462 matches
-
să-ți fixezi În cuvinte toate detaliile, ca să nu ți se șteargă definitiv din memorie; era un tip matur, Îmbrăcat cu un costum elegant, cu vestă cadrilată și mănuși negre, cu un joben Înalt, din acelea pe care le au măscăricii la circ și din care scot tot felul de obiecte, mai mari sau mai mici, neînsuflețite sau chiar vii. Purta niște botfori roșii, aduși În față ca niște bărcuțe, cu tocul Înalt, ce se auzeau țăcănind sec atunci când călca; avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în vreme ce soțul și soția stau de vorbă în salon. Din timp în timp, potențialul ibovnic, care a ajuns la capătul răbdării, scoate capul pe ușă și amenință: Dacă mă lăsați să fierb, dau pe-afară". El este, evident, ridicol și măscărici la modul absolut. Când Henri reușește să se disculpe, suspiciunea de adulter cade asupra soțului Suzannei. Prin urmare, Geneviève îi propune prietenei sale, ca și cum ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume, să-i "paseze amorezul", ca să-și poată
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
țărănci, Măria, eroină „dintr-un șir de femei anonime care au stat la temelia istoriei”, „unul dintre soldații anonimi ai desăvârșirii noastre”. O caracteristică a operei lui P., propensiunea spre parabolă, se manifestă în chipul cel mai explicit în Cezar, măscăriciul piraților sau Capcana sau Cine îndrăznește să verifice dacă împăratul are chelie falsă și în Dirijorul. Prima piesă reface înălțarea și pierzania lui Cezar în versiune parodică, iar Dirijorul exemplifică într-un cadru grotesc triumful prin crimă al mediocrității, imposturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
ales, însă, ea cuprindea cîteva cuvinte tari la adresa lui Titu Maiorescu...". Supărat pe idolul său pentru că "putea fi uneori teribil de violent, în corespondență, ca și verbal", Șerban cel Rău îi împrumută vocabularul, numindu-l fire de oriental indolent și genial măscărici, descoperindu-i și alte tare: prin temperamentul său antipoetic, n-a înțeles nimic din spiritul nou al simbolismului, cu eclipse surprinzătoare în acele rare momente de paroxism negativist, cînd nici un om și nici un lucru nu-i mai satisfăceau exigențele, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Aritmosofia orientează interpretarea și spre simbolismul cifrei șapte (Pașadia, Pantazi) ca indicator al unei perfecțiuni deturnate în eonul întunecat (Kaly Yuga) spre un aspect caricatural a cărei esență o recunoaște doar Povestitorul, chiar dacă cei trei se lasă călăuziți de un măscărici produs al decăderii ultime, un comediante care se salvează tocmai prin impuritatea care înseamnă adecvare, salvare la care nu are însă acces Corcodușa pedepsită tragic pentru că ridicase o clipă ochii spre purpura imperială, uitîndu-și condiția de floare de maidan. Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
că snobul veritabil trebuie să aibă stil pentru a se sugera cît mai bine noblețea ce îi lipsește. La porțile orientului se manifestă în plus și duhul balcanic (P. Constantinescu) care transformă nu de puține ori pe homo caragialiensis în măscărici, imitator grosier care termină prin a percepe cu ostilitate mediul național; mai mult, spiritul caragialean coboară pînă la limita extremă a Orientului european iar Mateiu descoperă zona balcanică chiar în mijlocul lumii românești unde viciul știe a se împodobi cu haina
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
clasicismului cărora le-a fost credincios Ion Luca Caragiale: "...oricît ar părea de oribil, verva bătrînului Caragiale, ostentativa-i comportare plebeiană, verdeața limbajului său, era dispus să le convertească în trivialitatea volubilă a lui Pirgu, sub a cărui înfățișare de măscărici își cam vedea tatăl" (idem). S-a mai afirmat iarăși că veritabila noblețe mateină ar consta în talent; nu ar fi lipsit de interes să se raporteze această postură la un posibil model pre/ anticreștin, de sorginte păgînă, ce are
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și savurată" a limbagiului lui Pirgu, a Penii Corcodușii și în seva expresivă a cuvîntului, cînd e vorba să prindă tipurile din familia Arnoteanu.") și la statutul unor personaje aflate în relație de filiație: "Intermediarul amorurilor clandestine ale lui Pașadia, măscăriciul hilar și antreprenorul de vicii Pirgu cuprinde mult din esența morală a neuitatului Mitică. Dar, pe cînd Mitică este, în concepția lui Ion Luca, un inofensiv, un flecar și un profitor mărunt, pe aceeași scară a degradării, Pirgu devine, în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
apreciate superlativ de alți comentatori. Celebrul articol al lui N. Davidescu Caragiale cel din urmă ocupant fanariot, sau inaderența lui la spiritul românesc (Cuvîntul liber, august 1935) s-a acoperit de mult de ridicol prin aprecierile hilare și total părtinitoare ("măscărici literar"), fiind drastic și în spiritul adevărului corijat de Șerban Cioculescu (Detractorii lui Caragiale) și P. Constantinescu (Inaderența lui N. Davidescu la spiritul critic), însă asupra rezervelor lui M. Ralea așezate sub un titlu nepotrivit (Crima lui Caragiale, în volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sânge albastru". De la Revoluția Franceză încoace, gloata dezlănțuită și-a impus supremația circului - deghizată în populism și democrație - în defavoarea fastului construit și opulent ce marca succesiunea familială la tron. Ce-i drept democrația e mai vie, mai colorată, mai imprevizibilă, măscăricii au șansa lor de a ajunge în vârf, viața e mai schimbătoare și mai palpitantă, iar aici, la porțile Orientului, lumea pare să sacrifice mai ușor seriozitatea și stabilitatea în favoarea disponibilității la bârfă și la scandal, îndeletniciri dragi celor de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
gol imens și a căpătat dimensiuni simbolice. Un stâlp al culturii române independente se prăbușea. Evident, se pot da și alte exemple de independență literară. Multe din piesele lui D.R. Popescu nu pot fi jucate, altele au finalul transformat. Cezar, măscăriciul piraților constituie o netă demistificare a dictatorului. Ultimul roman al lui Augustin Buzura, Fețele tăcerii, publicat cu mare greutate, constituie o puternică și critică evocare a epocii staliniste. Aceasta, spre marea iritare a culturnicilor oficiali, care prin tovarășul Florescu adjunct
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pretenția, ca și Crimă și pedeapsă, de a analiza căința produsă de o crimă, făcută din motive mistice. Viermii pământului prezintă insuficient dramele miniere (Diplomatul, Tăbăcarul și Actrița evocă tăbăcăriile), Pescarii dă amănunte asupra vieții pescărești. AL. O. TEODOREANU Hronicul măscăriciului Vălătuc e o pastișă în felul balzacienelor Contes drolatiques susținută pe o mare capacitate de a face "joyeusetés". Al. O. Teodoreanu tratează cazuri de stricăciune și de amabilă ticăloșie de la începutul secolului XIX în limba mai veche a lui Niculce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de fericită amintire, care a fost ulterior guardian și custode de York. Acesta povestea cu bucurie următorul episod: Sfântul Lanfranco, voind să intre într-un ordin religios, pe vremea când deja devenise un mare teolog, a îmbrăcat o haină de măscărici și a peregrinat prin diferite mănăstiri pentru a cunoaște viața monastică. El, când ajungea, bătea la ușa corului cu toiagul, iar când vedea călugării privind spre ușă și râzând, spunea: «Dumnezeu nu este aici». Dar când a ajuns la Bec-Hellouin
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și verde ca nuca, deși cam decolorată, ale cărei mîneci largi erau suflecate deasupra încheieturilor. în ochii lui se citea un delir fanatic, adînc înrădăcinat. De îndată ce-l zări pe acest personaj, Stubb exclamă: Ă El e! El e! El e măscăriciul cu poale lungi despre care ne-au vorbit cei de pe Town-Ho! Stubb făcea aluzie la o poveste ciudată în legătură cu Ieroboam și cu un anumit membru al echipajului său, poveste pe care o aflase atunci cînd „ Pequod“ se întîlnise în larg
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în legătură cu Ieroboam și cu un anumit membru al echipajului său, poveste pe care o aflase atunci cînd „ Pequod“ se întîlnise în larg cu Town-Ho. Potrivit celor spuse atunci și amănuntelor pe care aveam să le cunoaștem ulterior, se pare că „măscăriciul“ dobîndise un uimitor ascendent asupra majorității celor de pe Ieroboam. Iată povestea lui. Crescuse printre așa numiții „tremurici“ din Neskyeuna, niște nebuni, ce-l socoteau un mare profet; în adunările lor secrete, el coborîse de multe ori din cer, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca la Shakespeare sau o simplă casă unde actorul nu are pe nimeni, ca la Cehov). Am mai avut șansa să învăț că atunci când actorul nu mai are ce rosti pe scena "Publicul a plecat, doarme și a uitat de măscăriciul lui". Ar mai fi multe de spus despre lucrul cu Alexa Visarion și cât m-a revitalizat această întâlnire teatrală, dar încă nu s-au așezat în mine toate înțelesurile. Cert este că după această experiență am mai făcut trei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și pedagogul Alexa Visarion, Caragiale este o chemare fără sfârșit, un autor personal, un răspuns la căutările creative, mereu surprinzător prin noutatea sa, omul de care ai nevoie, călăuza... Cinic, caustic, sceptic, dar și neliniștit sau sentimental, de la geniu până la măscărici, de la zeu tutelar și istoric al secolului XIX, până la caricatură a românismului, reacționar, canalie sau nepatriot, Caragiale a adunat, poate, cel mai larg spectru de calificative din partea colegilor și prietenilor, a ziariștilor și comentatorilor, dar și a simplilor săi concetățeni
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ce a cuprins țara și al invaziei barbare din afară, timp al morții, al disperării... iar Vodă, gras și slinos, nu mai are răbdare cu Manole, care se gândește la lumină și frumusețe, la înalțarea bisericii... Mai era și un măscărici, nebun ce își permitea multe și lua în derâdere totul." Bufon la palat? Și poporul în spate?", au comentat colegii, cei înregimentați. Da, scenariul nu a avut nicio șansă. Și totuși cine mă poate distruge cu adevărat sunt doar eu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care s-a înscris, ca o sprințară diversiune măgureano-iliesciană, contenciosul cu Insula Șerpilor și, mă rog, cu alte teritorii șparlite de ruși, la care acum candizii ucrainieni dau din umeri), deci chiar și tratatul cu Ucraina îmbracă o haină de măscărici care tocmai se pregătește să intre într-un bal cu măști oricum macabre. După ce s-a ratat un moment cu care, ca nație, nu te întîlnești decît o dată la jumătate de secol, la un secol moment în care Estul făcuse
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În revistă erau publicate articole de filosofie, literatură, lingvistică, artă, etnologie, morfologia culturii, teologie, drept, economie și științe exacte. În fine, trebuie menționate și publicațiile care nu pot fi Încadrate În nici una dintre categoriile de mai sus. Este cazul Hronicului măscăriciului tăvălug. Publicație românească de satiră, redactor-șef Camil Ring, avînd un prim număr În ianuarie 1953. „Hronicul măscăriciului tăvălug nu apare ca să spună lucruri serioase În glumă. CÎnd scriem «lucruri serioase» facem deja prima glumă. Căci, din nefericire, prea puține
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
exacte. În fine, trebuie menționate și publicațiile care nu pot fi Încadrate În nici una dintre categoriile de mai sus. Este cazul Hronicului măscăriciului tăvălug. Publicație românească de satiră, redactor-șef Camil Ring, avînd un prim număr În ianuarie 1953. „Hronicul măscăriciului tăvălug nu apare ca să spună lucruri serioase În glumă. CÎnd scriem «lucruri serioase» facem deja prima glumă. Căci, din nefericire, prea puține din cîte se petrec În exilul nostru românesc merită acest calificativ”. O altă publicație care merită să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și T. Stoicoiu. Revue des Etudes Roumaines. Arts-Folklore-Histoire-Langues et Litterature-Philosophie-Sciences Juridiques et Sociales, Fundația Regală Universitară Carol I, Paris, 1957-1958, tome V-VI. Bulletin du Centre Roumain de Recherches, Romanian Research Center, Paris, 1951, I, nr. 1, mai 1951. Hronicul Măscăriciului tăvălug. Publicație românească de satiră, I, nr. 1, 1 ianuarie 1953, Paris, p. 2. Bulletin d’Informations pour les Roumains en exile, VII, nr. 170, 1 ianuarie 1954, p. 2. Ibidem, p. 11. Ibidem, nr. 185, 15 septembrie 1954, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
hărăzit natura, și nici nu se rușinează cînd le dă la iveală pe cele rele“.2 Nepotul lui Rameau și Omul din Subterană seamănă ca două picături de apă în ce privește lipsa de aderență la real și la ideal, ambii sînt măscărici și artiști în felul lor, ambii epatează. La amîndoi este vorba de acel estetism invers, despre care vorbea Bahtin în legătură cu personajul dostoievskian. Spre deosebire de personajul lui Diderot, personajul dostoievskian se transformă într-o instanță hibridă, care înglobează și calitatea de martor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Caragiale....". Ca exemple de hipertexte care nu implică și atitudine critică, ci doar imitarea fără ostentație a formei sau a conținutului tipologic sau tematic a unei opere, pot fi amintite, în afara celor care au ca hipotext elemente de caragialism, Hronicul măscăriciului Vălătuc în care Al. O. Teodoreanu pastișează stilul cronicăresc și parodiază literatura romantică și sămănătoristă care impusese o imagine idealizată a trecutului, și savurosul roman al lui Costache Olăreanu Cu cărțile pe iarbă, în care se actualizează prin inversiune parodică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ce face atâta senzație? Un copil de vreo opt-nouă ani, zdrențăros și murdar, cu picioarele goale, îmbrăcat în haine nepotrivite un gheroc mare, a cărui talie îi vine până la glezne, în cap un cilindru turtit face caraghiozlâcuri. Este un mititel măscărici foarte dăstrăbălat jigărit, sfrejit și galben; pulpele-i uscate care se văd prin sfâșiitura nădragilor sunt pline de jupuituri. Așa de prăpădit, este totuși foarte îndrăzneț. Fumează o țigară lungă, se strâmbă-ntr-un chip straniu, păcălește și-njură pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]