă până la gări, apoi, transportați zile întregi, fără mâncare sau adăpost, în trenuri de marfă cu vagoane deschise, iar, în final, forțați să mărșăluiască din nou la capătul călătoriei către un nou lagăr. Cei care cădeau sau rămâneau în urmă erau împușcați. Aproximativ 100.000 de evrei au murit în timpul acestor marșuri. Cel mai mare și cunoscut dintre aceste marșuri ale morții a avut
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
a atacat aripa dreapta cartagineza. Cavaleria cartagineza, pe baza instrucțiunilor date de Hannibal, a permis cavaleria română s-o urmărească, pentru a le ademeni departe de câmpul de luptă, astfel încât acestea să nu atace armatele cartagineze din spate. Scipio a mărșăluit spre centrul armatei cartagineze, care a fost sub comanda directă a lui Hannibal. Hannibal s-a mutat înainte cu doar două linii în a treia linie de veterani ce a fost păstrată în rezervă. După confruntare, prima linie a lui
Bătălia de la Zama () [Corola-website/Science/305114_a_306443]
-
Arsuf. După capturarea Acrei în 1191, Richard a purtat multe bătălii minore cu Saladin, al cărui principal obiectiv era să împiedice eliberarea Ierusalimului. Știind că trebuia să controleze portul Jaffa înainte de a se îndrepta spre Ierusalim, Richard a început să mărșăluiască de-a lungul coastei de la Acra în august 1191. Richard și-a organizat înaintarea acordând o atenție sporită detaliilor. Conștient de învățămintele trase după dezastrul de la Hattin, el știa că armata avea cel mai mult nevoie de apă, iar deshidratarea
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
și-a organizat înaintarea acordând o atenție sporită detaliilor. Conștient de învățămintele trase după dezastrul de la Hattin, el știa că armata avea cel mai mult nevoie de apă, iar deshidratarea era una dintre problemele principale. Deși presat de timp, el mărșăluia numai dimineață, înainte de căldură din timpul prânzului. De asemenea, făcea opriri dese pentru odihnă, întotdeauna lângă o sursă de apă. Flotă naviga de-a lungul coastei pentru a oferi sprijin în caz de nevoie, provizii și un loc de refugiu
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
refugiu pentru răniți. Conștient de pericolul constant care îl prezentau raidurile inamice (loveau apoi se retrăgeau), el a păstrat coloana într-o formație strânsă, cu un centru format din 12 regimente calări, fiecare de câte o sută de cavaleri. Infanteria mărșăluia pe flancul dinspre uscat, acoperind flancurile călăreților. Chinuiți de arcașii lui Saladin și de către tarantule, care apăreau noaptea, abilitatea lui Richard a asigurat păstrarea ordinii și disciplinei chiar și în cele mai dificile circumstanțe. Baha ad-Din, cronicarul musulman, descrie marșul
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
acoperind flancurile călăreților. Chinuiți de arcașii lui Saladin și de către tarantule, care apăreau noaptea, abilitatea lui Richard a asigurat păstrarea ordinii și disciplinei chiar și în cele mai dificile circumstanțe. Baha ad-Din, cronicarul musulman, descrie marșul astfel: În timp ce armata cruciata mărșăluia spre partea îndepărtată a râului la Cezarea, Saladin dădea propriile dispoziții. El plănuise să iși poziționeze armata lângă vechile drumuri române din interior, permițându-i să atace în orice direcție dacă se va ivi o astfel de ocazie. Dar înaintarea
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
interveni în succesiunea sultanilor otomani, după moartea lui Mehmed I în 1421. Această politică a bizantinilor a fost folosit cu succes de mai multe ori în slăbirea vecinilor săi. Când Murad al II-lea, ajuns succesor al tatălui său, a mărșăluit în teritoriul bizantin. Apărătorii bizantini au câștigat bătălia, în ciuda tunurilor otomane care le oferea un avantaj tehnologic acestora din urmă. Tradiția bizantină contemporană a atribuit eliberarea Constantinopolului ca o intervenție miraculoasă a Fecioarei Maria. În timpul domniei lui Mehmed I, cei
Asediul Constantinopolului (1422) () [Corola-website/Science/329601_a_330930]
-
parte din țărani fără experiență, instruiți în grabă și puțini dintre ei dispuneau de muschete funcționale. Mare parte erau înarmați cu unelte agricole cum ar fi coase. William a sosit la Carrickfergus în Ulster pe 14 iunie 1690 și a mărșăluit spre sud pentru a lua Dublin. Iacob a ales să-și plaseze linia sa de apărare pe râul Boyne, la aproximativ 48 de km de Dublin. Trupele lui William au ajuns la Boyne pe 29 iunie. Cu o zi înainte de
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
să se întoarcă în Franța. Cu toate acestea protestanții au introdus apoi legi penale. Aceste legi le interziceau catolicilor să profeseze avocatura, să dețină arme și le reducea proprietățile. este comemorată în Irlanda pe 12 iulie de către Ordinul Orange, care mărșăluiește în fiecare an în cinstea victoriei. Padraig Lenihan sugerează că bătălia este înconjurată de un anumit farmec: doi regi, separați de un râu luptau pentru trei regate. Mai mult, bătălia de la Boyne reprezintă pentru tradiția Whig (liberală) triumful libertății religioase
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
anti-străini conservatoare, Rebeliunea Boxerilor, s-a revoltat violent împotriva influenței străine în China de Nord. Grupul a procedat în a-i ataca pe creștinii chinezi misionari, precum și ambasadele străine din Beijing. Guvernarea Qing s-a aliat cu Boxerii, în timp ce aceștia mărșăluiau spre Beijing. Ca răspuns, o expediție străină, „Alianța celor opt națiuni”, a invadat China pentru a salva misiunile străine asediate. Constând din trupe britanice, japoneze, rusești, italiene, germane, franceze, americane și austriece, alianța i-a învins pe Boxeri și a
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
vărul lui Eduard, Æthelwold, fiul regelui Æthelred de Wessex, crescuse până la revendicarea tronului și începuse o revoltă. El a confiscat Wimborne din Dorset, unde tatăl său fusese îngropat, cât și Christchurch (atunci în Hampshire iar acum în Dorset). Eduard a mărșăluit până în Badbury pentru a declara război, însă Æthelwold a refuzat să plece din Wimborne. Abia atunci când Eduard a avut de gând să atace Wimborne, Æthelwold a așteptat lăsarea nopții pentru a se alătura danezilor de la Northumbria, iar Eduard a fost
Eduard cel Bătrân () [Corola-website/Science/323884_a_325213]
-
cu târnăcoape și lopeți pentru a-i face pe britanici să creadă că se întăresc. Până dimineața, și aceștia urmau să se alăture armatei principale. Până la ora 2 dimineața, întreaga armată era în mișcare, iar soldații au primit ordin să mărșăluiască în deplină liniște. Pe drum, s-a răspândit zvonul că sunt înconjurați și câțiva dintre ei au fugit spre Philadelphia. Marșul a fost dificil, întrucât o parte din drum trecea printr-o pădure deasă, pământul fiind acoperit cu gheață, caii
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
fi cucerit, însă forărețele din Balat, Biza'a, Athereb, Maarat și Kafartab au fost capturate. Cu toate că Ioan Comnenul lupta din răsputeri și pentru cauza creștinilor din Siria, aliații săi, principele Raimond de Antiohia și Josselin al II-lea de Edessa mărșăluiau prin regiune, fără a-i acorda sprijin basileului pentru a duce la bun sfârșit asediul Shaizarului. Orașul a cedat, însă citadela a rezistat în fața asaltului. Emirul de Shaizar a oferit să plătească o largă indemnizație, să devină vasal al lui
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
debarcările elenilor pe teritoriul anatolian. Campania grecilor în Anatolia apuseană a început pe 15 mai 1919, după o debarcare la Smyrna. Această zi a fost marcată pentru turci de „primul glonț” tras de Hasan Tahsin împotriva purtătorului drapelului elen, care mărșăluia în fruntea trupelor de ocupație, de asasinarea colonelului Albay Fethi Bey, care refuzase să strige „Zito Venizelos” și de uciderea soldaților neînarmați din cazarma orașului, plus a aproximativ 300 - 400 de civili. Trupele grecești și-au continuat deplasare în peninsula
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
iar cruciații nu aduseseră cu ei mașini de asediu pentru a cuceri cetatea. Cruciații au rămas în zonă, așteptând forțele otomane trimise pentru despresurarea Nicopolelui. Sultanul Baiazid I era ocupat de asedierea Constantinopolului, dar și-a mobilizat armatele și a mărșăluit spre Nicopole. Aliatul otomanilor, despotul Stefan Lazarević al Serbiei, s-a alăturat pe drum suzeranului său și, pe 24 septembrie, cei aproximativ 104 000 de soldați ai sultanului au ajuns în fața Nicopolelui. Este foarte probabil ca efectivele celor două armate
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
însă să înceteze însă în primăvara anului 1908, când conducerea CUP, bazându-se pe marea forță a organizațiilor sale, au reușit să-l oblige pe sultan să accepte repunerea în drepturi a constituției. Armata a III-a din Macedonai a mărșăluit asupra palatului sultanului pe 12 iunie și, pe 24 iunie, constituția a fost reinstaurată. După ce Comitetul Unității și Progresului (CUP) a ieșit câștigător la alegeri, unitatea Revoluției Junilor Turci a fost înlocuită de fragmentarea politică care caracteriza realitatea Imperiului Otoman
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
în 16 martie 1965. De data aceasta, pentru a evita orice incident, protestatarii au fost protejați de un impresionant dispozitiv format din 1900 militari ai Gărzii Naționale, 2000 de soldați ai U.S. Army, agenți federali și ai FBI. Participanții au mărșăluit pe o distanță de 10 mile (16 km) de-a lungul autostrăzii Jefferson Davis (US Route 80), sosind în Montgomey pe 24, pentru ca în 25 să se oprească în fața Capitoliului. Din cei 8000 de participanți care plecaseră din Selma, doar
Martin Luther King () [Corola-website/Science/310981_a_312310]
-
familia regală ajunge în siguranță în Sicilia, în 26 decembrie. Odată cu plecarea familiei regale, Neapole se află în plină anarhie. Generalul francez Jean Étienne Championnet, cucerește Neapole și proclamă Republica. Între timp, o armată contrarevoluționară condusă de cardinalul Fabrizio Ruffo, mărșăluiește spre Neapole pentru a prelua orașul. La sfârșitul lunii iunie, armata lui Ruffo intră în Neapole și îi forțează pe francezi și pe susținătorii lor, să părăsească fortificațiile orașului. Printre indisciplinatele trupe napolitane izbucnesc revolte și jafuri, iar Ruffo, consternat
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
să bombardeze cu rachete Da Nangul și aeroportul său. Până la 28 martie 35.000 de trupe VPA erau gata să atace în suburbii. La 30 martie 100.000 de militari ARVN, fără lideri, s-au predat, în timp ce trupele VPA au mărșăluit victorioase prin Da Nang. Odată cu căderea orașului, apărarea Platourilor Centrale și provinciile din nord, de asemenea, nu s-a putut menține. Cu jumătatea de nord a țării sub controlul lor, Biroul Politic i-a ordonat generalului Dung să lanseze ofensiva
Războiul din Vietnam () [Corola-website/Science/311982_a_313311]
-
istoria Franței. Seara zilei în care sunt celebrate funeraliile sale la Colombey, în timp ce numeroși șefi de stat din străinătate s-au adunat pentru a-i onora memoria la Catedrala Notre-Dame din Paris, mai multe sute de mii de parizieni au mărșăluit pe bulevardul Champs-Élysées în noapte, sub ploaie, pentru a oferi omagiul lor. Singur, săptămânalul satiric "Hara-Kiri" a îndrăznit un titlu provocator - "Bal tragic la Colombey, un mort" (motiv pentru care a fost reținut de la difuzare); opinia publică era încă sub
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
Malazgirt. Rușii au subestimat efectivele otomane din regiune și au fost surprinse de contraatacul turcilor în dreptul orașului Malazgirt. După această înfrângere, rușii s-au îndreptat spre Muș. Oganovski nu știa însă că în același timp cu forțele sale, spre Muș mărșăluiau și Corpul al 9-lea și diviziile 17 și 28 otomane. În ciuda unor condiții grele de deplasare, turcii au reușit să se reorganizeze foarte rapid și eficient. Forțele expediționare 1 și 5 au fost plasate la sud de direcția de
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
să fi fost vorba de un dosar de urmărire” . Biserica Ortodoxă Română și Daniel au fost criticați ca urmare a reacției întârziate și violente la adresa tragediei din clubul Colectiv, aceștia pierzând credibilitate potrivit unui sondaj INSCOP. Mii de demonstranți au mărșăluit Dealul Mitropoliei în centrul Bucureștiului, unde se afla sediul bisericii. Dintre articolele publicate în periodice amintim: "Chemarea preoțească" (1973); "Elemente ale religiei geto-dacilor favorabile procesului de încreștinare a strămoșilor" (1976); "Învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre rugăciunile pentru cei
Patriarhul Daniel () [Corola-website/Science/299692_a_301021]
-
ferme și atunci când recolta este gata un muncitor va împinge un cărucior plin de la fermă către un depozit din apropiere sau grânar; apoi se va întoarce la fermă cu un coș gol. Luptele sunt date prin trimiterea unor legiuni să mărșăluiască spre inamic, apoi se pot aranja într-o anumită formație. După aceea soldații intră în luptă. Cu sulițașii se poate ataca de la distanță și apoi pot fi retrași în spatele altor legiuni. Nu există nici o editare topografică în joc în afară de eliminarea
Caesar III () [Corola-website/Science/327626_a_328955]
-
vărul lui Eduard, Æthelwold, fiul regelui Æthelred de Wessex, crescuse până la revendicarea tronului și începuse o revoltă. El a confiscat Wimborne din Dorset, unde tatăl său fusese îngropat, cât și Christchurch (atunci în Hampshire iar acum în Dorset). Eduard a mărșăluit până în Badbury pentru a declara război, însă Æthelwold a refuzat să plece din Wimborne. Abia atunci când Eduard a avut de gând să atace Wimborne, Æthelwold a așteptat lăsarea nopții pentru a se alătura danezilor de la Northumbria, iar Eduard a fost
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
menționat de Cornelius Nepos. Alții au sugerat că a traversat Montgenevre. Alte versiuni, bazate pe scrierile lui Polybius, indică faptul că a mers de la Colle dell' Autaret în Valli di Lanzo, prin orașul actual Usseglio. Teoriile moderne susțin că a mărșăluit din valea râului Drôme și a traversat aria spre sud, de-a lungul drumului modern din Col de Montegenevre, ori a mărșăluit din nord spre văile râurilor Isère și Arc de Savoie, traversâd aria de lângă modernul Mont Cenis ori Little
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]