833 matches
-
și oameni omogeni, dar, în calitate de romancieră, această primă vedere nu mă interesează prea tare și, în majoritatea cazurilor, nici nu reprezintă adevărul. Idaho e un stat spectaculos, complex și deseori conflictual. Oamenii lui generoși și încăpățânați îți încălzesc inima; munții maiestuoși și râurile îți surprind simțurile; politica și prejudecățile îți uluiesc, de multe ori, mintea. Am așteptat până când am simțit că puteam să sper că voi reuși să încapsulez toate aceste complexități ale lui. Și, chiar și atunci, să intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să transforme apa într-un râu negru de cenușă. Acum însă nu mai putea să-și închipuie decât cum ar fi să dispară în canion și să nu se mai întorcă niciodată în lume. Fără doar și poate, ținutul era maiestuos - vârfuri de munte bordate cu copaci, vâltori feroce, un pământ așa de fertil încât plantele creșteau peste noapte. Ahmad crescuse într-un peisaj monocrom și-și construise grădini pe nisip; făcuse rezerve de apă pentru cei doi palmieri preferați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pusesem niciodată piciorul într-un oraș, nu mai văzusem nicicând forfota grăbită a străzilor, nu mai simțisem vreodată pe obraz suflul acela puternic precum vântul dinspre larg, împovărat însă de strigăte și de mirosuri. Firește, m-am născut la Granada, maiestuoasa capitală a regatului Andaluziei, numai că veacul ajunsese de acum departe, iar eu am cunoscut-o când ea era pe moarte, golită de oamenii și de sufletul ei, umilită, stinsă; când ne-am părăsit cartierul Albaicin, el nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din Fès? A zâmbit amabil. Nu caut învățătură, căci îngreunează mâinile mai sigur decât un lanț. Ai văzut vreodată un doctor al Legii comandând o armată sau întemeind un regat? În timp ce vorbea, a intrat profesorul, cu mers încet, cu înfățișare maiestuoasă. Din respect, întreaga clasă s-a sculat în picioare. Cum vrei tu ca un om să se poată bate când ține pe cap chestia aia mișcătoare? Deja regretam că Ahmed venise lângă mine. M-am uitat la el, îngrozit. — Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru a le reproșa că-l lăsaseră să făptuiască atâtea crime fără să-l fi dojenit. Izbucnise, zice-se, în lacrimi în fața magistraților, care rămăseseră înlemniți: sultanul era într-adevăr un bărbat impunător, foarte înalt și foarte trupeș, cu o maiestuoasă barbă adusă rotund din foarfecă. Jurându-se că-și regreta amarnic purtarea față de bătrânul calif, făgăduise să repare neîntârziat răul pe care-l pricinuise. Și, cât ai zice pește, dictase, adresându-se înaltului personaj decăzut, un mesaj care fusese imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
m-am grăbit să adaug: — Oricum, Ibn-Battuta precizează că astea sunt doar presupuneri și că nimeni nu știe cu adevărat la ce erau sortite aceste ciudate construcții. — Pentru mine, piramidele n-au fost înălțate decât pentru a fi frumoase și maiestuoase, pentru a fi cea dintâi dintre minunile lumii. Cu siguranță le-a fost încredințată și vreo funcție, dar ăsta nu era decât un pretext oferit de prințul din vremea aceea. Ajunseserăm în creștetul unei coline și piramidele se detașau limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cetate biencuvântată în clipa cea mai grea din întreaga sa istorie. Roma este amenințată de distrugere. Mâine, când veți străbate acest oraș, îl veți simți cum crește și se face tot mai frumos, ca și cum, pe creanga unui copac bătrân și maiestuos, dar uscat, ar renaște câțiva muguri, câteva frunze verzi, câteva flori strălucind de lumină. Pretutindeni, cei mai buni pictori, cei mai buni sculptori, scriitori, muzicieni, meșteri produc cele mai minunate capodopere, sub ocrotirea Noastră. Primăvara abia a început, dar deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pline de viață; azi i se spune Câmpul Vacilor! Iar în fața noastră, vezi muntele Palatin, și colo, spre răsărit, muntele Esquilin, în spatele Colosseumului? Stau goale de veacuri! Roma nu mai e decât un târg mare instalat pe locul unui oraș maiestuos. Știi ce populație are astăzi? Opt mii de focuri, cel mult nouă mii. Era mult mai puțin decât la Fès, la Tunis sau la Tlemcen. Întorcându-ne spre castel, am băgat de seamă că soarele era încă sus pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oraș și... Mai mulți îi cerură deodată lui Hyrpus să tacă. Gladiatorii și instructorii din jurul lor se dădură deoparte, făcându-i loc unui bărbat înalt, masiv, îmbrăcat cu o tunică elegantă de lână albă cu două dungi purpurii. Înainta drept, maiestuos, așa cum se cuvenea unui lanist de seamă - era Manteus. — Ce se întâmplă aici? Stați de vorbă, în loc să munciți? Eu sunt stăpânul vostru și vă plătesc, iar voi vă petreceți timpul pălăvrăgind? — Iartă-ne, Manteus, zise Rubrus pe un ton mieros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
statuia Victoriei și a celebra astfel victoria lui Antonius Primus la Bedriacum. Un numid ducea mesajul în care Calvia îi scria lui Antonius că statuia îi fusese dedicată și că se afla în locuința ei de la Brixia, unde se ridica, maiestuoasă, pe pardoseala din mozaic reprezentând cele patru anotimpuri, prin care trecuse și Antonius în acel teribil an de război civil, ajuns acum la final. Mesagerul Calviei pieri însă în furtuna de zăpadă cu care se lupta și armata lui Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
viață cu o ușoară palpitație - și iat-o, Nunta Regală, aleea Mall potopită de lume, soarele, și caii care duc nuntașii la biserică la ora hotărâtă. Roșind și aruncând câte o privire fugară prin strălucirea acestei istorii, Lady Diana pășea maiestuoasă printre băncile din biserică, avându-l lângă ea pe șontâcăitul ei tată, în timp ce micuțele domnișoare de onoare chicoteau necontenit în preajmă. Iată-l și pe prințul Charles, de vârsta mea, în uniformă, stând printre prinții bățoși. Să aibă Fat Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
praf, străbătea orașul nopții dintr-un capăt în celălalt, proclamându-și întâietatea ca un roman printre barbari. Un bărbat prăpădit ca și hainele sale, pătat ca și casele, prăfuit ca și străzile, se târa în patru labe de-a lungul maiestuoasei ulițe de târg - un pelerin pe drumul către Roma, prins, după câte se părea, într-un act de venerație. Acesta era Piatră. Nu răspundea la alt nume și adesea, nici măcar la porecla ce-i fusese aleasă. Tăcerea era destinul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în ochii vecinilor. Masivul bloc de granit și marmură care era Banca de Investiții Mowbray Steiner ocupa întreaga zonă în care se intersectau străzile Liverpool și Broadgate, părând îndeajuns de grea încât să-i crape fundația și să se scufunde maiestuos în trotuar. Asta nu era o remarcă pe care ar fi aprobat-o cineva care lucra acolo. Acum câtiva ani, bomba IRA explodase la mică depărtare, pe Broadgate, luând pe sus câteva clădiri la fel de mari ca Mowbray Steiner. Bill îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lină, însoțită de „ooh“ și „aaah“, pâsla verde fu eliberată și alunecă în valuri la picioarele lui Sir Richard, așa cum îmi dădeam seama că se întâmpla cu toate lucrurile, mai devreme sau mai târziu. Chestia III, alias Planeta plutitoare, atârna maiestuos în centrul atriumului, într-un raport de proporții perfect cu pereții octogonali din jurul ei. Chiar deasupra ei se afla balconul construit mai sus, de care erau atârnate mănunchiuri de fascicule luminoase, răspândind valuri de lumină pală pentru a surprinde diferitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
supraviețuiesc cei care sunt în formă - șobolani supraponderali și bolnavi. Încă nu mâncau carne de om, din câte știam, dar cam ăsta era cel mai bun lucru care se putea spune despre ei. Burta lui Shirley cea grasă se bălăngănea maiestuos dintr-o parte în alta, iar când am luat-o în brațe s-a înmuiat precum untul în mâinile mele. A început să toarcă, cu un huruit lung și lent ca al unui sistem de încălzire care se aprinde. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mă duc la slujba de la mănăstirea Antim. Ca un făcut, mă poticneam în Expresul de pe Apolodor, mă luam cu una, cu alta și se făcea târziu pentru a mai merge la Sfânta Liturghie. Ascultam doar clopotele mănăstirii cum băteau grave, maiestuoase, cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi rămână doar atotputernicia neștiinței și izbeliștea unui țărm pe care să mă tot pierd într-o mereu deschisă depărtare. Troienit de alb, în alba depărtare a niciundelui... Dimineți în care m-aș fi vrut un imens fluture pornit în maiestuoase rotocoale spre înalt, spre un mereu îndepărtat și chemător senin, robit plutirii, încât aproape că a și uitat că zboară, că-i doar fluture și că nu-i va fi dată niciodată pierderea în tării. Fluture orbit de înălțimile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când tu însuți nu știi pentru ce-ai vrea să fii iertat! Ocoleam biserica aceea dus parcă de imaginea turlelor Văcăreștilor încărcate de nea, cu blânda frumusețe a celeilalte biserici, din fosta pușcărie, îndurându-și blajină ticăloasa ei omorâre, tăcută, maiestuoasă, copleșitoare ca o deschidere de ceruri. M-am așezat, într-un târziu, pe o bancă în chioșcul clopotniței. Funia lungă o înnodase clopotarul de stâlpul de lângă mine. La capătul ei, un nod gros, ca o măciucă. L-am luat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
i se schimbase... ...În luna octombrie a anului 1914, un artefact pe care mulți Îl luară drept un cavou ambulant se opri, Într-o după-amiază, În dreptul magazinului de pălării Fortuny, În Ronda de San Antonio. Din el ieși figura semeață, maiestuoasă și arogantă a lui don Ricardo Aldaya, Încă de pe atunci unul dintre bărbații cei mai bogați nu numai din Barcelona, ci din toată Spania, al cărui imperiu de industrie textilă se Întindea, În citadele și cartiere, de-a lungul rîurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
niște catedrale străjuiau drumul. La jumătatea traseului, șoferul Întoarse și trecură de grilajul uneia dintre acestea. Pe dată, o armată de servitori se puse În mișcare pentru a-l Întîmpina pe domnul. Tot ce putea vedea Julián era o vilă maiestuoasă cu trei etaje. Nu-i trecuse niciodată prin minte că niște oameni În carne și oase ar fi putut locui Într-un astfel de loc. Se lăsă tîrÎt prin vestibul, traversă o Încăpere boltită, unde o scară din marmură urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vizibil pe tot trupul, părea căpetenia bandiților. Înfățișarea și atitudinea lui, În lumina acelui terariu de priveliști cumplite, mă făcu să mă gîndesc la un Nero fericit, ciupindu-și harpa În timp ce Roma se mistuia la picioarele lui. Cu o atitudine maiestuosă, Împăratul Nero Îmi zîmbi, jucăuș. I-am Întors gestul, plin de speranță. Personajul În cauză Îmi făcu semn să mă apropii, ca și cînd ar fi vrut să-mi șoptească ceva la ureche. Am șovăit, Însă m-am supus condițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gol spiritual. Respectul între om și om a murit demult. Bolșevismul ne-a umilit și ne-a martirizat până a nu mai fi noi. Tot omul, ca la pușcărie, e un număr, numai că nu îl poartă la gât. Ținuta maiestuoasă a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi și tineret care numai cer și așteaptă prefăcuți în victime. Ei vor să primească fără contramuncă. Vezi femei și fete, mai ales, vopsite
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
chip și o catrință de îți fugeau ochii pe ea de frumoasă ce era.! S-a oprit pentru o clipă... Felul cum ținea tipsia cu cele cerute de lotru și cum privea semăna cu o statuie din străvechime... Cu pas maiestuos și ochi fierbinți, a pornit spre cel care o aștepta cu sufletul arzând ca un cuptor plin vârf cu mangal! Când a așezat tipsia pe masă, lotrul a apucat-o de mână, trăgând-o ușor spre el. Fixând-o cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca și acum douăzeci de ani; iar grilajul ei mărunt, de trestie îndoită în semicercuri ce se-ntretaie, parcă îmi surâde ia fel de prietenos. De după o perdea de plopi uriași se ivește liceul, vechi de trei sferturi de veac, maiestuos și frumos pentru mine ca nici un alt liceu din țară. Oare nu el mi-a adăpostit opt ani de zile micile griji și necazuri, îndoielile de dargoste, intrigile copilărești, naivele aventuri, primele versuri furate orelor de curs și dăruite iubitei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să se rostogolească într-un bazin, pe care un val țâșnit din fluviu îl umplea cu o mâzgă neagră-verde-vânătă. Homer se târî pe faleză. Departe, în stânga lui Tombigbee River, scăpărau fascinant benzile continue ale bolizilor. Și mai departe, soarele apunea maiestuos deasupra acestor curcubee întoarse. Omul se simțea singur și zdrobit, deși nu-l durea nimic. Frumusețea pe care o vedea cu ochii împăienjeniți îl lăsa aproape indiferent. Își continuă drumul, împleticindu-se, ținându-se de balustrada de marmură ajurată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]