933 matches
-
răsucindu-mi gâtul în căutarea unui taxi, mă plimb acum de-a lungul centurii dentare, prin stucul străzilor acoperite de tartru și prin piețele cariate, până dincolo de grilaje, de verandele ornamentate, de clinicile scumpe, de arabii tranchilizați, de suferinzii de măsele matoli, îmbrăcați cu ce au mai bun și de femeile lor în blănuri și pantofi de lac negri, de copiii lor îngrijiți, îndurerați sau fericiți, apoi pe murdara Oxford Street străbătută în goană de autobuze, până în Soho, aglomeratul tărâm al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sfârșește Eighty-Eighth. Rămas în urmă, Autocratul ne urma încet, în timp ce noi ne îndreptam spre nord. N-am mai fost încă niciodată în Upper West Side și, cu toate astea, îmi amintea de ceva. Îmi amintea de cât de cuminte fusese măseaua mea cea mișcătoare de cel puțin o săptămână sau două încoace. În timpul unui prânz de un carnivorism de-a dreptul fanatic, pe care l-am luat într-un local argentinian de pe Eighty-Second Street, prietenul meu Fielding m-a asigurat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau eroice, autorul îi oferă protagonistului tot ce are, și chiar mai mult. Eroul e un zeu, sau are puteri și virtuți de zeu. În cele tragice... Ai pățit ceva? — Hă? am repetat eu. Tocmai îmi înfipsesem un covrigel în măseaua mea suspectă de sus. Revăzând cu ochii minții acest mărunt ghinion, cred că mai întâi am tresărit cât se poate de elocvent, după care a urmat un spasm mic și obosit. Mi-am consultat măseaua cu vârful limbii. Martin îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi înfipsesem un covrigel în măseaua mea suspectă de sus. Revăzând cu ochii minții acest mărunt ghinion, cred că mai întâi am tresărit cât se poate de elocvent, după care a urmat un spasm mic și obosit. Mi-am consultat măseaua cu vârful limbii. Martin îi dădea înainte cât se poate de încântat. Stomatologii sunt exact ca scenografii, cowboy-ii sau instalatorii cârpaci. Atâta timp cât ești tânăr, crezi că lumea serviciilor pentru adulți e de încredere, competentă, că își merită banii. Apoi crești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că suntem criticați, dar toată lumea e de acord că secolul douăzeci e vârsta ironiei - care te privește de sus. Până și realismul, realismul cel mai primitiv, e considerat excelent pentru secolul douăzeci. — Zău? am spus eu și mi-am pipăit măseaua cu vârful limbii. În timp ce eu mergeam spre casă, pe străzi de culoarea stridiilor și a cărbunelui, aerul se înfioră deodată, scuturându-și haina ca un câine ud, ca întinderea tulburată a unui lac. M-am oprit - cu toții ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nici nu doare prea rău. Asta ce mai e? Selina reușise să iasă din impas. Și-a revenit brusc și a reușit să-mi trântească una colosală în obraz cu dalta cotului - fix în partea superioară de vest, unde șubreda măsea mai e încă în viață, unde își mai are încă sălașul. De data asta am izbit podeaua și mai tare și curând m-am împleticit până în bucătărie înjurând. Povestea asta cu violul, am tras eu concluzia, bașca scotch-ul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putea fi cu siguranță ușor de uitat. Nu - ceva îmi spunea că nu mă va părăsi. Încetează, am vrut eu să-mi spun. N-o lua așa de repede. Fii calm. Așteaptă... Impacientată doamna McGilchrist mi-a curățat din nou măseaua. Mi-a spus că măseaua e oricum terminată și, cât de curând, se va umfla iar. O oră mai târziu, mă aflam într-o altă sală de așteptare - Soho, Carburton & Linex. Am fumat și mi-am ros unghiile. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de uitat. Nu - ceva îmi spunea că nu mă va părăsi. Încetează, am vrut eu să-mi spun. N-o lua așa de repede. Fii calm. Așteaptă... Impacientată doamna McGilchrist mi-a curățat din nou măseaua. Mi-a spus că măseaua e oricum terminată și, cât de curând, se va umfla iar. O oră mai târziu, mă aflam într-o altă sală de așteptare - Soho, Carburton & Linex. Am fumat și mi-am ros unghiile. Cred că toate închisorile sunt niște săli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asta s-a terminat tot ce a fost între noi, am spus eu. N-am vrut să periclitez relația noastră de afaceri - colaborarea noastră artistică. * Fielding Goodney își îndreptă manșetele și sorbi din vin. Izbucni brusc în râs, dezgolindu-și măselele bombate. aceiași chelneri în fracuri, aceleași meniuri împodobite cu chenare și aceleași antreuri de douăzeci de dolari, aceiași mari gangsteri și femei reci și strălucitoare - atmosfera obișnuită. Am reușit să mă hotărăsc: era singurul fel de mâncare al cărui nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
durerea mi-as traversat partea superioară de vest. Durerea e felul prin care natura ne atrage atenția că nu e în regulă ceva. Răbdătoare, durerea continuă să ne țină la curent și după ce am primit mesajul. Am fost informat că măseaua e moartă - e complet terminată. măseaua e moartă, dar eu mai trăiesc încă. Acum nu am altă posibilitate decât să ascult. Veți observa că vom face o voltă largă. După câte se pare, și eu am rămas fără slujbă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de vest. Durerea e felul prin care natura ne atrage atenția că nu e în regulă ceva. Răbdătoare, durerea continuă să ne țină la curent și după ce am primit mesajul. Am fost informat că măseaua e moartă - e complet terminată. măseaua e moartă, dar eu mai trăiesc încă. Acum nu am altă posibilitate decât să ascult. Veți observa că vom face o voltă largă. După câte se pare, și eu am rămas fără slujbă, așa că... Doamnelor și domnilor, trebuie să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mă, mi-am spus eu. Dar am rupt-o iar la fugă, fentându-l pe Bruno, pe Horris, poliția financiară, toată America... Mi-am petrecut noaptea ascuns într-o toaletă din PakAir. La fiecare câteva secunde sughițam sumbru și așteptam ca măseaua să-mi ardă una-n față. Era un automat pentru aspirine în closet, dar d-aveam nici un ban. Nici unul. Dacă aș fi putut să mă omor în noaptea aia, aș fi făcut-o. Dar sinuciderea, ca și aspirinele, ca orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai ține să te bați. La vârsta mea, când începi să ai nevoie de toate și nimic nu reîntinerește. Nu mai există nici doamna McGilchrist, așa că va trebui să mă bizui pe serviciul Milei Publice, cum îi spune Fat Paul. Măseaua aia din fundul gurii e moartă, dar eu mai sunt încă viu. Dintele ăla din față e dus, dar eu mai sunt încă pe-aici. Azi am deschis ochii și mi-am spus pfui, niciodată nu m-am simțit atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
călători. — Tu, zise ea cu un dispreț profund, tu ești un om complet egoist! Ai văzut că Virgil e un om bun și generos, așa că ai smuls de la el tot sprijinul pe care l-ai putut smulge, ca pe o măsea. Nu ți-a păsat de durerea pe care i-ai pricinuit-o. Nu ți-a păsat ce-a lăsat în urmă. Nu ți-a păsat la ce s-a întors. Și tot mai vrei ajutor, sfaturi, îndrumări. Pentru că vrei aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rate la case, mama lor de bani, și tu în timpul acesta de suferință ești domn. Boier american, nene, te laudă de admirație lumea, uite-l că nu e din ăia care-a decăzut în alcoolism, și tu rabzi, strângi din măsele, îți blestemi norocu’ de alcoolist, până-i ia și pă ei necazurile și începe să gâfâie după avans, dacă chestia e la lichidare, sau pândește lichidarea dacă se consumă avansul. Ei, și după două, trei, chiar patru zile dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în scenă și la fel de nevinovat iese din scenă. Dar în plătit, Catindatul are satisfacția de a nu i se reține din salariul pe care nu-l primește. La candidatura perpetuă se adaugă o altă nefericire minoră, dar autentică: durerea de măsele a acestui om al „nefericirilor conjugate”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 155. footnote> spre care râsul spectatorilor se îndreaptă cu îngăduință, cu compătimire. Comicul acestui personaj este dat de nemărginita lui încredere în teorii. Prin una din teorii exaltă puterea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
râsul spectatorilor se îndreaptă cu îngăduință, cu compătimire. Comicul acestui personaj este dat de nemărginita lui încredere în teorii. Prin una din teorii exaltă puterea autosugestiei: „Vezi d-ta, pesemne, nu știu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaua, în intervalul de conversație, de frică trece...”. Legată tot de una din nefericirile lui (nevralgia) este și teoria magnetismului: „...durerea devine din măsea, măseaua devine din răceală, răceala devine din frig, din cald devine că nu mai e frig, dacă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
exaltă puterea autosugestiei: „Vezi d-ta, pesemne, nu știu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaua, în intervalul de conversație, de frică trece...”. Legată tot de una din nefericirile lui (nevralgia) este și teoria magnetismului: „...durerea devine din măsea, măseaua devine din răceală, răceala devine din frig, din cald devine că nu mai e frig, dacă nu mai e frig, va să zică că răceala se duce și vine căldura; a venit căldura, a trecut durerea... Par egzamplu (pune mână pe
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
puterea autosugestiei: „Vezi d-ta, pesemne, nu știu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaua, în intervalul de conversație, de frică trece...”. Legată tot de una din nefericirile lui (nevralgia) este și teoria magnetismului: „...durerea devine din măsea, măseaua devine din răceală, răceala devine din frig, din cald devine că nu mai e frig, dacă nu mai e frig, va să zică că răceala se duce și vine căldura; a venit căldura, a trecut durerea... Par egzamplu (pune mână pe falcă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Înăuntrul focului, iar după ce vâlvătaia se stinse, se târî pe furiș, pitindu-se sub scrum. Zadarnic Oliver trase clopotele și bătu toaca, adevărul ultim rămase neclintit la locul lui, intrând În fiecare slovă veche, În fiecare literă, ca Într-o măsea afectată de carii, unde Își făcu sălaș, pregătindu-se să pătrundă până-n carnea și măduva Învățăturii lui Iisus; În schimb, starețul Pahomie și enoriașii ce se rugau În schit, simțind miros de lemn Încins, năvăliră cu mic, cu mare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
observa cu atenție picioarele care, În locul unghiilor, erau Împodobite cu pleoape și gene vopsite strident, posedând, În același timp, pe labii și pe sfârcuri dinți. La fiecare mișcare a mâinilor chirurgilor, femeile Își dădeau ochii peste cap, scrâșnind puternic din măsele. Noimann se pregătea tocmai să-și scoată din geanta diplomat dăltițele, burghiele și cleștii de stomatolog când un medic ciung, ras În cap, se apropie de el, rugându-l să se așeze pe un scaun. Ginecologul era tot numai mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de-acord?” Într-o oarecare măsură, Întrebarea Îl interesa pe Noimann. Unoeri era pătruns de aceleași frământări. „Cum să vă spun, golul Își are și el importanța sa...” „Păi sigur că da, gândiți-vă numai la carii, la golurile din măsele... Apoi la această gaură ivită În picior... Acolo sălășluiește o parte din răul care vă bântuie...” „Și cealaltă parte?” Noimann transpiră din nou. Mușchii i se Încpordară de la sine. Ceva dinlăuntrul lui Încerca să iasă afară. Medicul icni, Își mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la el. Oare nu-i mirosise gura a alcool? Poate că de asta și apelase la tot felul de sprayuri, deodorante, curățindu-și mâinile și hainele, dacă nu și limba, cu Colgate și alți Înălbitori. Cavitățile bucale tremurau În fața lui. Măselele ieșeau din gingii, saliva se scurgea În mod scârbavnic printre buze, limbile atârnau ca niște panglici multicolore, lingând praful de pe covor. Imaginile acestea erau Însoțite de altele obscene, În care apăreau organe genitale În exercițiul funcțiunii, degete și mameloane, bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mărginit de o barbă de culoarea paiului prospăt pieptănată, Încadrat de un păr de culoarea inului, lăsat pînă la umeri, bine Îngrijit și el, exprimau nedumerire. „Parcă ar fi de cauciuc”, adăugă Oliver, după ce trecu bucățica de carne de pe o măsea pe alta, mestecând-o Îndelung, meticulos, pentru a-i „savura” secreta suculență. „Și totuși parcă e ceva”, conchise el, rămânând Încremenit pentru o clipă Într-o poziție meditativă. Și abia termină de rostit aceste cuvinte, când chipul său palid se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Popescu (!). Omul adică, dacă e să-l cred pe Boby - cine e de fapt un om f. enervant e un timp Încoace - mai bine zis de ieri, și cine, din cine știe ce motive - de nervi pe care-l crea durerea de măsea? și examenul de admitere? (e verișorul de grad I al lui Poly - gazda mea) pur și simplu a uitat să-mi zică ieri (doar azi mi-a spus) că m-ai căutat (nu știe exact cine, era Zare dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]