788 matches
-
piele. Pierderea dinților pe partea dreaptă îi face chipul să stea povârnit precum un pepene stricat. Doamna Jin avea o pasiune pentru magnolii. Chiar și bolnavă, purta o rochie brodată cu flori mari, roz de magnolie, care acopereau toată țesătura. „Magnolia“ fusese numele din copilărie al împărătesei. Nu pot să cred că a putut cândva să atragă privirile împăratului Tao Kuang. Cât de înspăimântător e felul în care poate îmbătrâni o femeie. Ar putea cineva să își închipuie cum voi arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
le adoptase, ea însăși s-a ocupat de toate pregătirile cu ani în urmă. Figurina din hârtie care o reprezintă pe ea pare adevărată, deși e așa cum arăta Marea Împărăteasă pe vremea când era tânără. Figurina poartă o rochie cu magnolii. Înainte de a începe ceremonia, este ridicat un catarg de treizeci de picioare. În vârful lui e urcat un pergament pe care scrie tien, „în memoria“. Este pentru prima oară când am ocazia să fiu martoră la acest ritual. Cu secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iar ultimul e pentru primirea rudelor și a oaspeților de rang înalt. Alte corturi, mai mici, au fost ridicate în curte pentru primirea vizitatorilor. Corturile au cam zece picioare înălțime, iar stâlpii din bambus care le susțin sunt decorați cu magnolii albe confecționate din mătase. În calitate de nurori, fiecăreia dintre noi i s-a dat o duzină de batiste, ca să ne ștergem lacrimile. O tot aud în minte pe doamna Jin: „Inculto!“ - și vreau să râd în loc să plâng. Sunt nevoită să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
palatele complet mobilate. Învelitorile scaunului sunt vopsite cu linii și modele care imită broderia. Pe o masă plină cu flori din hârtie sunt așezate frumos bețișoare din argint și cupe de vin din aur. Munții sunt acoperiți cu stânci, pâraie, magnolii și iarbă vălurită, toate făcute la scară. Ceea ce mă uimește și mai mult e că pe ramurile magnoliilor se odihnesc cicade, fluturi stau pe bujori și greieri în iarbă. Le-a luat ani de zile și sute de meșteșugari ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu flori din hârtie sunt așezate frumos bețișoare din argint și cupe de vin din aur. Munții sunt acoperiți cu stânci, pâraie, magnolii și iarbă vălurită, toate făcute la scară. Ceea ce mă uimește și mai mult e că pe ramurile magnoliilor se odihnesc cicade, fluturi stau pe bujori și greieri în iarbă. Le-a luat ani de zile și sute de meșteșugari ca să realizeze această lume din hârtie, iar în câteva minute ea are să fie transformată în cenușă. Cântările au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încheiat. Eunucul-șef Shim anunță că prima parte a ceremoniei a luat sfârșit și că acum începe a doua parte, „baia în aur“. La porunca lui, patru eunuci scot afară o cadă din aur, o așază în mijlocul curții, sub o magnolie înflorită, și o umplu cu apă. În jurul ei sunt așezate încălzitoare cu cărbuni. Un grup de servitoare îngenunchează lângă cadă, în timp ce două doici îmi aduc fiul afară. Servitoarele îl dezbracă pe Tung Chih și îl scufundă în cadă. El țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe Nuharoo în piept. Bate vântul și din copaci plouă cu petale roz dintre care câteva ajung în cadă. Servitoarele adună petalele și i le arată lui Tung Chih, în încercarea de a-l liniști. Această imagine a îmbăierii sub magnolie ar fi fost minunată, dacă bebelușul nu ar fi chinuit. Habar nu am cât timp va mai trebui să stea în apă. Mă uit în sus la soare și mă rog să rămână pe cer. — Hainele! cântă eunucul-șef Shim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să fie jefuit de demnitatea sa. 15 Spre deosebire de Mao, căruia nu-i prea plac arta și arhitectura, Doamna Mao Jiang Ching e mișcată de Orașul Interzis, mai ales de Palatul de Vară. Locul ei preferat este Marea cu Parfum de Magnolie, cu pădurea ei de flori din spatele Sălii Fericirii în Longevitate. Plantele au fost transplantate acum două secole din sudul Chinei. În timpul perioadei de înflorire, Doamna Mao petrece ore în șir cutreierând ceea ce ea numește „norii roz”. Celălalt loc este Terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
poți Întoarce Într-un loc, sperând că te Întorci În timp, crede-mă, dragul meu! Ceea ce vrei tu să regăsești nu mai există nicăieri altundeva decât În mintea ta... Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți În grădini, și ea pedalează fără nici o grabă, pentru că e prea frumos afară ca să se grăbească. De pe pod vede Rinul verde, până departe, spuma albă, ridicată peste ecluze, copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, aude clopotul catedralei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vomit, gustul metalic acru, din nări, mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din moloz, din scândurile prăfuite, pline de cuie, din picioarele frânte ale mobilelor. Cade, se ridică, așchii, cioburi fierbinți, pietre ascuțite i se Înfig În coate, În genunchi, În pulpele zdrelite, uite o inexplicabilă zdreanță vineție, murdară, o creangă de magnolie Înflorită, rozalb veștedă, asfixiată, care iese din mormanul de moloz odată cu ultimele limbi de flăcări, și ea scurmă cu unghiile, rupte, Însângerate, urlând: Klara, mamă, de ce, de ce, de ce? Doar le-ai rugat de-atâtea ori să se ducă În adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o violonistă de excepție și să se dezmorțească Într-o scurtă plimbare prin parcul plin de animale și opere de artă, Înainte să pornească pe drumul lung spre casă. Rozul, verdele, albul fulgeră În goana bicicletei, corole roz-albe, vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți deasupra imenselor geamuri limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până departe, vezi spuma albă, ridicată peste ecluze, vezi copacii albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în livadă. Spionul se târa pe crengi. Sus, urcată într-o magnolie acoperită de mușchi, adunând orhidee, Kulfi fu prinsă preț de o clipă de o furtună puternică, zări o ceață străvezie trecând pe lângă ea. Se ridică pe creanga pe care stătuse, ferindu-și ochii de razele soarelui, ca să privească maimuțele cățărându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de lungi și încălțat cu bascheți albi. Aprilie a trecut, a venit luna mai, dar aceasta a fost și mai groaznică. În plină primăvară, eu simțeam o apăsare dureroasă pe inimă și aceasta se accentua la apusul soarelui, când parfumul magnoliilor stăruia mai puternic în aer. Închideam ochii, strângeam din dinți și așteptam să-mi treacă palpitațiile. Treceau, dar încet de tot, lăsând în urmă o durere surdă. În asemenea momente îi scriam lui Naoko, dar menționam doar lucrurile plăcute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
capăt grotescului carnaval și cum i-ar putea convinge pe toți să se care acasă. Cineva îi spusese lui Hector că Anthea plecase dezgustată, așa încât, bietul de el, se simțea acum pedepsit și nefericit. Un trosnet de cracă ruptă printre magnolii le sugeră că grădina suferea pagube serioase. Emma valsa de unul singur, pe sub salcâm, când o întâlni pe Pearl. O recunoscu pe dată, deși fata se deghizase oarecum pentru a ieși afară, îmbrăcând o pelerină lungă neagră și înfășurându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
litere rumeguș de imagine, zaț de vorbire, / Un altar în acest labirint... Beția simțurilor, acel dérèglement de tous les sens, despre care vorbea A. Rimbaud, izvorăște aici din decantarea neobosită a esențelor, într-un proces laborios, în care Muguri de magnolii, orhidee, ghimber sălbatec, / Trestie mirositoare, scorțișoară, / Piper sălbatec, dafin de câmp, / Fructul cornului tânăr însămânțând luna, / Toate acestea într-un alambic, / Ca într-o vrajă continuă se înfrățesc. / Proaspete arome la fântâna cu mandarini..., iar tumultul sufletesc debordează, antrenând văzul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Era o seară senină, cu lună plină, de martie. Stam singur lângă terasa din spatele casei din Brive și mă îmbătam cu parfumul suav al cameliilor, al liliacului, al magnoliilor și al altor flori specifice vestului Franței, unde clima Mediteranei și Atlanticului face posibilă primăvara timpurie. Se favorizează astfel dezvoltarea unei vegetații floricole deosebite, pe care prin părțile noastre o întâlnești doar prin serele grădinilor botanice. Tocmai mă întorsesem dintr-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
și toți copiii dormeau În jurul meu, și-a ieșit În curte, acolo aveam un smochin și zăceam acolo În Întuneric și ascultam cum treceau oamenii, și de undeva se-auzea muzică și rîsete, și cîntece, și mirosul tuturor florilor... da, magnoliile și crinii și trandafirii, poinsettele și toate florile care creșteau acolo și portocalii și multe altele și copilașii dormeau În casă și cerul era plin de stele și, Dumnezeule mare, ce să mă fac, mă gîndeam, ce să mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
voiau să găsească secretul ieșirii și miezul din labirint. O vreme, fu mândru de ce clădise. Se plimba ca un struț printre vizitatori și zâmbea: „Ce e cu Omar ăsta?“. „Ei, ce e! Îi place să vadă lume!“ Omar plantă o magnolie lângă iaz și vrejuri de mure de-a lungul gardului de la fermă. Puse arbuști de tuia lângă parapetul ce despărțea labirintul de lan și arbuștii rămâneau verzi și iarna. În încâlceala de fibre și frunze cu zimți începeau să se-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
duse spre gard ca să privească picturile în ulei, pastelurile și acuarelele atârnate de el. Deși stilul imatur varia de la un tablou la altul, subiectele picturilor erau oarecum asemănătoare: camelii plutind în vase cu apă, azalee torturate în aranjamente florale pretențioase, magnolii care arătau ca niște mori de vânt albe. Ignatius privi un timp cu furie picturile, de unul singur, deoarece doamnele se îndepărtaseră de gard, formând ceva ce părea să semene cu un pichete de apărare. Căruciorul stătea de asemenea părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
câțiva pași de noul membru al asociației artistice. — Mamă Doamne! mugi Ignatius după ce se plimbase în sus și în jos de-a lungul gardului. Cum îndrăzniți să prezentați asemenea orori publicului? — Vă rog avansați, domnule, spuse o femeie mai curajoasă. — Magnoliile nu arată așa, spuse Ignatius, îndreptându-și brusc sabia de abordaj spre magnolia din pastelul care îi jignise privirile. Dumneavoastră, doamnelor, aveți nevoie de un curs de botanică. Și poate și de geometrie. — Nimeni nu te obligă să privești lucrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se plimbase în sus și în jos de-a lungul gardului. Cum îndrăzniți să prezentați asemenea orori publicului? — Vă rog avansați, domnule, spuse o femeie mai curajoasă. — Magnoliile nu arată așa, spuse Ignatius, îndreptându-și brusc sabia de abordaj spre magnolia din pastelul care îi jignise privirile. Dumneavoastră, doamnelor, aveți nevoie de un curs de botanică. Și poate și de geometrie. — Nimeni nu te obligă să privești lucrările, spuse o voce ofensată dintr-un grup, vocea doamnei care pictase magnolia respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spre magnolia din pastelul care îi jignise privirile. Dumneavoastră, doamnelor, aveți nevoie de un curs de botanică. Și poate și de geometrie. — Nimeni nu te obligă să privești lucrările, spuse o voce ofensată dintr-un grup, vocea doamnei care pictase magnolia respectivă. — Ba trebuie să le privesc, țipă Ignatius. Dumneavoastră aveți nevoie de un critic cu o brumă de gust și decență. Dumnezeule mare! Care dintre dumneavoastră a pictat camelia aceasta? Răspundeți-mi! Apa din vas pare ulei de motor. — Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sunt sabia care răzbună bunul-gust și decența, spuse Ignatius cu voce ridicată. În timp ce lovea la întâmplare în sveter, cu sabia lui ruptă, femeile începură să iasă grăbite prin capătul aleii care dădea în Royal Street. Câteva întârziate trăgeau panicate de magnoliile și cameliile lor. — De ce naiba m-am oprit să stau de vorbă cu tine, nebunule? se întrebă tânărul, într-o șoaptă furioasă. E sveterul meu cel mai fin! — Târâtură, strigă Ignatius, zgâriind mai departe cu hangerul. — Dar e îngrozitor! Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
glumeți, i se părură cu adevărat un cuplu. „Deci Desert Rose avea dreptate, Își spuse Kitty. Există o scânteie.“ — Vom merge la familia Rothschild mai târziu, zise Charlie. Veți sta Într-o cameră frumoasă, cu un pat uriaș și o magnolie mare În fața ferestrei. O să vă placă. Am dormit acolo noaptea trecută. Desert Rose se tot frământa pe scaunul ei. Kitty știa că Îi arătase lui Charlie partea ei serioasă și demnă de Încredere timp de un an Întreg, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]