522 matches
-
stângă, comunistă, a presei, urmărind, chipurile, "reeducarea" marelui critic și istoric literar. Contra concepțiilor lui estetice scriu Vicu Mândra, Petru Dumitriu și eternul N. Moraru. I se reproșează abaterea de la "linia ideologică și culturală", "răceala olimpiană sau și mai grav, maioresciană". Dar cel care va da lovitura de grație "criticii pseudoștiințifice" a lui G. Călinescu a fost Ion Vitner, într-un serial de șase articole publicat în Contemporanul, tot în ianuarie 1948, și retipărit apoi în volumașul Critica criticii. Autorul, frate
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
în ianuarie 1948, și retipărit apoi în volumașul Critica criticii. Autorul, frate bun întru proletcultism și acțiune demolatoare cu Sorin Toma, demonstrează fuga profesorului de materialismul dialectic și istoric și "căderea în idealismul retrograd", folosind "metoda metafizică". Adept al "estetismului maiorescian", fostul director al ziarelor Tribuna poporului, Lumea, Națiunea, toate servind noul regim, ar fi avut o concepție filosofică și estetică "dăunătoare". Cu atâtea păcate ideologice, el nu mai era demn să fie profesor la Facultatea de Litere din București, de unde
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
încleștări de opinie, relativ dure. Însă astăzi, pusă sub lupa obiectivării detașate, relația lor rămîne una pur conjuncturală, căci este greu să nu vezi, chiar și printre rîndurile discursului de recepție la Academie Din estetica poeziei populare ( 1913) pe emulul maiorescian. "Mi-e dor de el ca de o patrie" avea să mărturisească "țăranul țîfnos" Delavrancea într-o scrisoare în care face apologia lui "Titus Livius Maiorescu". Fără a scădea înaltul nivel apreciativ, criticul îl numește, la rîndu-i, pe venerabilul orator
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
săvîrșită devine, în cazul lui Heliade, rolul capital jucat de el atît pe scena istoriei ce-și accelera ritmul, cît și în conștiința culturală a secolului al XIX-lea. Și nu retoric ne referim la întregul secol, căci spiritul critic maiorescian, dar și lirismul eminescian au aflat în contribuția predecesorului un fundamental termen de comparație. În descendența lui Platon din Ion ori a lui Pseudo-Longinus din Tratatul despre sublim, Franz von Baader, teoretician, în sens etimologic, al etapei romantice, întemeindu-se
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
încadra în mod evident unui stil "serios", bine dominat de autor, fără patetisme romantice, era destinată doar oamenilor cultivați. Ponderea, varietatea lexicală, proprietatea termenilor, eleganța sintactică reprezentau exact ceea ce Maiorescu dorise să instaureze în cultura română. Fără să fi fost maiorescian, Odobescu a creat pe cont propriu o variantă a stilului junimist, plecînd de la propria sa intuiție culturală și lingvistică. De fapt el a cultivat un fel de "junimism paralel", consonant cu preceptele maioresciene. Chiar dacă anumite entuziasme de tinerețe, curînd abandonate
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
în cultura română. Fără să fi fost maiorescian, Odobescu a creat pe cont propriu o variantă a stilului junimist, plecînd de la propria sa intuiție culturală și lingvistică. De fapt el a cultivat un fel de "junimism paralel", consonant cu preceptele maioresciene. Chiar dacă anumite entuziasme de tinerețe, curînd abandonate, sună încă pașoptist (vezi primele pagini din primul său studiu de proporții, Artele din România în periodul preistoric - 1872), convingerile adînci ale esteticianului merg (nici nu se putea altfel!) spre autonomia artei, spre
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
merg (nici nu se putea altfel!) spre autonomia artei, spre privilegierea laturii ei "ideale". Ultima sa scriere teoretică importantă, datînd din 1895, Priviri asupra stilului în arte, un fel de testament estetic, reprezintă o replică aprobativă și aprofundată a ideilor maioresciene schițate cu aproape trei decenii înainte în O cercetare critică... Adevărurile de bază ale esteticii germane clasice sunt aici clar rezumate: "Arta este însușirea sau darul ce are omul de a produce opere reale care, fără de a sluji direct la
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
trecem la câteva subiecte infinit mai fezabile. Nu înțeleg absența lui Schopenhauer din panoplia noastră editorială. Omul care a amprentat decisiv sufletul „poetului național“, ins cu operă de importanță (cel puțin) continentală, este lăsat la noi în seama unei antologii maioresciene de aforisme, a unei discutabile ediții basarabene și a traducerii în... franceză realizate de pito 172 CE MI SE-NTÂMPLĂ rescul Charles Adolphe Cantacuzène. Vi se pare normal așa ceva în 2011?!? Oswald Spengler, Amurgul Occidentului. Unde este versiunea românească a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nominalizări, altul de premiere. O altă deosebire față de anii trecuți, mai exact de precedenții patru, a constat în aceea că juriile n-au mai fost alcătuite exclusiv din critici și nici aleși pentru un mandat de patru ani. Cu toată maioresciana mea încredințare că poeții sunt rareori și critici, trebuie să recunosc că și în formula actuală, care este aceea tradițională a USR, juriul de scriitori și critici aleși doar pentru un mandat de un singur an s-a dovedit deopotrivă
Pedagogia premiilor literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6222_a_7547]
-
ante- și postrevoluționari, Eugen Negrici va căuta, în continuare, iluzii și în epocile moderne, pentru a le constata și disipa. Or, aici operațiunea de revizuire se dovedește mult mai complicată. O dată, pentru că există deja o tradiție critică propriu-zisă, în descendență maioresciană și lovinesciană. Și apoi, fiindcă sincronizarea cu Occidentul a fost în perioada interbelică aproape realizată. Prin efortul lui E. Lovinescu (nu întâmplător, criticul având parte, în acest volum, de cele mai multe mențiuni pozitive) și al grupării sale, romanul se obiectivează, poezia
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
părea că voiește să țină o lecție model, după ce într-o lecție anterioară a expus elevilor care sunt principalele reguli ale bunei elocuțiuni". Portretul e mai amplu și întreg, dar am extras din el doar cîteva linii lămuritoare. Prelegerea aceasta maioresciană a rămas, în memoria eroului romanului, pentru că a avut ca obiect expunerea operei lui John Stuart Mill. Dar, după obiceiul marelui dascăl, începea întotdeauna cu expunerea biografiei filosofului "tălmăcit". Și, la acest capitol, a stăruit asupra prieteniei filosofului englez, timp
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
Hagienuș, trăind prin hiperbolă realistă avatarurile existenței sale versatile, instabile. Nu e defel nejustificat să trimitem la notele lui G. Călinescu din Poezia "realelor" și de aici la exercițiul romancierului pentru a urmări privirea scriitorului chiar și în tratamentul mentalității maioresciene, urmând a descoperi prin ea "tipologia oamenilor creatori romîni" (Principii de estetică). Scriitorul observă și vede balzacian mediul, o anume ambianță particulară; descrie o stradă (exemplară e pentru "stilul" descripției soluția din pasajul despre strada Tritonilor, cu detalii despre casa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aflat că filozofia asta se cheamă panteism. Atunci se hotărâră cu toții să întrebe pe profesorul Dumbravă, în care aveau mai multă încredere, fiindcă era sfătos, blând și dispus la problemă. Era un bătrân cu părul tare și negru, cu bărbuța maioresciană și care vorbea cu accent moldovenesc excesiv. - Domnule Dumbravă, se ridicase unul din ei (era în clasaa VI-a), colegii mei vă roagă, prin mine, să ne explicați ce este Dumnezeu. Dumbravă rămase înmărmurit. - Da ci, bre, voi v-ați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care zilnic stăteam două-trei ore pe întuneric seară de seară. Și dacă nu abordai din acest unghi scriitura, nu aveai nici o șansă, nu puteai trece de cenzură, editurilor li se impuneau anumite criterii de selecție estetică greu admisibile, în contra direcției maioresciene. - Voi continua să scriu, isi zise totuși Lăură, pentru că am ceva de spus, dar voi publică mult mai târziu, la momentul oportun, pentru că presimțea că totul va avea într- o bună zi un sfârșit. ARME ȘI DROGURI Incidența istoriei colective
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
s-au aplecat cu mai multă dragoste și răbdare asupra manuscriselor celor începători, transmițând tinereții entuziasmul său pentru viață și creație. Ședințele «Academiei Bârlădene» — erau adesea pline de tumult, dar Tutoveanu domina exuberanța noastră cu măsura și distincția ținutei lui maioresciene. Învățase la școala parnasiană cultul formei perfecte și ne atrăgea atenția mereu că «arta trebuie să fie îmbrăcată în aur, purpură sau mătase»". (G. G. Ursu. Amintiri despre G. Tutoveanu și alți scriitori. În: Școala bârlădeană, 1972, p. 22). Referințe
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
jude instructor și avocat Nicu Vlădescu și Ion Zografos. Zografos era liberal după tată. Grigore Golescu și Vlădescu nu se prea prăpădeau cu firea după politică, iar Ion Iancovescu era un conservator fanatic care, pe vremea aceea, începea să fie maiorescian. Eram bun prieten cu acest quator și, de multe ori, petreceam în strada Brutari, casă primitoare cu 2 odăi și piano. îmi amintesc cum Grigore Golescu era un mare amator de femei, trecea drept taurul cuartetului și avea o păgânească
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
creației". Alex Ștefănescu a scris poezie. Ioan Holban a scris poezie. Mircea A. Diaconu, la fel. Până și Al. Cistelecan a scris poezie, la început, există probe. Chiar Nicolae Manolescu, cel care se lăuda cum că ar rămîne "pe poziția maioresciană a incompatibilității dintre critic și poet, în economia aceleiași persoane" este trădat de numeroase texte din "Teme" care sunt ingenuități poetice, schițe travestite în eseuri și nuvele topite în false memorii. Și chiar dacă "se atârnă" de poezia altora, vorba lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o modalitate de prezență continuă, organizată și, dacă vreți, lucrativă în câmpul literaturii. Am citit nu de mult cu surprindere, în "România literară", declarația unui foarte cunoscut critic, l-am numit pe Nicolae Manolescu, cum că el rămâne pe poziția maioresciană a incompatibilității dintre critic și poet, în economia aceleiași persoane. Argumentul adus: scriitorii nu prea se citesc unii pe alții! Eu unul îmi îngădui a-i da dreptate lui Baudelaire, conform căruia cel mai bun critic de poezie n-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
urmări orientările, preferințele publicului, a veghea ca acestea să nu fie canalizate impropriu, ci îndreptate către adevăratele valori, iată țeluri care slujesc interesele culturii naționale”). Repere (1990) conține, în esența sa, patru portrete sintetice, substanțiale, ale unor critici de extracție maioresciană (Pompiliu Constantinescu, care percepe literatura „ca organism”, Șerban Cioculescu, spirit cartezian și caustic, adept al unei critici obiective, Vladimir Streinu, promotor al ideii de unicitate a personalității literare și a creației și Perpessicius, susținător al „centrismului estetic”). În Prefața la
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
era pe când, de exemplu, Maiorescu scria Direcția nouă și Hasdeu îl persifla cu succes în gazetele umoristice. De ce ar fi importantă o astfel de întoarcere în timp? Pentru că, astăzi, nu mai știm cum e să gândești altfel decât în termeni maiorescieni. Suntem „moștenitorii unei structuri a gustului estetic modern, care a fost fixată, în secolul al XIX-lea, de către Junimea“. Evident, nimeni nu ne cere să ne dezbărăm de gustul nostru estetic, ci doar să încercăm să-l raționăm. Iulian Costache
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii!". "Aventurile Bărzăunului" este nu doar un roman cu totul remarcabil, dar, alături de celelalte titluri de pe "Ulița copilăriei" de la "Junimea" din Iași, poate fi un argument pentru a reformula, sub flamura maioresciană a valorii estetice, literatura zisă "pentru copii și tineret". Ioan HOLBAN Comoara din Dealul Ursului V irgil Năsturel nu-și mai aduce bine aminte cînd s-a petrecut marea aventură. Știe doar că nu era duminică. Era o zi oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
modernistul democrat Ion Vinea se va apropia de criticul sburătorist). Avem de-a face în fapt cu bine-cunoscuta ostilitate a artiștilor moderni, inovatori, dar de obicei unilaterali, față de „forța de inerție” a criticilor. După război, Lovinescu însuși își va justifica - maiorescian - propria rezervă „față de nou”: „...prin însăși formația lui, călit la școala trecutului și cu aderențe încă vii la culturile dispărute, criticul reprezintă o forță reacționară, așa că în artă, principial, progresul nu se poate realiza printr-însul, ci prin artiști. (...) Primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
azi dezorientat, ordinea în haos” („O antologie a poeziei noi“, în Cuvîntul liber, seria II, an II, nr. 10, 7 martie 1925). Avînd un bun comerț cu tradiția vie și cu valorile clasice, autorul - adept al unui organicism estetico-lingvistic aproape maiorescian - reproșează uneori autorilor moderni, lui D. Anghel de pildă, spiritul imitativ și unele „cuvinte cam prea străine limbii”. Articolul polemic din 1914 despre „Mișcarea contimporană poetică“: „...anume neologisme și elemente de comparație și alegorii, cîteva corăbii, de pildă, porturi, rade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nod cravatei, să fie toate acestea, cum crede (În același spirit conservator) Maiorescu, simple preluări, imitații de suprafață, „vițiu radical”, „neadevăr”, „lustru”, „superficialitate fatală”, „iluzii juvenile”, rod al vanității? Subiect fierbinte, neepuizat nici azi, după atâția ani de la cunoscuta formulare maioresciană. Care Își găsește, de altfel, numeroși precursori, unii provenind chiar din rândul celor ce au adus moda Occidentului de la Paris, Viena sau Berlin În București ori Iași. Ei sunt primii care intuiesc pericolul unei „simple imitațiuni”1. Iată-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tot atâta spumegândă speranță. / Nopți cu lună peste hematiile visului. Postmoderniștii dorm / Buciumul tace cu jale! Un asemenea poem poate fi un argument în favoarea postmodernismului, pentru că, pe lângă o construcție impecabilă, în planul conținutului este, de asemenea, ireproșabil, demonstrând, în termeni maiorescieni, adecvarea condițiunii materiale la cea ideală. Parafrazând, prin urmare, niște cuvinte celebre, se poate spune - pentru cei care îl contestă - că, iată, se nasc și în postmodernism Poezii! În poezia lui Daniel Corbu, bagajul important de lecturi pe care l-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]