549 matches
-
Facă lumină 2257 de aceea a întuneca conștiința paragin părăsit "coada mîții" 2258 Dacă se Unde a dus surdul roata și mutul iapa Domnilor Babilonia românească 2259 prostire [2cercevele *]2 prosop tocmagi posmagi (posmag) tăieței (tăiețel) vorbește mărunt mărunt, mărunt (mărunțel) cărunt stare Vermoegen înstărit vermoegend a se disprimăvăra Fruehling werden jitar jitărie prisacă {EminescuOpXV 110} prisăcar jintiță [2a dospi]2 aluatul aluățel temei ostrețe fundac coromâslă vită-ncălțată sulă suliță a depăna cir ciaun ceruială a cerui *** coroi * cioară, (unuia de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mai multor relatări ale martorilor, tînărul arhitect obișnuia să povestească la Zürich despre eforturile sale de a aclimatiza literatura și arta modernă la București... Pe 5 februarie 1916 are loc primul spectacol dadaist: primul interpret (un tînăr de 19 ani, mărunțel și vioi, cu monoclu, nimeni altul decît Tzara) își făcuse intrarea în scenă declamînd melodii sentimentale și nostalgice („Adieu, ma mére, adieu, mon pére”) și împărțind spectatorilor scandalizați cocoloașe de hîrtie. Se retrage după intrarea intempestivă a unui grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a doua zi, cred că susnumitul tată, i-ar fi spart nu un ou în frunte, cum am mai făcut-o, ci o cloșcă de ouă, direct în creștetul său de premier de paie. Dar poate că nu omul acesta mărunțel, bolnav de un mișcorici, suspect pentru un ardelean adevărat, este de vină, ci poate cel care-l folosește drept cataplasmă bună la toate. Să nu vă mirați dacă mâine, sau poimâine, va apare la televizor o reclamă concepută și redactată
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
zbor și eu cu toporișca scrisului, măcar o așchie. Dar pe când voiam să mă întorc din nou, cu fața și cu toate forțele spre banda de tâlhari de la putere, iată că de printr-un colț mai întunecat, aud un glas mărunțel, așa mai pițigăiat, ca de individ castrat de timpuriu, ce se tânguia: „Da’ pe mine coane, cui mă lași?”. Sunt milos din fire, așa că nu puteam lăsa omul fără să-i dau vreo atenție și m-am întors spre colțul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cîteva secunde să descifreze umbrele. Și ceea ce văzură îi șocă. Încăperea le păru, la început, goală. Apoi observară că, în cel mai întunecat colț, așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino se apropie. Femela
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
un individ pipernicit, ești din Grup? Nu-ți pot spune, îi răspunde Roja privind peste șepcile, fesurile, și căciulile celor aflați înaintea sa în mulțime. Dacă ești de-ai noștri, înseamnă că știi ce ai de făcut, îi mai spune mărunțelul, nu e treaba noastră să dăm piept cu barajul Armatei, adaugă, după care se face nevăzut ca o nălucă. Roja privește încă o dată în direcția soldaților cu țevile puștilor îndreptate în sus la 45 de grade, e ditamai barajul, începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că pe peron nu mai rămăsese nici o sticluță În afară de cea cu parfum care se făcuse zob și răspândise În jur un miros necunoscut dar foarte plăcut, se Îndreptă hotărât spre compartimentul În cauză, urmat la doi pași de un controlor. Mărunțel și el, se străduia din răsputeri să lase impresia că abia ținea pasul cu mersul avântat al șefului. Din informațiile pe care le dețin, stimată doamnă, Începu șeful cu o voce sacadată din pricina efortului și a emoțiilor, din acest compartiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era încă în plic. L-am luat pe al meu și m-am îndreptat spre separeul lui H.J. Primul meci de la categoria cocoș începuse deja și m-am pus să-l urmăresc, așteptându-l pe Lee. Cei doi boxeri mexicani mărunței au luptat bine, iar mulțimea s-a arătat încântată. De la cucurigu ploua cu monede și strigăte în spaniolă și engleză. După patru runde mi-am dat seama că Lee nu va mai veni. Cocoșii, amândoi cu arcada spartă, m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lipsită de concretețea palpabilă a materialității, o noțiune la fel de vagă precum „hidrobicicletă”, „quasar” sau „obscurantism”. Încercă să-și aducă aminte Felix S 23 dacă văzuse undeva soții adevărate: parcă văzuse, da, soția unui mecanic de întreținere de la Drăgănești-Vlașca, o femeie mărunțică, slăbuță, care, în schimbul a două-trei bujii, le cosea huse de noapte. Dar soții de genul Gettei 2, soții practic eterne, nu văzuse. Se gândea apoi comandantul Felix S 23, în acele seri fericite, să-i dăruiască Gettei ceva frumos. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Trebuie să spun că domnii profesori știu să-și poarte de grijă. Fie că era efectul atmosferei de la Oxford, sau al calității mâncării subtilizate de la masa mai-marilor de la Exeter, Fenimore părea Într-o dispoziție neobișnuit de bună. Cine era doamna mărunțică și vioaie cu care stăteai de vobă, cu cornetul auditiv? Îl Întrebă ulterior William, În timp ce se Îndreptau, Într-o trăsură, spre De Vere Gardens, iar când Henry Îi răspunse, continuă: Zău? Celebra romancieră? Mi-ar fi plăcut să dau mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de ifosele fandosite și de poftele furișe care Însoțesc până și pomenirea corpului uman În societatea bine crescută, denaturând relațiile dintre bărbați și femei. — O teorie interesantă, chiar dacă puțin utopică, murmură Henry, amuzat În sinea lui de faptul că firavul, mărunțelul Du Maurier apăra cu atâta devotament această cauză. — De-aia nudul În artă e atât de important. El Întreține un beau idéal al trupului uman, pentru ca noi să Îl contemplăm și să Îl copiem. Dar asta nu se poate face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prin definiție vii, viața e condiția noastră, dorința noastră, calitatea noastră primară fie și pentru ca așa ne-am născut și asta am fost până în prezent. Cum suntem o posibilitate (existam în infinit) suntem, prin definiție, o individualitate în cele mai mărunțele sensuri, o individualitate, individualizați atât de mult încât nici noi nu existăm (până în cele mai mici detalii ale unui univers infinit în micime. Destinul nostru constă în faptul ca nu putem scăpa de ceea ce suntem și reacționăm în consecință. Nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cea suplă translată conversația abrupt, la timpul prezent, spre congelatorul gemând de pipote și gheare de pui, aparținând doamnei Andronache. Va manifesta Cocondy o minimă deșteptăciune în comerțul tradițional, dar uneori nociv, cu întreprinzătoarea vecină?!... Doamna Andronache era o persoană mărunțică, destul de în etate și agreabilă, rotunjindu-și veniturile, vânzând locuri avantajoase la cozile la alimente la care se așeza, de cu seara, pe scăunelul ei rabatabil cu trei picioare. Uneori, când își descoperea un spațiu neocupat în congelator, doamna Andronache
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
auzit pe fantomele asasinilor săi, dar ei au fost. Nu m-a surprins să-l găsesc mort. Dar Page, micul Norbert adoratorul, ultimul nostru șerb, care nu voia decât să ne slujească, a fost teribil de bun cu Alexei. Așa mărunțel cum era el, bunul și nevinovatul de Page n-ar fi murit pentru un Gribb, însă faptul că un Cerkasov murise astfel l-a distrus. Atâta timp cât Cerkasov rămânea credincios ferm Legilor din K, toți Gribbii de pe pământ puteau pieri fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
singur pentru că Victor, bărbat tânăr și frumos, era dorit de multe „ibovnice”. Tot umblând cu căruța să vândă oale prin satele apropiate, peste câteva luni, Într-o seară târzie, s-a Întors și a intrat În bordeu cu o fată mărunțică, oacheșă și cu o față curioasă și zâmbitoare, un fel de păpușă cam joasă și cam grăsuță, zicând: Va, Îți fac o surpriză! Îți aduc o mamă, spune-i „Săru’ mâna, mamă!” Copilul se freca la ochi și nu putea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
văzut barbat, nu m-am bătut cu ei și i-am dovedit! Și privind satul care dădea semne că se trezește spuse: Muța-mamii, de-acu suntem acasă și nu-mi mai este frică de nimica! Copilul care pășea repede și mărunțel, pentru a fi În rând cu bunica sa, se bucură de schimbare, se scutură și se șterse la ochișori pentru a rupe ața care-l trăgea către meleagurile stăpânite de bătrânul și bunul moș Ene și urmări cu privirea degetul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de sărbătoare, cu haină groasă și pantaloni în dungi. La gjt purta o cravată lată, cu nodul gros, încheiată sub gulerul scrobit. Pe pântec i se vedeau lampasurile ceasului și lanțul cu verigi cizelate pe margini. Nevastă-sa, o femeie mărunțică și negricioasă, cu obrazul supt, se fîsticise în niște foi lungi, abia călcate, neștiind ce să spună mai întu. Fata nu se vedea, dar din odaia alăturată se simțea o răsuflare iute, de om care pândește. 22 Tot Aglaia i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ascultau lelițele, se uitau la pungași. Parcă n-ar fi fost de-ai lor. Paraschiv era pestriț și gălbejit, doar ochii i se vedeau de sub căciulă, verzi ca prazul. Celălalt, îndesat și isteț, dădea drumul prafului printre degete, îl freca mărunțel, mărunțel de podul palmei și striga iar: - Hai, cuscre Ilie, cumpără praful de pureci "Lux", doi lei cornetu, neam de neamu mă-ti n-a scăpat de păduchi! Apropie-te, neamule, ia praful! Vindecă râia și gălbeaza! Omoară căpușa în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lelițele, se uitau la pungași. Parcă n-ar fi fost de-ai lor. Paraschiv era pestriț și gălbejit, doar ochii i se vedeau de sub căciulă, verzi ca prazul. Celălalt, îndesat și isteț, dădea drumul prafului printre degete, îl freca mărunțel, mărunțel de podul palmei și striga iar: - Hai, cuscre Ilie, cumpără praful de pureci "Lux", doi lei cornetu, neam de neamu mă-ti n-a scăpat de păduchi! Apropie-te, neamule, ia praful! Vindecă râia și gălbeaza! Omoară căpușa în găoacea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Scotea tașca în care ținea banii, și-i număra. Căuta un creion bont și o hârtie în brâul gros ce-i lega strâns mijlocul. Alături, în praf, așternea paralele. Dacă bătea vântul, ținea hârtiile de cinci lei sub o piatră, mărunțeii fișic-fișic, părăluță pe părăluță, să nu se risipească ceva. După ce termina cu număratul, deschidea ușa căruței, pe care avea însemnați datornicii cu creta. Punea și linia. Ăștia erau săracii Cuța-ridei de plăteau la chenzină. O dată isprăvită și numărătoarea lor, trăgea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la chenzină. O dată isprăvită și numărătoarea lor, trăgea o bară pe hârtie sub socoteală și aduna. Mai scuipa în palmă, lua iar piesele de doi lei, una câte una, să nu iasă greșeală. Buuun! îi mai rămâneau și lui câțiva mărunței. Îi aduna într-o cârpă murdară și-i ascundea sub brâul gros. Aia era averea lui, nu s-atingea jupânul. Ce-i al stăpânului e-al stăpânului, ce-i al lui, al lui! Treabă cinstită. Mulțumit că-i ieșiseră socotelile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Alecu Cuza. Moldoveni și munteni, ei se descoperă frați: „Ce revelațiune! Eram toți români!”. Români, dar nu și dandy, chiar dacă toți se străduiesc să țină pasul cu moda, chiar dacă Îi admiră pe spilcuiții francezi. Între aceștia, de pildă, un tânăr mărunțel, extrem de bogat și elegant, un conte cu care Ghica se Împrietenește la Paris. Felul În care Îi descrie veșmintele În scrisoarea intitulată Generalul Coletti la 1835 și expediată lui Alecsandri În 1881 lasă să se Întrevadă ceva din șicul parizian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un alt domn bătrân, renumitul pictor de peisaje marine, Aivazovski. Își amintea că pictorul spusese (repetând fără Îndoială ceea ce spusese de multe ori) că În 1836, la o expoziție de tablouri din St. Petersburg, Îl văzuse pe Pușkin, „un tip mărunțel și urât cu o nevastă frumoasă și Înaltă“. Asta se Întâmplase cu mai bine de jumătate de secol În urmă, când Aivazovski era student la belle-arte, și cu mai puțin de un an Înaintea morții lui Pușkin. Își amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vas la lumina zilei, și Încă toți deodată, protejîndu-se unii pe alții, pentru a-l hăitui pe insulă, urmărindu-l cu intenția de a-l pedepsi din nou. Erau aceiași oameni, cu același căpitan și același negru și același subofițer mărunțel, care mînuia biciul cu diabolică pricepere; aceiași care-l abandonaseră fără cunoștință pe plaja unei insule solitare, grav rănit și sîngerînd din belșug, rănit În amorul propriu și lipsit de tot ce avea mai de preț. Ei erau, și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
noapte de drugii unui pat. Portughezul Pinto Souza ceru apă pentru a treia oară, și tot pentru a treia oară Iguana Oberlus Îl refuză. - Trebuie drămuită, spuse. Începe să se Împuțineze. O oră mai tîrziu, portughezul Pinto Souza, un om mărunțel, din partea căruia părea un miracol că rezistase atît de mult, se prăbuși pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]