3,738 matches
-
să nu-mi mai amintești vreodată! Mai ales că vei fi domnitor Moldovei cu obligații speciale de a-i sprijini pe misionarii noștri și de a te alătura lor la răspândirea credinței de la Roma eternă și Cracovia cea plină de măreție. Ori Ștefan al Moldovei a fost vrăjmaș statornic acestor demersuri ale noastre. Numai bătrânul Jan Olbrecht câte a pătimit din pricina pravoslavnicului. Și fără crâcnire, hatmane, la îndeplinirea poruncilor noastre! Supușenie totală, voievoade! Parcă așa ne-a fost tocmeala!.. Așa-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
minte, Natașa Semenova? Asta dorim noi să știm! Cei care v-au spus că Ștefan a fost un agresor! Și-a asumat riscul de a spune adevărul pionier vajataia. Odată ajunși în preajma monumentului, copiii au rămas surprinși de eleganța și măreția construcției, de încadrarea ei în peisaj, de amploarea frescelor și dăinuirea lor în timp, de dragostea pentru neatârnare a neamului românesc și de baia de albastru de Voroneț sau de Bucovina ce scaldă imensele compoziții a căror vârstă se măsoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
minuțios, feminin împodobite; se iubește. Aici, în cetatea ce stătu în fală puțin timp, ce dispăru fără urmă, se vede altfel. Din mine se vede altfel. Cum? Istoria lor e într-un colț de lume, cu bătălii, cu vise de măreție și putere. Cu suita de viță nobilă a regelui, concubinele splendide, micuțe, dezbrăcate; cu sânii albi, mititei, și nurii supți de iubire. Cu viața socială și politică activă, bărbați și femei. Cu femei pasionale, ce cereau să fie satisfăcute. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mistică noaptea sub clar de lună. Prima zăpadă este curată, pufoasă îmbiind copiii să se afunde veseli ca pe o plapumă, lăsându-și forma corpului ca într-un mulaj. Când vântul o spulberă, pânzele rafalelor dansează după ritmul impus. Din măreția unui tablou de iarnă nu pot lipsi țurțurii de diamant ce împodobesc streșinile caselor, amenințători ca sabia lui Damocles. Peste toate acestea tronează cerul de un albastru pronunțat în zilele senine sau împodobit de stele ce „par înghețate” în nopțile
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge doar o târâtoare, un melc, o moluscă antropomorfă, adică ceva ce nimeni nu-i dă nicio atenție! Dimpotrivă, masculul care biruie, falnic și strălucitor în măreția lui, devine conducătorul grupului și cel care are calea deschisă la fiecare dintre femelele pe care le poftește, după bunul său plac. Ei bine, pentru o astfel de luptă mă pregăteam și eu atunci, însă adaptată la lumea oamenilor, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge doar o târâtoare, un melc, o moluscă antropomorfă, adică ceva ce nimeni nu-i dă nicio atenție! Dimpotrivă, masculul care biruie, falnic și strălucitor în măreția lui, devine conducătorul grupului și cel care are calea deschisă la fiecare dintre femelele pe care le poftește, după bunul său plac. Ei bine, pentru o astfel de luptă mă pregăteam și eu atunci, însă adaptată la lumea oamenilor, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
față de orice ne-ar oferi realitatea, senzație care, chiar în momentele de mare fericire, subzistă undeva, ascunsă, refulată, într-un colțișor al sufletului nostru. Suntem atinși pe vecie de aripa unui bovarism din care își trag rădăcinile, în același timp, măreția și decăderea noastră, dar care ne face să apărem, în ochii japonezilor, drept copii irecuperabili. Poate că explicația ține de tiparul filosofico-religios în care, de milenii, am fost formați, și unii, și alții. Este prea tentant să vezi cauza primară
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Cu același profund respect al lui Immanuel Kant, filozof și om de știință care observa cerul înstelat deasupra lui, la fel și eu, înainte să adorm, privesc deseori infinitatea cerului nocturn, înstelat sau acoperit de diversitatea norilor. Ce calm și măreție răspândește cerul înstelat când nu este iluminat de o lumină artificială. În acest mod nu încetez a reflecta asupra întrebarilor importante pe care cosmosul le pune omului, în ceea ce Hegel numește "meditația gândului". Știu astfel că, dacă un astronaut ar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ei. Sensul "mic" Am subliniat încă de la început: încrederea mea de fond în realitate nu elimină pentru totdeauna problematicitatea existenței umane. Acest fapt este valabil îndeosebi pentru lume în dimensiunile sale globale. Când călătoresc cu avionul, deseori mă gândesc la măreția cu care se înfățișează de la înățime orașele, de exemplu în Statele Unite, cu sclipitoarele lor skyline în lumina soarelui. Și totuși de câte preocupări economice, sociale, politice și culturale sunt amenințate! Mă gândesc la cât de frumoasă este planeta noastră, în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
-i întreb pe atei dacă rațiunea, sau mai degrabă ateismul oferă soluția. Un ateism care ar vedea în Auschwitz confirmarea sa? Auschwitz: piatră de bază a ateismului prin antonomasie? Aici mi se impune o întrebare: ateismul explică mai bine lumea? Măreția sa și mizeria sa? Neîncrederea explică lumea pentru ceea ce este? Este în gradul de a consola omul în suferința nedreaptă, incomprehensibilă și fără sens? Ca și cum orice ratio a neîncrederii nu și-ar afla tocmai în această suferință limitele sale! Nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
demonstrează eforturile sale de a rămâne, pe cât posibil, obiectiv asupra tematicii. Ceea ce este însă esențial în această parte a articolului este faptul că el menționa focul ca având rol purificator și fiind un element enigmatic, dar poate singurul demn de măreția divină. Pentru a demonstra o asemenea afirmație Șerboianu menționa că "focul îi amintea (n.n. lui Adam si omenirii) și starea sa de mai înainte, când nu păcătuise și când Dumnezeu lumină eternă sta de vorbă cu Adam gură către gură
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
punea în directă conexiune cu confesiunea sa ortodoxă, menționată în text cu putere și, de asemenea, utilizând maniera dialogului cu posibilii săi detractori: "Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru înlăturarea înhumării, căci ar fi o nebunie, dar și o imposibilitate materială, ci voim să se știe numai că înaintea înhumării a existat cremațiunea; că amândouă au mers paralel în decursul veacurilor și că nici una, nici alta nu ating măreția lui Dumnezeu și cu atât mai puțin legătura dintre El și om, adică Religia"164. Ultima parte a studiului 165 aruncă din nou acuze clericilor vremii, într-o comparație a discordanței dintre învățăturile Mântuitorului și exemplul său personal și apucăturile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în vreun loc rânduit de Dumnezeu, până la judecata de apoi? Femeia e inferioară sau superioară bărbatului? Corpurile arse înviează ele, oare sau numai cele înhumate? Lumina electrică sau cea provenită din altă materie, decât ceara de albine, nu atinge ea, măreția lui Dumnezeu? etc. etc. Aveau ierarhii bisericii de pe vremuri, atâta râvnă de supranatural, încât nu e de mirare, că ajunseseră să vadă și să audă lucruri extraordinare, așa după cum citim în Viețile Sfinților. Pentru ei, urmăritori sinceri ale celor spuse
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nu s-au mai învrednicit să vadă pe Dumnezeu față către față și nici să-i mai vorbească gură către gură, ci s-au mulțumit să-I asculte glasul avea și să-L priceapă și simtă numai prin și din măreția creațiunii. Blestemul Goi, rușinați de călcarea poruncilor date, Adam și Eva, "se ascunseseră printre pomi din grădină" auzind glasul lui Dumnezeu de chemare: "Adame, unde ești?" (Fac. III 8-9). La care el răspunsese: "Ți-am auzit glasul în grădină; și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ai fost luat! Din tot textul scripturistic, nu rezultă altceva decât că Dumnezeu pedepsește pe omul cel dintâi, întorcându-l să LUCREZE pământul din care a fost luat, iar nicidecum să se-nmormânteze în el. Ar fi o insultă adusă măreției divine, dacă am atribui lui Dumnezeu toate nimicurile de care ne interesăm noi oamenii și pe care le speculăm în toate chipurile. Scripturistic vorbind, după călcarea poruncii divine de către Adam și Eva și după izgonirea lor din rai PĂMÂNTUL devine
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
temple și biserici, în case și religii și pe la mormintele celor dispăruți. Focul a fost și este singura jertfă de onoare, pe care omul de totdeauna, a adus-o lui Dumnezeu, căci cu nimic altceva nu I-a putut asemăna măreția și sublimele Sale atribute, decât cu "focul", acest element în care nu există necurăție și nici materie destinată putreziciunii. După căderea în păcat a strămoșilor noștri Adam și Eva (oameni necurați de aici înainte) vedem din Sf. Scriptură, că Dumnezeu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca pe orice aderență, ci de a-l arde, căci numai focul e demn de El și de purificarea netrebniciilor și neglijenței noastre!... Spuneți: Mai aveți ceva de răspuns asupra focului, pe care însăși biserica ni-l arată vrednic de măreția lui Dumnezeu? Atât am avut de zis și cu aceasta cred că voi amuți, nu numai gurile limbuților, dar și condeiele mincinoase ale atâtor bârfitori, cari se socotesc mucenici în fața opiniei publice, iar în biserică ajung la ranguri înalte, de unde
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru înlăturarea înhumării, căci ar fi o nebunie, dar și o imposibilitate materială, ci voim să se știe numai că înaintea înhumării a existat cremațiunea; că amândouă au mers paralel în decursul veacurilor și că nici una, nici alta nu ating măreția lui Dumnezeu și cu atât mai puțin legătura dintre El și om, adică Religia. Dacă gândim și activăm în altfel, ne asemănăm celor ce strecură țânțarul și înghit cămila, după cum ne-a spus Mântuitorul. (Flacăra Sacră, III, 9, 1936, pp.
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
rămână, ca pe-o cinste primind moartea din senioriala-mi mână... Faptul că martirizatul căpitan râdea când și când printre dinți recitând acele versuri, poate și pentru a suporta mai ușor durerea, nu le răpea În ochii mei o anumită măreție. Mi se păreau nobile, ca și celelalte pe care mă străduiam să le scriu În dimineața aceea, reținute de mine tot În cursul nopților albe ale lui Diego Alatriste: Corp la corp o să-l omor, ca toată Sevilla să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ci mai curând trivială sau de o banalitate nesfârșită. Hotărâtoare a fost, poate, chiar lipsa ei de ciudățenie. Scriitoarea simțea o recunoștință fără margini pentru ținutul din Norsjö, pentru întreg Västerbottenul. Acum venise să le mulțumească împrejurimilor sterpe, pline de măreție, precum și populației. în ultimele decenii nu făcuse altceva decât să mediteze în singurătate și tăcere asupra acestui lucru: întreaga existență considerată ca sacrament. Așa că, a spus ea la urmă, întorcându-se spre fata de la Tineretul Bisericii, acum am spus ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
doi kilometri, într-o legătură de piele prinsă pe spinare. Acasă, pentru soția lui. Ea avea nume diferite, după generații. Când întreaga asociație de rude a plecat, bătând puternic cu tălpile pământul și poate un pic dezamăgiți de lipsa de măreție a casei mele, am rămas multă vreme așa și m-am uitat după ei. Din partea mea, ar mai fi putut rămâne. Am fi putut să încercăm să pescuim păstrăvi împreună. Nu aveam nici o îndoială că ei înșiși, propriile lor persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
oară budinca de macaroane cu unt topit a Casei. Așa m-am mutat în această casă - a tatei și a mea -, accidental, dar totodată definitiv. Soarele sfârșitului de zi lumina panta din față. Muntele Ava atinge apogeul frumuseții și al măreției înainte de apus. Lângă piatra de la intrare sta să înflorească parpianul. Mi-am așezat lucrurile acolo unde le era locul, m-am întins o clipă pe pat, ca să-l încerc, și mi-am încălzit o cutie cu supă de mazăre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ai lui Caravaggio. Cele mai emoționante motive Cavallino le află adesea în Vechiul Testament. Aici Iosif își lasă frații să bănuiască și să înțeleagă cine este, dar o face într-o formă simbolică. Nu renunță la situația lui înaltă și la măreția sa, ci rămâne cel ce a devenit. Frații și chiar tatăl se pleacă în fața lui, plini de admirație și supunere. Dăruit de regele Karl al XVI-lea în anul 1863. Apoi am plecat de acolo liniștit și mândru, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]