870 matches
-
bătrân începe să povestească: „prin anii ’50, omul ăsta își impusese un fel de «canon»; oriunde întâlnea - în cărți, reviste, ziare - cuvântul Dumnezeu, scris pe atunci obligatoriu cu literă mică, cu «d» mic, el făcea cuvenita (cuvioasa) corectură, punea majuscula maiestuoasă. Ajunsese să citească anume în acest scop tipăriturile noi, se înțelege ateiste, din care își pusese în cap să stârpească toți dumnezeii scriși cu «d» mic. Cum dădea peste unul din ăștia, scotea litera infamă pe banda albă a paginii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și cântul alternant, ca un dialog solemn între Apostol și cei de față: „Sus inimile! Le avem la Domnul! Să-i mulțumim Domnului Dumnezeului nostru! Vrednic și drept este!“ După aceasta, Apostolul descria întâmplarea de la Ultima Cină pe un ton maiestuos; apoi comunitatea răspundea: „Îți mulțumim Ție, Tatăl nostru... Fii preamărit în veci. După cum acest grâu care a fost împrăștiat peste munți acum este adunat, tot astfel adună bisericile Tale de la toate marginile pământului și unește-le în împărăția Ta. Pentru că a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
urmat cu autoritate planurile Domnului. [Fericitul papă] Pius al IX-lea (1846-1878) o preamărește pe Maria în definiția dogmatică a Neprihănitei Zămisliri (1854). Leon al XIII-lea (+1903) face să reînflorească devoțiunea Rozariului (1891) prin glasul puternic al enciclicelor sale maiestuoase. Benedict al XV-lea (+1922) orientează lumea însângerată spre Maria, Regina păcii (1915). Pius al XI-lea (+1939) ținea aprinsă prin îndemnuri frecvente flacăra devoțiunii mariane, dăruind Bisericii Solemnitatea Maternității Mariei (1931). Pius al XII-lea (+1958) consacră creștinătatea, din
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Am devenit un mutant, asist la lucruri care nu mă privesc direct. Acest ceva străin din mine mă somează că se revoltă împotriva sacrificiului uman. Sunt de partea lui. Semnale De la fereastra mea observ întotdeauna coroana împărătească a unui arbore maiestuos; de câteva zile, în crengile lui găzduiește o păsăruică cu penele colorate. E o pasăre tristă: scoate niște sunete ciudate care parcă vin din altă lume. Mie mi se par asemănătoare unui bocet. Le ascult și mă simt atras de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Simt nevoia să încep să scriu într-o altă limbă. Un nou instrument de exprimare, de fapt, mi-ar da poate prilejul să nu mă repet. Preludiu al vieții Arborele cel mai iubit în această țară este stejarul. Aspectul lui maiestuos, frunzele lui de un verde strălucitor fac din el un simbol al vitalității perene. Toamna însă, frunzele stejarului se usucă, dar fără să cadă: își vor părăsi ramurile doar în primăvara următoare, pentru a face loc unor muguri noi. Anual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un simbol al vitalității perene. Toamna însă, frunzele stejarului se usucă, dar fără să cadă: își vor părăsi ramurile doar în primăvara următoare, pentru a face loc unor muguri noi. Anual, colinele din jurul Tomisului adoptă culorile dezolante ale acestor arbori maiestuoși care par să agonizeze. Culoarea și mirosul morții dau contur melancolic peisajului... Moartea manifestată în natură pare irevocabilă; și, în schimb, nu e decât un nou preludiu al vieții. Hiperboreea Aproape am uitat de ce am abandonat Urbea. M-am îngropat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fixa idealitatea și muzicalitatea. Cunoaște tensiunea gândului, zborul, "eliberarea", plonjând în actualitate. Este vizionar, de o "seninătate abstractă" sau cutreierat de neliniștile unui spirit damnat". Și, în continuare: "stăpânea, precum puțini, "cunoașterea trecutului românesc" și așeza [...] faptele mărunte, trecătoare, în "maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice". Iubea ritmul organic, nu febra salturilor; cinstea, prin imersi unile sale temporale, ființa arheică în istorie, paseismul regresiv și își mărturisea fascinația medievalismului și miracolul conservării, apărând această insulă de latinitate "roasă pe margini", mereu amenințată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acestui neam, nefiind aici locul pentru aceasta. Cert este un lucru: moș Ghiță Beldie a fost o personalitate puternică, recunoscută ca atare de toți. Fotografiile care i-au reținut chipul ni-l Înfățișează În costumul său de muntean, Într-o maiestuoasă și definitorie ținută; om al adevărurilor rostite necruțător, care știe să lupte cu adversi tățile și să biruie spunând cuvinte de duh sau pline de har și de Înțelepciune, moș Ghiță Beldie și-a fascinat nepoții. Unul dintre copiii săi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Nu adunase niciodată întuneric în jurul lui. Avea o lumină care o făcea să răsară și în inimile altora. În tot ce era trist în lumea asta el găsea bucurie și fericire chiar și în frunzele uscate. Existau flori frumoase, vârfuri maiestuoase de munți, văi acoperite cu verdeață care îi deschideau urechile să audă vocea voioasă prin care natura îi vorbea, simțind că îl cheamă necontenit. La rândul ei, Carlina se aplecă cu brațele întinse spre el și cu buzele țuguiate îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
chestie din cele mai de căpetenie: rostul preotului. Dar această chestie se pune în discuție în două feluri. Întâi, înaintea credinței ne întrebăm: trebuie preot? E nevoie de preot - de preoție? Și așa pusă chestia, își are un răspuns dumnezeiesc, maiestuos, răspuns dat de Dumnezeul - Răscumpărător, dat nu prin vorbe, ci prin faptă, acea faptă a orânduirii preoției, fără de care lumea nu poate sta, și pentru aceasta preoția stă între cele 7 taine dumnezeiești, sau sacramente. Întrebarea aceasta: ne trebuie preot
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sta mult timp locului; dădea ocol turnului mărginit de metereze și creneluri. Era spre amurg și soarele la apus incendiase cerul. Țamblac, cu capul pe spate, privea fermecat magnificul spectacol ceresc. Un vultur cu aripile întinse plana în cercuri largi, maiestuos, ca un stăpân al înaltului albastru. Mi-ai amintit de Constantinopol... începe Ștefan rezemându-se de marginea unui meterez. Mi-ai povestit asediul și-am tras învățătură din greșelile voastre. Mă obsedează moartea Împăratului Constantin Paleologu... Singur... Singur cu sabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că soarele dimineții scăpase dârlogii unei raze care, furișată printre perdele, își găsise de hârjoană cu pleoapele mele...M-am uitat nedumerit în jur, rămânând cu privirea la masa de lucru, unde ceva mi-a atras atenția...Ceasul deșteptător trona maiestuos pe un manuscris frumos orânduit...Pe coperta manuscrisului, era scris citeț: „”. 1 iulie - 6 noiembrie 2005
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
să vadă apele Oceanului Pacific. Un timp, am urmat spre sud litoralul vestic al Americii Latine. Nu-mi mai dezlipeam ochii de geamul prin care încercam să cuprind cât mai mult din imensitatea bipolară a apei Pacificului, în dreapta, și a munților maiestuoși, în stânga. Mă mutam asemeni unui copil de pe un scaun pe altul, în avionul destul de gol, pentru a-mi putea permite să văd alternativ litoralul și crestele Munților Anzi. Bucuria noutății și frumusețea peisajelor mă transformaseră într-un călător zvăpăiat, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
primitiv și teluric. Temperament pașnic, N. e impresionat de spectacolul violenței, de unde și imaginea, frecventă în versurile sale, a lui Cain și Abel. Un refugiu totdeauna fortifiant găsește în natură, înțeleasă ca manifestare a divinității, în momentele ei de liniște maiestuoasă, cu note bucolice accentuate. Având ca model opera lui Goethe Reinecke Fuchs și scrierea populară franceză Le Roman de Renard, compune poemul Povestea vulpei (1903). Satira sa are asemănări numeroase și cu Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
din care 55 sunt considerați încă activi. Fac parte din "cercul de foc" al Pacificului, ce se întinde din Alaska până în Țara de Foc, Noua Zeelandă, insulele Pacificului de sud, întorcându-se apoi spre Japonia și Peninsula Kamciatka. Vulcanii chilieni sunt maiestuoși, înalți, cu vârfurile veșnic acoperite de zăpadă, ceea ce-i face de două ori mai periculoși o data pentru lavă și a doua oară pentru torentele de apa și roci declanșate la topirea zăpezilor în cazul erupțiilor. Sunt obiective turistice căutate, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dă întreaga tămâie a universului, și veți fi pe calea cea bună ca să vă explicați spiritul acestui om: unea, în ciudățeniile sale, tot ce este mai înalt și tot ce este mai josnic în firea omenească, tot ce este mai maiestuos în strălucirea suve ranității, mai imperios în comandă, cu tot ce este mai degra dant și mai laș până și în atentatele sale cele mai mari, unind ambuscadele cu detronările. Ne aflăm astfel în fața unui soi de Jupiter -Scapin care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Una din ideile Înființării comitetelor democratice evreiești a fost aceea a Împământenirii acestora pentru a lucra cot la cot cu autohtonii, inclusiv la coarnele plugului sau la sapă și hârleț. Că, până la urmă, totul s-a dovedit a fi un maiestuos fâs, este un fapt știut dar, că celebra „restratificare” prevedea și absolvirea de către tinerii Învățăcei evrei a unor școli agricole pentru a munci cu spor și râvnă În contul viitoarei agriculturi socialiste românești, nu. a.s. Cooperativă agricolă evreiască?! La
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
o scenă amoroasă Între doi tineri, cu accente pornografice. Redacția a eliminat secvența”. Ai naibii, unguri! Au fost surprinși când se pupau franțuzește, cred că! Un alt flecușteț cu „actori” străini ce aducea atingere bravei societăți socialiste În drumul ei maiestuos spre comunism a fost eliminat de T. Scarlat din telejurnalul de seară, ediția din 28 ianuarie 1974: „Unul din subiecte informa despre deschiderea În Berlinul occidental a unui tîrg internațional cu profil agricol. Filmul conținea secvențe În care apăreau panouri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
începând cu sfârșitul secolului al XVII-lea, vor defini, în sfârșit, și tipologia corăbiilor din era pirateriei occidentale. Traficul intens înspre și dinspre Lumea Nouă și colonizarea Indiilor de Vest, nevoia transportului de oameni, bunuri și valori au menținut arhitectura maiestuoasă a galioanelor și în veacul lui Descartes (cazul Mayflower, vasul primilor coloniști nord americani, un galion de secol al XVII-lea), dar au apărut tipuri de corăbii care în mod evident au reprezentat progresul în construcția navală. Velele au mărit
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
în partea nordică a Basarabiei, evocă episoade de istorie îndepărtată și o situație singulară în geografia țării. Pitorescul locului este dat de luciul Nistrului, înălțimile granitice și măreția evocatoare a cetății începută pe vremea domniei lui Ștefan Vodă și în maiestuoasa sa înfățișare de pe vremea lui Petru Rareș. Este un orășel al intelectualilor în serviciul numeroaselor școli începătoare, tehnice, liceale, particulare, confesionale. Nu trecea o săptămână fără un eveniment cultural al colectivelor din învățământ, al preoțimii, agronomilor și al tot felul
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
golaș. Își poate imagina cineva muntele altfel decât acoperit de păduri? Dar, nu numai lumea vie, dar și cea pe care noi, desigur superficial, o numim moartă, a mineralelor, poate fi pragmatizată, de fapt revelându-i frumusețea ascunsă, prin entropie. Maiestuosul aceluiași munte sau perfecțiunea unui cristal, curgerea iute și cristalină a unui pârâu e aceeași ordine, adică aceeași negentropie; un deșert ori o grămadă de pietre, la care cineva făcea recent referire, apărând frumoasa sălbăticie a Rarăului de invazia tehnologiei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tot. Dar, În același timp, dorim și umbra arborelui, care să ne ferească de dogoarea asfaltului. Vara Îi dorim răcoarea, parfumul și foșnetul frunzelor, iar iarna priveliștea crengilor acoperite cu omăt și chiciură. Dar nu-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce a impresionat pe artiștii antichității și care nu e altceva decât reacția animalului asfixiat de un harnașament prost conceput, ce semăna mai degrabă a ștreang. Suferința arborelui e mută, deși e profundă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dacă socotim și suburbiile, dar în al cărui consiliu municipal sunt șapte membri creștini față de cinci ai Hamas-ului (proporția decretată de Yasser Arafat), trec din când în când mercedesuri. Naosul bisericii Nașterii Domnului, cu colonadele sale sobre, și-a păstrat maiestuoasa-i nuditate și nu pare a fi avut de suferit de pe urma "teroriștilor" palestinieni care s-au baricadat înăuntrul ei timp de o lună întreagă în primăvara anului 2002. Pângărită, zic unii; iar alții, ocupată, în timpul "asediului Bisericii Nașterii Domului". Grota
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de ea. Strada nu duce perpendicular la piațetă, ci trece pe lângă ea. Absența de esplanadă, de perspectivă și de distanță privează buricul lumii occidentale de o expunere convenabilă, ba chiar și de minimul de aparență la care un obișnuit al maiestuoaselor deschideri din piața Sfântul Petru (unde, în treacăt fie spus, vicarul e infinit mai bine găzduit) ar fi îndreptățit să spere. Despre Templul lui Irod se spune că era nemăsurat de mare, chiar dacă Pompeius, pătrunzând în incinta sacră în care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
abia se zărește într-o criptă ascunsă. Stratul acoperitor mai mult aluat decât cremă a făcut ca umplutura să fie îngropată tot mai adânc, arhivele în care poți avea încredere au ajuns în catacombe, arheologul a devenit notar. În loc să atragă maiestuos înspre tării cupole, clopotnițe sau zigurate, Dumnezeul ceresc și-a ascuns, aici, chiliile, rezervele de apă, camerele mortuare. Iată pentru ce exegeții au renunțat la lornioane, și-au suflecat mânecile și au pus mâna pe târnăcop și pe lopată, încă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]