KorAP: Find »[drukola/base=maimuță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...170 >

4,229 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

o fută pe signorina. Văd cum de sub ochelarii de soare ai Maimuței încep să se prelingă lacrimile în clipa când mă-ntreabă: — Ei, ce să-i spun, da sau ba? — Bine-nțeles că nu. Urmează un schimb de replici între Maimuța și Lina, după care cea dintâi mă anunță: — Zice că n-ar fi pe bani, ar fi de dragul... Nu! Nu! O ține într-un bocet până la Villa Adriana: — Vreau și eu un copil! Și-un cămin! Și-un soț! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
însuți, în loc să maimuțărești, ca un pui de ovreiaș, pe vreun pulifrici șeigheț, rece ca gheața, cadavru ambulant, pe-alde Jim, Johnny sau Tod, care arată, care gândesc, care simt, care vorbesc ca piloții de pe bombardiere! Ia-o, de pildă, pe Maimuța, vechea mea tovarășă de dezmăț. Numai cât îi pronunț numele, doctore, numai cât îmi vine în minte, și mi se și scoală! Dar mi-e clar că nu e cazul s-o mai caut sau s-o revăd vreodată. Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
s-o mântuiască, Cavalerul cu Marele Armăsar Alb, tipul cu Armura Strălucitoare care apare în visele fetițelor ca să le elibereze din castelele unde-și imaginau că sunt ținute prizoniere, ei bine, în ceea ce privește o anumită școală de șikse (splendid reprezentată de Maimuța), acest cavaler se dovedește a fi nimeni altul decât un evreu mintos, cu un început de chelie și ditamai clonțul, cu o conștiință socială beton și cu floci negri pe coaie, care nu bea, nu-i cartofor și nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
vă oferă acum Spectacolul Alexander Portnoy! Dacă v-a plăcut Arthur Miller în rolul de mântuitor de șikse, Alex o să vă placă și mai mult! Vezi tu, mediul din care proveneam eu era, în toate privințele care prezentau interes pentru Maimuța, exact opusul celui pe care a trebuit să-l înghită ea la optsprezece mile sud de Wheeling, într-un orășel minier numit Moundsville - în timp ce eu, în New Jersey, mă înecam în sirop (lăfăindu-mă în „căldura“ evreiască, după cum zicea Maimuța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Maimuța, exact opusul celui pe care a trebuit să-l înghită ea la optsprezece mile sud de Wheeling, într-un orășel minier numit Moundsville - în timp ce eu, în New Jersey, mă înecam în sirop (lăfăindu-mă în „căldura“ evreiască, după cum zicea Maimuța), ea, efectiv, îngheța de moarte acasă, în Virginia de Vest, un simplu animal de povară în ochii unui tată care, după cum reiese din vorbele ei, nu era cu mult mai breaz decât un catâr, și o grămadă de nevoi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o țopârlancă coborâtă abia de-o generație din Munții Alegani, o femeie care nu știa nici să scrie, nici să citească, nici să socotească și care, colac peste pupăză, nu avea nici o măsea în gură. Iată o poveste de-a Maimuței care m-a impresionat în mod deosebit (de altfel, toate poveștile ei având ca teme cruzimea, ignoranța și exploatarea te sileau să le acorzi o atenție ieșită din comun): odată, pe când avea unsprezece ani și, împotriva voinței lui taică-su

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe toate (din motive mai presus de puterea ei de înțelegere) stomatologul din Moundsville, un dentist, din câte își amintește ea, la fel de înzestrat pe cât fusese și dl Maurice ca dansator. Când ne-am cunoscut, cu aproape un an în urmă, Maimuța avea deja la activ o căsătorie și un divorț. Soțul ei fusese un industriaș francez în vârstă de cincizeci de ani, care îi făcuse curte și o luase de nevastă după numai o săptămână, la Florența, unde ea manechin într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
au căsătorit, viața lui sexuală consta în faptul că se băga în pat cu tânăra și frumoasa lui mireasă și și-o lua la labă până ejacula în paginile revistei Garter Belt, care îi sosea par avion tocmai dinForty-second Street. Maimuța dispune de un fel de grai nătâng, spurcat, de țărancă, la care îi face plăcere să recurgă din când în când și se folosea de el de fiecare dată când îmi descria excesele la care trebuia să asiste în calitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
avionul la Londra, să-și facă lucrări dentare în valoare de cinci mii de dolari, iar de acolo o adusese înapoi la Paris, îi agățase de gât alte câteva sute de mii de dolari sub formă de bijuterii și, zice Maimuța, asta a făcut-o în cea mai marte parte a timpului să-i rămână fidelă. După cum zicea ea (înainte de a-i fi interzis eu să mai spună chestie și băi și bagabont și dilimandros și marfă): „Era o chestie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cu tăblia de sticlă și să se cace, în timp ce marele magnat stătea întins pe spate, exact sub tăblie, și și-o lua de zor la frecat. Și în timp ce căcatul se întindea pe sticlă la cincisprezece centimetri de nasul iubitului ei, Maimuța, sărmana noastră Maimuță, trebuia să stea pe canapeaua de damasc roșu, îmbrăcată din cap până-n picioare, să soarbă coniac și să privească acest spectacol. La câțiva ani după întoarcerea ei la New York - la data aia trebuie să fi avut douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
sticlă și să se cace, în timp ce marele magnat stătea întins pe spate, exact sub tăblie, și și-o lua de zor la frecat. Și în timp ce căcatul se întindea pe sticlă la cincisprezece centimetri de nasul iubitului ei, Maimuța, sărmana noastră Maimuță, trebuia să stea pe canapeaua de damasc roșu, îmbrăcată din cap până-n picioare, să soarbă coniac și să privească acest spectacol. La câțiva ani după întoarcerea ei la New York - la data aia trebuie să fi avut douăzeci și patru-douăzeci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de damasc roșu, îmbrăcată din cap până-n picioare, să soarbă coniac și să privească acest spectacol. La câțiva ani după întoarcerea ei la New York - la data aia trebuie să fi avut douăzeci și patru-douăzeci și cinci de ani, zic eu - Maimuța a încercat să-și pună nițel capăt zilelor, înfigându-și briciul în încheieturile mâinilor, din pricina modului în care fusese tratată la Le Club, El Morocco sau, poate, L’Interdit, de prietenul ei de pe vremea aia, unul din cei mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mai bine îmbrăcați o sută de bărbați din lume. Și uite-așa și-a croit ea drum spre ilustrul doctor Morris Frankel, căruia, de-aici înainte, în aceste confesiuni, îi voi spune Harpo. În acești ultimi cinci ani, cu intermitențe, Maimuța s-a zvârcolit pe canapeaua lui Harpo, așteptând să audă de la el ce are de făcut ca să ajungă soția cuiva și mama cuiva. De ce, i se văicărește Maimuța lui Harpo, de ce are ea de-a face întotdeauna numai și numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
confesiuni, îi voi spune Harpo. În acești ultimi cinci ani, cu intermitențe, Maimuța s-a zvârcolit pe canapeaua lui Harpo, așteptând să audă de la el ce are de făcut ca să ajungă soția cuiva și mama cuiva. De ce, i se văicărește Maimuța lui Harpo, de ce are ea de-a face întotdeauna numai și numai cu niște căcănari împuțiți, fără pic de suflet, în loc să dea și ea peste un bărbat? Spune-mi, Harpo! Spune-mi ceva! Orice! „Ah, știu că e-n viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de ce are ea de-a face întotdeauna numai și numai cu niște căcănari împuțiți, fără pic de suflet, în loc să dea și ea peste un bărbat? Spune-mi, Harpo! Spune-mi ceva! Orice! „Ah, știu că e-n viață“, așa zicea Maimuța, cu trăsăturile ei delicate boțite de durere. „Știu. Vreau să zic, adică, cine a mai pomenit un mort căruia să-i funcționeze robotul telefonic.“ Și uite-așa, ba se apucă Maimuța de terapie (dacă de asta o fi vorba), ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Orice! „Ah, știu că e-n viață“, așa zicea Maimuța, cu trăsăturile ei delicate boțite de durere. „Știu. Vreau să zic, adică, cine a mai pomenit un mort căruia să-i funcționeze robotul telefonic.“ Și uite-așa, ba se apucă Maimuța de terapie (dacă de asta o fi vorba), ba se lasă - se apucă ori de câte ori îi zdrobește inima vreun nou căcănar, se lasă ori de câte ori la orizont apare următorul cavaler probabil. Eu eram, pentru ea, „un pas înainte“. Bine-nțeles că Harpo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
apare următorul cavaler probabil. Eu eram, pentru ea, „un pas înainte“. Bine-nțeles că Harpo n-a zis da, însă n-a zis nici nu când ea i-a sugerat că asta aș putea fi eu. Oricum, a tușit, iar Maimuța a interpretat gestul lui ca pe o încuviințare. Are momente când tușește, grohăie, râgâie, câteodată se bășește, el știe dacă intenționat sau nu, deși, după părerea mea, bășina trebuie interpretată drept o reacție de transfer negativ din partea lui. — Păsuleț, ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
viață și pe moarte: — ’Re-ai al dracu’ de jidan împuțit! Vreau să mă mărit, să fiu om! Eu urma să fiu, vasăzică, pasul ei înainte... dar nu urma să fie și ea pasul meu? Ce altă făptură comparabilă cu Maimuța mai cunoscusem eu până atunci - sau o să mai cunosc vreodată? Nu că nu m-aș fi rugat, desigur. Nu, te rogi și te rogi și te rogi, îți înalți rugile pline de ardoare către Dumnezeu pe altarul de pe colacul toaletei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
referi, așa că nu-ți pot răspunde la întrebare. — Vreau să zic că nu ei m-au pus să mănânc banana. Prietenii mei nu m-au pus să mănânc nici o banană. Eu am vrut. De-aici i se trage chestia cu Maimuța. Și ce rost a avut să mă mintă pe mine? Cred că ăsta era felul ei de a se autoînștiința - presupun că în mod subconștient - că, întâmplător, viața îi scosese în cale o persoană mai de Doamne-ajută: că, în ciuda agațamentului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cum e până nu-mi ies din minți! CEA MAI FRECVENTĂ FORMĂ DE DEGRADARE DIN VIAȚA EROTICĂ Cred că n-am apucat să-ți vorbesc despre efectul disproporționat pe care îl avea asupra echilibrului meu psihic scrisul de mână al Maimuței. Ce caligrafie neformată, ziceai că-i scrisul unui copil de opt ani - aproape că mă scotea din minți! Nu tu majuscule, nu tu punctuație - doar litere de-o șchioapă, neregulate, cu rândurile care o luau la vale pe pagină pâmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
prespălați la vederea Noii Anglii Istorice, visând vechiul vis agrest în automobilul decapotabil închiriat - sau să fie o atitudine complet normală în dragoste posibilitatea pe care am întrezărit-o în acele câteva zile însorite pe care le-am petrecut cu Maimuța în Vermont? Ce anume s-o fi întâmplat? Ei bine, cea mai mare parte a timpului ne-am petrecut-o în mașină. Privind văile, munții, lumina de pe câmpii; și, desigur, frunzele, cu o mulțime de oo-uri și ah-uri. O dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
viața publică trebuie să dai dovadă de tact, zic eu și-i povestesc că am rezervat o cameră pe numele dl și dna Arnold Mandel. Un erou din Newark, din vremurile de altădată, îi explic. În timp ce mă înregistrez la recepție, Maimuța (cu o înfățișare sexy la culme aici, în Noua Anglie) se învârte prin hol și examinează suvenirurile din Vermon expuse la vânzare. — Arnold, mă strigă ea. Întorc capul. — Neapărat trebuie să luăm la întoarcere niște sirop de arțar pentru mama-soacră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
arțar pentru mama-soacră. Știi ce mult îi place. Și îi plasează recepționerului suspicios zâmbetul ei de reclamă la desuuri, plin de seducție, misterios, de zici că-i luat din paginile lui Sunday Times. Ah, ce noapte a urmat! Nu că Maimuța s-ar fi zvârcolit și și-ar fi scuturat părul și-ar fi făcut vocalize pasionale mai dihai ca de obicei - nu, drama se consuma în același registru wagnerian cu care începeam să mă obișnuiesc: era un flux de simțăminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
trăsnită... și tandră - nestăpânit de tandră cu tine! Ah, iubitule, mă gândesc că-mi vine să plâng și sunt așa de fericită! Sâmbătă ne-am dus cu mașina la Lacul Champlain și, pe drum, am oprit de câteva ori, pentru ca Maimuța să facă poze cu aparatul ei Minox; spre seară am tăiat-o, spre Woodstock, cu ochii mari, cu exclamații și suspine de admirație, cu Maimuța lipindu-se toată de mine. Dimineața, într-un rând, am ținut o ședință de lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
dus cu mașina la Lacul Champlain și, pe drum, am oprit de câteva ori, pentru ca Maimuța să facă poze cu aparatul ei Minox; spre seară am tăiat-o, spre Woodstock, cu ochii mari, cu exclamații și suspine de admirație, cu Maimuța lipindu-se toată de mine. Dimineața, într-un rând, am ținut o ședință de lucru (într-un lan mănos de lângă malul lacului) pe probleme de sex, iar apoi, în după-amiaza aceea, pe un drum de țară, undeva în munții din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]