2,090 matches
-
spectacol. Pe urmă, se reia iluminatul și licuricii pălesc, chiar devin incomozi, findcă se vâră peste tot, cad în mâncarea adusă pentru banchetul nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar putea, în beneficiul serii viitoare, să recupereze mii de insecte. Dar organizatorii știu că niște licurici obosiți noaptea următoare nu vor fi îndeajuns de strălucitori sau vor zbura greu, influențând negativ spectacolul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din Italia septentrională. Și, pe deasupra, În felul acela oribil. Ce se va Întâmpla, oare, atunci când confrații săi vor descoperi totul? Dacă aceștia erau implicați, trebuia să se pregătească pentru ce era mai rău. I se părea că un vânt Înghețat măturase dintr-o dată aerul sufocant din biserică. — Un constructor..., șopti. — Da, un arhitect, preciză Bargello. Și, de asemenea, un mare mozaicar. El era cel Însărcinat să conducă lucrările de restaurare a bisericii... Cum crezi că a fost ucis? Dante nu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
camerele oamenilor Domnului? — Fratele Francesco a numărat mai mulți diavoli În consistoriu decât În legiunile iadului. — Și În al Treilea Cer? Augustino nu răspunse. Apoi se strânse În haină spre a se feri de o rafală de vânt umed ce măturase piața pe neașteptate, ridicând un nor de praf. Își trase vălul peste ochi. — Tibi benedicat Dominus, frate. Vom avea prilejul să ne reluăm conversația când vei reveni la cel de-al Treilea Cer. Filosoful se Îndepărtase În grabă, după ce Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl indica drept un laș concupiscent, cu chipul marcat de ipocrizia curială. Iar când, În sala Consiliului, făcuse marele gest de a refuza o cupă plină cu florini de aur, lui Dante nu Îi scăpase străfulgerarea de lăcomie care Îi măturase fața cu o lumină sinistră. Refuza banii ca să obțină mult mai mulți În continuare. Poetului nu-i erau pe plac nici secretarii cei Înșelători, curteni precum inchizitorul Noffo Dei, care se Înrolaseră de partea lui, asmuțiți de Îndată pe străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În cele din urmă izbuti să se ridice În picioare. Încercă să Își Îndrepte haina cea lungă, care dintr-o dată Îi părea nemăsurată, Într-atâta Îl Împiedica să se miște. Între timp se iscase un vânt nespus de puternic, care mătura Întreaga cârciumă, izbindu-i pereții și tavanul. Flăcările din vasele cu jeratic se agitau amețitor. I se păru că dușumeaua de scânduri i se legăna sub picioare, ca și când statura i-ar fi crescut pe neașteptate. Și totuși mintea Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În picioare, lângă pat, era o umbră. Îl recunoscu pe Guido Cavalcanti, Îmbrăcat Într-o tunică lungă. Trupul său părea alcătuit dintr-o materie subțire și luminoasă, asemenea unui trunchi gol pe dinăuntru, căruia i se dăduse foc. Flacăra interioară mătura suprafața și Începea să transpară În brazdele subțiri, neobișnuit de clare, de pe chipul din umbră. Guido Îl privea și continua să râdă. Parcă Îi citea gândurile. Dante se simți invadat de un fluviu de iubire. — Sănătate, Guido. Ne reîntâlnim. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Învins, murmură venețianul, după care se ridică de jos cu o smucire nervoasă. Și pentru că de pe hărțile acelea lipsește un element esențial. Acela pe care nici măcar Teofilo n-a izbutit să-l descopere. — Care? Întrebă Dante bănuitor. — Oceanul imens e măturat de vânturi constante și potrivnice. Ele au ocrotit acele pământuri peste secole. Numai Într-un punct, pe o latitudine de câteva grade, ele suflă prielnic. Fără această cunoștință, orice tentativă e sortită dezastrului. Ai rătăci luni, ba poate chiar ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zgubilitici din cosmos care se jucau cu noi de-a șoarecele și pisica, vorbesc... Când, la mijlocul unei partide nocturne de șah, partenerul meu obișnuit, Roger Howard, În care descoperisem cu plăcere un jucător redutabil, nu doar un ageamiu pasionat, a măturat cu dosul palmei piesele de pe tablă și mi-a spus grav că trebuie să discutăm ceva foarte important, am fost convins că venise, În sfârșit, vremea clarificărilor. Slavă Domnului, mai bine la timp decât niciodată! - Ești În misiune, vasăzică, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele, am tors puțin etc. Până seara nu m-am oprit. Când m-am oprit eram frântă; nu-mi ardea de nimic. — Mare e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Sună la ușă. Trebuie să fie el. Iar și-a uitat medicamentele. Nu-mi place că În ultima vreme se Întoarce mereu din drum. — A, doamna Oprișan, dumneavoastră erați. Poftim Înăuntru. Nu vă mai scoateți pantofii că tot n-am măturat azi. Dă vecină repede două cești să nu să răcească. Venii cu ibricul. Mi-a adus nepoată-mea niște cafea din Austria. Ce zici, ce miros, ne mai aducem și noi aminte de tinerețele noastre. Auziși ce-a făcut golanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pui cînd nici nu-i deteră dinții și mămăița Îi mai turna și cîte-o linguriță de țuică pă gît să nu să mai scoale noaptea că a doua zi, de, toată ograda era În capul ei... dă mîncare la orătănii, mătură bătătura, bate putineiu, pune aluatu În țest țși mama aplecată deasupra vanei ochii ei verzi răcoroși de mentă săpunul cu care mă spală oval alunecos topindu-se ca șerbetul În apa cristalină Îl iubesc Îl ascund sub pernă mușc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ultimul lui urmaș crește un pom În fiecare bărbat scoate ramuri spintecă-n dreapta și-n stînga și femeile ca dihăniile fabuloase se fac la loc se fac În două În trei În șapte lumea o codobatură cu coada lungă măturînd aici adunînd dincolo) — Vodcă, mai vreau hîc vodcăă! Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine — Guță, te rog, du-o dincolo, fă-i ce știi, mi se face frică. ț... o floare roșie o floare neagră Wanda Anna viață moarte particule mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
această strădanie de a se apăra de moarte cu alt fel de moarte, Întocmai ca În frîntura aceea de conversație dintre doi adolescenți, auzită pe stradă: „Bine, dar viespia nu știe că moare cînd Înțeapă?“ „Ba da, dar se apără.“ Mătur resturile acelea minuscule, se formează o grămăjoară de praf negru În care mai tresare cîte un punct ce se desprinde aproape invizibil din masa de puncte inerte. Recunosc viața după mișcare. Ar trebui să-i respect șansa, dar strivesc iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tablou“ - a spus Iosif și Fratele său. „Al șaptelea pe ziua de azi. Deocamdată nici nu l-a pictat. Și nici n-o să-l picteze vreodată. Îi umblă gura.“ Bódog Artúr scapă paharul din mână. Își cere scuze, nu găsește mătura. „Nu găsești nimic în atelierul ăsta împuțit!“ urlă el. Îl ajutăm cu Iosif să adune, apoi îmi iau paltonul și plec. Baár mă conduce, la poartă se mocoșește cu cheia minute întregi. „Dumitale nu ți-e teamă?“ îl întreb eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
găsi cu dreapta vena umflată. Ca un șarpe. A doua oară la fel. Mie ai să-mi trăiești, murmur eu și a treia oară reușesc. Cu numai câteva picături de sânge pe mână. În câteva minute își revine, se rușinează, măturăm împreună. Nimeni nu m-a întrebat dacă nu mi-e scârbă de seringi. Mi-e scârbă. Nouă medici l-au consultat, nouă belele i-au găsit, nouă m-au consolat și ne-au jecmănit. Avea spasme lunar, mintea îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mamei îi era frică să coboare dealul noaptea numai cu mine. Tanti Mae a fost până la urmă de acord să vină, așa că am plecat cu toții după cină. Eram în aprilie, dar încă nu plouase deloc. Vânturile de martie stăruiau încă, măturând dealurile și făcând pinii să se încline. Nu era o noapte senină, din cauză că norii se plimbaseră toată ziua pe cer și se hotărâseră să rămână și peste noapte. Nu erau destui însă ca să înceapă ploaia. Nu păreau să se poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
după-amiază frumoasă de primăvară, la fel ca toate celelalte pe care le petreceam în vale. În oraș, grădinile tuturor erau pline de flori. Iarba din curți era verde și plină de păpădii. Vântul călduț, care mirosea un pic a pini, mătura ușor străzile. Primăvara, cel mai frumos loc din vale era pe deal. Cum urcai pe potecă, toate florile sălbatice începeau să răsară. Dacă fusese zăpadă iarna aceea, pământul era umed și cald. Și chiar ninsese destul de mult iarna aceea, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cineva care nu o cunoștea pe Lee, dar eu o cunoșteam și, deci, știam cât de ordonată îi plăcea să-și țină bucătăria. Cabineții din inox cu blat de marmură erau la fel de strălucitori ca întotdeauna, podeaua cu gresie albă fusese măturată și spălată de curând. Cu toate astea, pe unul din blaturi, erau teancuri de cutii de cereale, de zahăr, de făină, de orez și de biscuiți, cartonul lor lucios atrăgându-mi atenția imediat. Lee nu le-ar fi lăsat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la muncă. Era sâmbătă, dar din câte știam putea fi încă la bancă, scriind scrisori oamenilor care au depășit limita contului, taxându-i pe fiecare cu 10 lire. Sau făcând ce făcea ea de obicei la Wallenstein Trust. Veranda fusese măturată de curând, figurând doar o ladă pentru sticlele de lapte cu o săgeată care indica un „2“, un grătar și un covoraș. Foarte cuprinzător. Ușa mi-a fost deschisă de un bărbat care parcă era luat de pe coperta revistei Next
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
răsuna tunetul catifelat al aramei în comparație cu care valsul trompetelor ți se pare insuportabil de strident. Mai există bulevarde care par plicticoase, dar nu sunt așa. Aici, nisipul prăfos e plin de atâtea coji de semințe, încât e imposibil să-l mături; tot aici e un pisoar care pare un pachet neterminat și dinspre care vine un miros înțepător. Seara, aici ies bătrâne în zdrențe, dar sulemenite, care, pentru doi bănuți, își oferă iubirea cu un glas răgușit, de gramofon. Ziua, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul fixat în corpul lui și trasând cu coada lungă a măturii sute de semicercuri pe gazon. Nuielele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus-numitului Krușevan. Sămînța căzuse pe un teren fertil. Călătorul francez Duchelle va publica În luna mai a anului 1921 (crezînd că revoluția Îl măturase de pe suprafața pamîntului pe bătrînul păcătos) un articol În care va vorbi despre Nilus cu un respect cuvenit doar răposaților: „Înainte de a deschide prețiosul cufăr, va Începe să-mi citească din cartea sa, apoi fragmente dintr-o lucrare cu caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dureros, în ritmul în care se bate toba. S-a vindecat prin descântec, acolo unde doctorul nu a reușit. Iată și un descântecă pentru năluci, la copii: „Cei răi putregăiți, cei răi mucegăiți Ieșiți din mățeșugul-mățeșugului. Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca, Acolo să cheie, să se răscheie ... Curat, luminat, ca Maica Precistă lăsat. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Se descântă în borș sau în rachiu! Pentru copii cu dureri la pânătece și pentru vite, datorate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o coci în focă și apoi, cât o poți suferi de fierbinte, o pui în dosul capului: „Orbalț cu săgetătură, orbalț cu pocitur Ieși din cârțele nasului, din vederile ochilor. Eu cu raghila te-oi răghia, cu mătura te-oi mătura. Orbalț cu săgetătură, orbalț cu umflătur Orbalț cu mâncărime, orbalț cu roșață, Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Pentru cei care suferă de plămâni, au răcit, horcăie în piept și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Orbalț cu săgetătură, orbalț cu pocitur Ieși din cârțele nasului, din vederile ochilor. Eu cu raghila te-oi răghia, cu mătura te-oi mătura. Orbalț cu săgetătură, orbalț cu umflătur Orbalț cu mâncărime, orbalț cu roșață, Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Pentru cei care suferă de plămâni, au răcit, horcăie în piept și-i dor spatele se descântă: „A plecat ... (numele) de la casa lui, Mândru, frumos, gras, sănătos, L-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]