522 matches
-
nici un chip exercițiul critic dincolo de emanciparea culturii" . Dealtfel, criticul junimist a avut prilejul să mediteze și să revină asupra unora din ideile sale estetice expuse în O cercetare critică asupra poeziei române de la ". Vladimir Streinu observă cu multă justețe: " Gustul maiorescian se dovedește astfel mai ferm decât puteau fi dogmele estetice din tinerețe, a căror neclintire, în parte, trebuie să-i fi apărut lui însuși ca înșelătoare de la raportul academic în chestiune." (raportul de premiere a poeziei lui Octavian Gogaă. Din
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
obiectivitate și detașare, să nu uităm totuși că monumentul critic și istoricoliterar cel mai durabil i-a fost ridicat lui Maiorescu de către E. Lovinescu, autorul cunoscutei monografii și al unor studii greu de clintit ca argumentare și ca informație. Contribuția maioresciană a lui Vladimir Streinu rămâne stimabilă și instructivă, oricând folositoare lectorului studios. Poezia a fost și a rămas până la capăt nobila obsesie a lui Vladimir Streinu, sub înfățișările ei multiple, fascinante, caleidoscopice. Literatul a cultivat el însuși poezia, cu o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în grup." Imaginea despre criticul Vladimir Streinu n-ar fi completă dacă nu neam referi și la un alt compartiment al activității sale exegetice, acela în care comentează cărțile confraților întru critică, ale criticilor, istoricilor literari și eseiștilor. Urmând lecția maioresciană, Vladimir Streinu se dovedește și aici un spirit transparent, care citește cu aplicație și judecă mereu cu o cordialitate comprehensivă și în același timp exigentă cărțile autorilor mai vârstnici, de o seamă cu el sau mai tineri. În această ordine
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ce tinde permanent spre "scoaterea din uz a rețetelor, spargerea siguranței leneșe, a opiniei comune." Vladimir Streinu - ne previne C. Stănescu - nu este însă un spirit demolator: Construcția criticului se înalță pe dărâmăturile produse de negațiile sale succesive, rostite însă maiorescian, de sus, ca și când însuși adevărul s-ar rosti prin vocea sa." sa." În ", acerbul Gheorghe Grigurcu publică în volumul Idei și forme critice (Editura Cartea Româneascăă un comentariu critic având drept punct de pornire primele două volume din cele cinci
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Vladimir Streinu poate fi scrutată acum cu seninătate și detașare, proiectată pe ecranul vast și multiform al valorilor perene. Așa se explică și o serie de obiecții critice pe care Gheorghe Grigurcu le aduce autorului comentat. Vladimir Streinu este un maiorescian. Gh. Grigurcu nuanțează această necesară și judicioasă filiație: "Maiorescianismul său constă nu numai în atitudinea autonomiei estetice, ci și în modernitatea dominatoare pe care o afișa." Și mai departe: "Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
N-a avut prilejul să-și contemple chipul în oglinda impetuosului exeget, care scria rânduri juste precum următoarele: "Actele sale de critică sau de istorie literară sunt situate deopotrivă sub zodia eseismului brodat pe canavaua unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară "concretul necategorial", "realitatea monadică", pe care le reperează de fapt tot prin structuri, motive, mijloace literare. Atent la nuanțe, erudit dar refuzând istorismul, sociologismul, estetismul dar nu și patriotismul, V.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
fond este deci prima variantă românească a celor două Românii. Cea de a doua versiune, tot de esență conservatoare, este aparent paradoxal antijunimistă. Un articol de Mircea Eliade, Cele două Românii, respinge spiritul critic, sentimentele de inferioritate trezite de critica maioresciană. Autorul le opune în stilul mesianic, exaltat, aproape bombastic, al tinerei generații de extremă dreaptă voința de creație. Proiect admirabil în sine, nimic de spus. Dar rămas fără urmări în afara celor personale. Deci, în locul României iremediabil sterile, junimiste, plat maioresciene
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
maioresciană. Autorul le opune în stilul mesianic, exaltat, aproape bombastic, al tinerei generații de extremă dreaptă voința de creație. Proiect admirabil în sine, nimic de spus. Dar rămas fără urmări în afara celor personale. Deci, în locul României iremediabil sterile, junimiste, plat maioresciene, o Românie viitoare, strălucită, formidabil de creatoare. Noi nu ne putem permite «spirit critică, noi ne putem permite numai genii creatoare. Drama este că aceste... genii creatoare n-au prea răspuns la apel. Discreția și modestia lor sunt, în orice
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
din replici, demascări și teze oficiale, în stil pur publicistic, n-are cum să se impună, să fie recunoscută nici de specialiștii adevărați din țară și nici, mai ales, din străinătate. Stilul violent, polemic, alarmist, demascator, foarte departe de principiul maiorescian naționalism în marginile adevărului, este însă din păcate mereu cultivat 4. Se găsesc aici tot felul de scuze, cu infinite menajamente pentru regimul ceaușist, ce n-a sprijinit astfel de lucrări, de a nu avea încă echivalentul românesc, editat în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care zilnic stăteam două-trei ore pe întuneric seară de seară. Și dacă nu abordai din acest unghi scriitura, nu aveai nici o șansă, nu puteai trece de cenzură, editurilor li se impuneau anumite criterii de selecție estetică greu admisibile, în contra direcției maioresciene. - Voi continua să scriu, isi zise totuși Lăură, pentru că am ceva de spus, dar voi publică mult mai târziu, la momentul oportun, pentru că presimțea că totul va avea într- o bună zi un sfârșit. ARME ȘI DROGURI Incidența istoriei colective
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
jude instructor și avocat Nicu Vlădescu și Ion Zografos. Zografos era liberal după tată. Grigore Golescu și Vlădescu nu se prea prăpădeau cu firea după politică, iar Ion Iancovescu era un conservator fanatic care, pe vremea aceea, începea să fie maiorescian. Eram bun prieten cu acest quator și, de multe ori, petreceam în strada Brutari, casă primitoare cu 2 odăi și piano. îmi amintesc cum Grigore Golescu era un mare amator de femei, trecea drept taurul cuartetului și avea o păgânească
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
fiecărui om care nu se mulțumește cu existența sa privată, de toate zilele, care mai are o coardă în sine, ce rimează la fericirea și nefericirea națiunii din care s-a născut". Și de vom da cîteva citate din traducțiunea maioresciană, vom avea oglinda clară a ceea ce de fapt am fost obligați a trăi cu toții nu demult. Odată cu dispariția concurenței încetează și cumpărarea și vînzarea, profetiza sociologul și, implicit, nu mai poate exista preschimbarea voluntară a atîta lucru cu atîta marfă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cam anost al capitalei germane prea pitorescului și fantezistului București —, el nu poate fi desprins de mediul pe care l-a zugrăvit, privindu-l și lucid, din afară, dar și cu Înțelegere, din interior. În felul lui, Caragiale ilustra teza maioresciană a „formelor fără fond“. Românii se jucau de-a modernitatea, pe care nu aveau intenția să o aplice În formele ei rigide apusene. Privită cu severitate, România putea să pară neserioasă. S-au reținut vorbele indignate ale lui Raymond Poincaré
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
creației". Alex Ștefănescu a scris poezie. Ioan Holban a scris poezie. Mircea A. Diaconu, la fel. Până și Al. Cistelecan a scris poezie, la început, există probe. Chiar Nicolae Manolescu, cel care se lăuda cum că ar rămîne "pe poziția maioresciană a incompatibilității dintre critic și poet, în economia aceleiași persoane" este trădat de numeroase texte din "Teme" care sunt ingenuități poetice, schițe travestite în eseuri și nuvele topite în false memorii. Și chiar dacă "se atârnă" de poezia altora, vorba lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o modalitate de prezență continuă, organizată și, dacă vreți, lucrativă în câmpul literaturii. Am citit nu de mult cu surprindere, în "România literară", declarația unui foarte cunoscut critic, l-am numit pe Nicolae Manolescu, cum că el rămâne pe poziția maioresciană a incompatibilității dintre critic și poet, în economia aceleiași persoane. Argumentul adus: scriitorii nu prea se citesc unii pe alții! Eu unul îmi îngădui a-i da dreptate lui Baudelaire, conform căruia cel mai bun critic de poezie n-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de dinainte, pentru că „reabilitarea“ lui Maiorescu avusese loc în 1963, odată cu publicarea studiului recuperator al lui Liviu Rusu, din acea perioadă, prin urmare, noua generație de critici literari, din care făceam parte, începuse să mizeze totul pe estetic, în linia maioresciană și lovinesciană redescoperită și asumată. Pe cine alții să ni-i fi luat aliați în această acțiune dacă nu pe Streinu și pe Cioculescu, apropiați ai lui E. Lovinescu și continuatori ai săi, purtătorii de mesaj cei mai autorizați ai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
s-au aplecat cu mai multă dragoste și răbdare asupra manuscriselor celor începători, transmițând tinereții entuziasmul său pentru viață și creație. Ședințele «Academiei Bârlădene» — erau adesea pline de tumult, dar Tutoveanu domina exuberanța noastră cu măsura și distincția ținutei lui maioresciene. Învățase la școala parnasiană cultul formei perfecte și ne atrăgea atenția mereu că «arta trebuie să fie îmbrăcată în aur, purpură sau mătase»". (G. G. Ursu. Amintiri despre G. Tutoveanu și alți scriitori. În: Școala bârlădeană, 1972, p. 22). Referințe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
discuțiile, de cele mai multe ori pur publicistice, într-o notă de iritare rebelă, chestiunea actualității lui Eminescu, mai mult, a modelului creativ eminescian. "Raportarea la modelul eminescian spune tranșant Florin Oprescu s-a dovedit de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de fundament critic, ideologic și metodologic al eminescologiei de sinteză, pare să aducă în momentul de față suflul nou care să revigoreze întreaga cercetare a scrisului eminescian". Urmând firul istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de părere că după momentul maiorescian și apoi cel călinescian, o a treia etapă apare după anii 70, când se impun cercetători ca Ioana Em. Petrescu, Constantin Noica, Svetlana Paleologu Matta, Th. Codreanu, Mihai Cimpoi și, aș mai adăuga eu: George Munteanu, Edgar Papu, N. Georgescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
scrisoare. Al tău, Mihai Drăgan P.S. Toate mulțumirile pentru felicitare (telegramă). </citation> (73) (74) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”22 aprilie 1973”> 26 iulie 1973, Iași Dragă Costică, Îți răspund imediat la epistola ta scrisă într-un ton maiorescian... Scuzele mele nu-și mai au rostul de vreme ce scrisoarea precedentă era prea lămuritoare privitor la starea mea. Pe ziua de 14 iulie, abia spre amiază am ajuns la facultate, dat fiind o stare generală foarte proastă, complicată de caracterul apăsător
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
urmă con- strucția unei dezirabile identități europene, acel „altfel” care determină inevitabila interogație, „Cum poate fi cineva persan ?” : „Ca și în teatrul și schițele lui Caragiale a căror actualitate e frapantă și care reprezintă cea mai fidelă transpunere literară a maiorescienelor «forme fără fond». Oglinda unei Românii nu tocmai serioase, care se joacă cu formele europene (precum «conu’ Leonida» cu «reacțiu- nea» și cu «revoluția»). România, neserioasă ? Este și asta o posibilă caracterizare.” Sau într-o altă formulare în ediția a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura !...” Recunoașterea existenței categoriilor negative, importul lor este în măsură să invoce magic și complemen- tul lor pozitiv. Ioan Stanomir remarca acest act de magie politică ca o expresie a teoriei maioresciene a formelor fără fond. „Formele fără fond se nasc pe acest sol al mimetis- mului steril, alimentat de credința raționalistă în puterea magică ăs. n.Ă a frazelor de a emancipa națiuni și de a stimula progresul.” Supremația formei asupra
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
polemică, unde calitățile tipului său de inteligență nu sunt cele mai proprii, ci se cere un spirit mai rezumativ, mai sintetic, mai tranșant, care să nu se piardă în prea multe detalii, era dezavantajat față de Lovinescu, polemist formidabil, de școală maioresciană. Dar Ibrăileanu, cu tot moldovenismul lui cam ostentativ, era departe de a fi un provincial. Mai întâi, societatea ieșeană de atunci nu era absolut deloc provincială, ci păstra foarte clară conștiința nu numai de a fi „a doua capitală”, dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
face parte din arsenalul său, dar ca efect secundar. Chiar și atunci când, în anumite stadii de criză istorică (cu aferentele malformații culturale), acțiunea critică se vede în postura de a trebui să opereze un ecarisaj general printr-un În lături ! maiorescian, așadar când negației îi revine un rol primordial, ea nu rămâne mai puțin un efect secundar al nevoii de a admira (nevoie ce validează ființa umană ca atare). De aceea am resimțit și ca o satisfacție personală, de amor-propriu, titlul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a carica oamenii și faptele lor ridicole. Ceea ce impresiona pe tinerii care aspirau să facă literatură era însă gustul său precis și nemilos. Realitatea era că, chiar dacă refuzaseră proletcultismul, acești veleitari cochetau mai degrabă cu ideile gheriste decât cu cele maioresciene. Crețescu era însă în chip radical un estet pe care nu-l interesa nici aspectul moral, nici cel social al literaturii. În toți acești ani a jucat rolul lui Ghiță Mărgărit. IAȘII ÎN 1989 Terminasem programul și voiam să plec
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]