1,749 matches
-
Neagoe Basarab și procedeele de artă ale Renașterii sau Ioan Inocențiu Micu-Klain, inițiatorul Școlii Ardelene. SCRIERI: Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1919-1944) (în colaborare), I-V, București, 1997-2003; Statutul artistului în epoca barocă. Strălucirea și suferințele magicianului, București, 1998; Renaștere și modernitate, București, 1998; Ériger une République souveraine, libre et indépendante. Mémoires de Charles-Léopold Andreu de Bilistein sur la Moldavie et la Valachie aux XVIII-ème siècle (în colaborare cu Alexandr Stroev), București, 2001. Ediții: G. Călinescu, Opera
MIHAILA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288125_a_289454]
-
expresie”, urzind, „cu o finețe de mare artist”, „vălurile unei tristeți diafane”. Recenzând volume de proză semnate de Mihail Sadoveanu („farmec literar”, „forță epică”, admirabile tablouri din natură, galerie de personaje originale, bonomie, savuros umor), Mateiu I. Caragiale (considerat „printre magicienii verbului literar românesc”, creator al unor „minunate și muzicale evocări”, pline de pitoresc și vrajă) sau făcând o evaluare globală a operei lui Gib I. Mihăescu (profund și original investigator al sufletului omenesc devorat de pasiune), M. încearcă neobosit să
MIHAESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
de bună voie de Dumnezeu, de aceea vor primi pedeapsa veșnică; pentru a le satisface credința perversă, Dumnezeu le va trimite o „putere de rătăcire”, operatio erroris (2Tes. 2,11); ei vor avea parte de o antimântuire, prin minciună. Anticristul magician și pseudotaumaturg; alte precizări biografice 28,2-30. Această operatio erroris va fi Anticristul; Apoc. 13,2‑14; cele două fiare; virtuțile magice ale Anticristului; falsele minuni; cifrul 666 și tradiția „săptămânii milenare”; excurs teologic: chinurile (28℘Ρ4Η) și persecuțiile fac
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fie împărțit în zece mici regate. Ceea ce îl interesează, se vede clar, este să poată impune datele Apocalipsei ca dovezi incontestabile, în paralel cu ideea că acest text reprezintă una dintre căile legitime de acces la misterele eshatologice. B. Anticristul magician și pseudotaumaturg Apocalipsa se dovedește o mărturie capitală pentru descrierea evenimentelor de la sfârșitul lumii. Irineu o citează din plin, mai ales fragmente din capitolul 13, insistând asupra necesității unei interpretări literale a textului. Tot ceea ce profetul Ioan afirmă trebuie înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răspândit învățătura. Marcu, precursor al Anticristului Acest inconvenient dispare însă în cazul unui alt eretic, Marcu, contemporan cu Irineu. El „este un adevărat precursor al Anticristului (praecursor uere Antichristi), căci, amestecând jocurile (ludicra) lui Anaxilaus cu înșelăciunile (nequitia) celor numiți magicieni, el se pretinde făcător de minuni în fața celor care nu au avut niciodată judecată sau care au pierdut‑o” (I, 13, 1). Trăsătura principală a Anticristului, în opinia lui Irineu, este virtutea magică, în sensul de putere de atracție malefică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cărții a II‑a, referitor la erezia lui Carpocrat (II, 31, 2, 3), Irineu discută pe larg problema minunilor, asimilate faptelor magiei fără nici o valoare. El afirmă că toți cei care „manipulează forțele divine” (uirtutes operari) nu sunt decât simpli magicieni. Activitatea acestora nu este in uirtute Dei, neque in ueritate, neque ut benefici hominibus. Dimpotrivă, sensul acțiunilor lor este de a‑i induce pe ceilalți in perniciem et in errorem, printr‑o serie întreagă de iluzii magice (per magicas elusiones
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îngerilor, așa cum susțin adepții lui Carpocrat). Autenticitatea lor este verificată de faptul că sunt săvârșite în beneficiul celorlalți, gratuit, și cu efecte vizibile: cei orbi își recapătă efectiv vederea, surzii aud, morții revin la viață în mod real. Ereticii sunt magicieni și pseudotaumaturgi. Săvârșind false minuni, ei pun în pericol coeziunea Bisericii și devin predecesori ai Anticristului care lucrează deja în lume. Citatele din Apoc. 13, referitoare la cea de‑a doua fiară, și de la 2Tes. 2, asupra „semnelor și minunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
evidente, credincioșii trebuie totuși să aștepte mai întâi divizarea imperiului în zece regate mici, acesta rămânând principalul semn eshatologic. Un al doilea aspect - și aici Irineu insistă, dar nu în secțiunea anticristologică propriu‑zisă - îl constituie prezentarea Anticristului deopotrivă ca magician și pseudotaumaturg. Ereziologul tratează această problemă în raport cu „sectele” lui Marcu (I, 13‑21) și Carpocrat, ambii fiind considerați veritabili „precursori ai Anticristului”. Discipolii lui Marcu își revendică o cunoaștere nemijlocită a Duhului Sfânt și puterea de a conferi, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăției romanilor și se va numi în chip mincinos pe sine însuși Cristos; iar prin această numire va înșela pe iudeii care așteaptă pe Mesia, iar pe neamuri le va amăgi prin nălucirile sale vrăjitorești. „Magician” (:ς (≅<), „mincinos” (ΡγΛ∗™였Η), „înșelător” (Β∀ϑ™였<ϑ∀) sunt termenii „clasici” pentru caracterizarea adversarului eshatologic, întâlniți deja la apostolul Pavel, Irineu, Origen și Hipolit. Ar fi, poate, indicat să subliniem faptul că însușirile magice ale Anticristului trădează influența legendei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înfruntat decât oameni, cei din vremea lui Anticrist însă se vor lupta cu Satan însuși”. Împărații persecutori se „mulțumeau” să ucidă, fără să facă minuni și fără să‑i înșele pe credincioși prin magie. Satan va fi înainte de toate un magician care va ucide sufletele și nu trupurile credincioșilor, care nu va persecuta omul din afară, ci omul lăuntric, conștiința însăși. Pentru a justifica din punct de vedere teologic persecuția finală, Chiril face apel, încă o dată, la Irineu: Dumnezeu va îngădui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
99 A. HYPERLINK \l " Toc125451246" Anticristul tiran de la sfârșitul istoriei PAGEREF Toc125451246 \h 103 HYPERLINK \l " Toc125451247" Anticristul și Roma PAGEREF Toc125451247 \h 109 HYPERLINK \l " Toc125451248" Mărturia Apocalipsei lui Ioan PAGEREF Toc125451248 \h 110 HYPERLINK \l " Toc125451249" B. Anticristul magician și pseudotaumaturg PAGEREF Toc125451249 \ h 112 HYPERLINK \l " Toc125451250" Simon Magul PAGEREF Toc125451250 \h 112 HYPERLINK \l " Toc125451251" Marcu, precursor al Anticristului PAGEREF Toc125451251 \h 113 HYPERLINK \l " Toc125451252" Falșii taumaturgi PAGEREF Toc125451252 \h 115 HYPERLINK \l " Toc125451253" C. Alte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și se termină astfel: „Nu sunt un clairvoyant, nici ocultist, și nu fac parte din nici o organizație secretă (...) Într-un anumit fel, experiența mea are o valoare exemplară. Dacă cineva mi-ar spune că există printre noi sfinți, sau autentici magicieni, sau Bodhisattva sau orice alt fel de persoane Înzestrate cu puteri miraculoase, l-aș crede. Prin Însuși modul lor de a exista, asemenea oameni nu pot fi recunoscuți de profani” 1. E unul dintre cele mai sugestive pasaje din Întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Mänchen-Helfen4). În anumite texte tibetane, Oceanul Laptelui, bunăoară, se află la nord de muntele Sumeru, și acolo e localizată Svetadvșpa, În timp ce Ïambhala apare undeva pe harta celestă a Turkestanului (destul de discentrică față de Tibet), și amândouă sunt spațiile favorite ale magicienilor vidy³dhara, Înveșmântați În alb5. Cu un alt ochi, mult mai critic, Eliade afirmase că aceste ținuturi „trebuie considerate mai degrabă ca o tradiție mitică, a unor locuri paradiziace, la care ajung sfinții sau magicienii, iar nu ca amintirea vaporoasă a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și amândouă sunt spațiile favorite ale magicienilor vidy³dhara, Înveșmântați În alb5. Cu un alt ochi, mult mai critic, Eliade afirmase că aceste ținuturi „trebuie considerate mai degrabă ca o tradiție mitică, a unor locuri paradiziace, la care ajung sfinții sau magicienii, iar nu ca amintirea vaporoasă a unor aventuri geografice”1. La 37 de ani (cel mai probabil În 1611), T³ran³tha va face În vis o călătorie până În Ïambhala, ghidat de un tânăr atlet alb, așa cum În epopee, calul magic al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ale genului și promovează narațiuni ce au capacitatea de a deschide micilor cititori un spațiu unde totul se dovedește posibil, de vreme ce magia reprezintă singura lege în acțiune. Atractive sunt și piesele de teatru pentru copii Planeta portocalie, Daniel și Dracula, Magicianul în Pădurea Uitării, reunite în 2003 într-un singur volum. SCRIERI: La nord și la sud de Tejo. Itinerarii portugheze, București, 1980; America celor trei asasinate (Dallas, Memphis, Los Angeles) (în colaborare cu Dumitru Constantin), Cluj-Napoca, 1982; O lume bolnavă
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
oglindă, București, 1999; Călătorie fantastică în vreme de eclipsă, București, 2000; C.I.A., „compania” cu ușile deschise, București, 2000; Martorul, București, 2000; Virusul mileniului, București, 2000; Daniel și Dracula, București, 2001; Italia mea, București, 2001; Iubire în decembrie ’89, București, 2002; Magicianul în Pădurea Uitării, București, 2002; Orbi în tranziție, București, 2003; Planeta portocalie, București, 2003. Traduceri: Dallas, 22 noiembrie 1963: un dosar deschis, îngr. și introd. trad., București, 1986; SOS ! Natura în pericol, îngr. trad., postfață Elena Mureșan, București, 1989; Bomba
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
Nicolae Oprea, Opera și autorul, Pitești, 2001, 81-109; Pop, Viață, 63-74; Popa, Ist. lit., II, 859-861; Simion, Ficțiunea, III, 372-383; Vasile, Proza, 306-316; Daniel Cristea-Enache, Întoarcerea autorului, CC, 2002, 3-4; Sanda Cordoș, Nepotul lui Caragiale, APF, 2002, 5; Marius Miheț, Magicianul sau Ce au devenit Regizorul și Marele Dresor, F, 2002, 9; Mircea Iorgulescu, România dream, „22”, 2002, 654; Nicolae Oprea, Proza onirică, „Ziua literară”, 2002, 4 noiembrie; Marian Victor Buciu, „Maramureș”, sfârșit de trilogie, VR, 2002, 10-11; Negrici, Lit. rom
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
calea dublului adevăr. Când însă Francis Bacon și René Descartes au descris „metode noi” de cercetare și descoperire a adevărurilor „omenești”, știința a devenit o obsesie care a afectat nu doar „buna-credință” a diverselor categorii de savanți: alchimiști, matematicieni, cabaliști, magicieni, ocultiști etc., ci și „pervertirea credinței” multor teologi dedicați cu sinceritate lui Iisus. Descoperirile științifice ale Renașterii, atâtea câte putuseră fi făcute, înlăuntrul câte unei universități „aristotelice” - precum cea din Padova sau din Praga -, au fost suficiente pentru a arunca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
restul” fenomenologic opiaceu, „toxic” și fascinant, care, eludând întotdeauna convențiile și limitările tabelelor taxinomice, conturează, mistic, promisiunea unui „dincolo” de factură transliterară - a „mai-mult-decât- literaturității”. Temperament psihologic, autorul Patului lui Procust aduce în romanele sale, ca și maestrul său, marele magician al psihologismului francez Marcel Proust, o psihologie în spațiu, în care trecutul cu amintirile lui se incorporează prezentului, se interpolează și iarăși cade în umbră, fără ca, în tot acest joc de tuburi telescopice, impresia de prim-plan și de relief
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Studii românești, I, București, 2000 (în colaborare cu Corina Popescu), Cult, magie, erezii, postfață Eduard Iricinschi, Iași, 2003 (în colaborare cu Maria-Magdalena Anghelescu), Iocari serio, postfață Horia-Roman Patapievici, Iași, 2003 (în colaborare cu Maria-Magdalena Anghelescu); Louis Pauwels, Jacques Bergier, Dimineața magicienilor. Introducere în realismul fantastic, București, 1994; Roger Caillois, Omul și sacrul, București, 1997; Georges Bataille, Erotismul, București, 1998. Repere bibliografice: Virgil Leon, Excentricitatea anonimatului, APF, 1990, 5-7; Mircea Mihăieș, Critica ucigașă, O, 1990, 38; Ioan Holban, Cartea de depuneri, CRC
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
unor personaje „indefinisabile”, își probează astuția abordând „poetica incertitudinii” din această „tragedie a incomprehensiunii”. Ca și Hamlet („Hamletul meu”, „mon Hamlet”), și Prospero din Furtuna, „ultimul melancolic shakespearian”, e pentru exeget „mon Prospéro”, și el camuflează o triplă identitate: „Dumnezeu, magician și dramaturg” (Shakespeare, son art et sa „Tempête”, 1993). Temerara cercetare La Métamorphose de la tragédie (1978), atacând o pretențioasă temă - „splendoarea și decadența tragediei” -, urmărește, cu un complex spirit de sistem, să deceleze categoriile și formele străvechiului gen în zilele
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
și a fi profanat Sfânta Sfintelor. Numele sacru Îi conferă puteri supranaturale, magice. E chemat În ajutor Rabbi Iehuda isch Bartota, care intră, la rândul său, În inima sanctuarului și-și Însușește Numele. Urmează o confruntare aeriană Între cei doi magicieni. Isus urcă foarte sus, dar Iuda Îl Întrece. Când Isus vrea să-l depășească a doua oară, Iuda „Își aruncă sămânța peste capul lui Isus”, maculându-l. Prin maculare Isus Își perde puterile dumnezeiești și cade la pământ. Avem de-a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
familie evreiască și a primit la naștere prenumele Marcel-Mihail. Este licențiat în filosofie al Universității din București (1934) și licențiat al Institutului Teologic București cu teza Qabbalah. Gnosa tradițională a Legii Vechi. După o tinerețe spectaculoasă, în care a fost magician, grafolog, astrolog, adept al lui René Guénon, cu care a și corespondat, se convertește la ortodoxie și este hirotonisit preot în București, unde slujește la Biserica Albă și la Schitul Maicilor. După o perioadă de acută criză spirituală, se autoexilează
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
puncte comune. Reflectează ce reflectează până când ajunge la concluzia că noutatea este totuși în avantajul său. Trio Fulcinius îl urmează ca o umbră. Împotriva oricărei rațiuni, speră încă. Ajuns lângă împărat, acesta i se adresează cu asprime: — Adică îl considerați magician pentru că e poet? Trio Fulcinius simte cum inima i se oprește în piept. O mo leșeală stranie pune stăpânire pe el. Se luptă din răsputeri să rămână în picioare. Măcar de-ar leșina cu grație în fața împăratului! Dar l-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ta. Aceste mărunțișuri servesc mai multor scopuri, și pentru vânzător, și pentru cumpărător. Cu toții trebuie să supraviețuim, cu toții trebuie să ne amintim. Dar anticipez. După cum spuneam, doar ce trecuserăm granița În Birmania, iar ce ni se așternea Înainte era ceea ce magicianul preferă să ascundă În mâna stângă. Autocarul se oprise lângă o clădire simplă care adăpostea punctul de control pentru vamă și emigrări, o cocioabă cu pereții din placaj vopsit În verde-mentă. Acoperișul era din tablă ondulată, o reminiscență a arhitecturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]