650 matches
-
până ce voi descoperi unde aveau să ducă toate astea. Kenneth și Sidney s-au strecurat în holul reședinței Blackshaw Towers și au descoperit că și pe dinăntru casa era la fel de stranie cum era pe-afară. Au fost întâmpinați de un majordom slab și înfricoșător pe nume Frisk, care i-a condus sus pe scară, până la camerele lor. Spre disperarea lui, Kenneth s-a pomenit nu numai că era dus în Aripa de Est, departe de prietenul lui, dar și că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tata râzând. — Nu e potrivit pentru el, spuse mama. Kenneth spunea: — Doar n-o să-l lăsăm aici! Hai să-l ducem în șopronul cu ghivece - e pe acolo, pe undeva. Publicul izbucni din nou în râs, în timp ce Kenneth, Sid și majordomul încercau să ridice trupul masiv al unchiului Edward. Sidney spuse: Cred că ar fi mai ușor să aducem șopronul cu ghivece până la el“. Chiar și bunica râse de data asta. Dar mama se uită din nou la ceas, iar tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bucățică de hârtie menționată în primele etape ale fascinantei tale istorii, un mesaj notat de Lawrence Winshaw, pe care îl descrii - cu o eleganță și o concizie care caracterizează perfect, dacă pot spune așa, întreaga narațiune - drept „o însemnare adresată majordomului, prin care cerea să i se aducă în cameră o cină ușoară“. Cred că această bucățică de hârtie - pe care eu m-am străduit în van s-o subtilizez, dar care se pare că acum, prin cine știe ce bizar capriciu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Domnului. E cel mai plicticos loc de pe pământ, dacă mă-ntrebi pe mine. Nu vin aici decât dacă n-am încotro. — Și cine locuiește acum în casă? — Nimeni, de fapt. E un personal minim - câțiva bucătari și grădinari și bătrânul majordom care e în familie de vreo cinci sute de ani și cam atât. Deci casa e practic nelocuită. Își mai scoase o țigară și i-o dădu lui Phoebe s-o aprindă. A, cu excepția tatei, desigur. Nu știam că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aruncau priviri bănuitoare prin cameră, pentru a se opri apoi asupra lui Phoebe, care ședea în fața bovindoului și îi întoarse, uimită privirea. Mirosul de alcool o dădu gata: avea senzația ca se îmbată doar inspirându-l. — Conașu’ Winshaw, rosti hârâind majordomul cu un glas răgușit și lipsit de orice inflexiune și continuând s-o fixeze cu privirea pe vizitatoare. Ce plăcere să vă mai vedem pe aici! Înțeleg că ai primit mesajul meu. — Da, domnule. Camera dumneavoastră a fost pregătită azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să aibă grijă de o casă ca asta. Crezi că ar trebui să mă duc să-l văd pe tatăl tău? Poate l-aș putea ajuta cu ceva. Nu, are grijă doctorul de el. Mai bine să nu ne amestecăm. — Majordomul vostru șchioapătă foarte rău. — Da, săracu’! Se sculă de pe pat și începu să se plimbe prin cameră. I se trage de acum zece sau poate cincisprezece ani, când unchiul meu Lawrence încă locuia aici. Aveau pe atunci o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
A chemat cineva doctorul? — Din câte înțeleg, doctorul preferă să nu fie deranjat duminica. Atunci o să mă ocup eu de el. Această propunere îl reduse la tăcere. — Sunt asistentă medicală calificată, să știi. Nu cred că s-ar cuveni, îngăimă majordomul. — Păcat. Porni iute pe coridor, se opri în fața camerei din care se auzeau gemetele, apoi bătu și intră direct. Mortimer Winshaw - a cărui față palidă și schimonosită o zărise la fereastra dormitorului lui când sosise în ziua precedentă - ședea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câteva clipe de tăcere. — Trebuie să mă credeți pe cuvânt. Li se încrucișară privirile. Unde vă doare? — Toată partea de jos. Mortimer se dezveli și își trase jos pantalonii. Coapsa dreaptă era plină de vânătăi și umflată. Idiotul ăla de majordom neîndemânatic! Cred că a vrut să mă omoare. Phoebe examină vânătăile, apoi îi scoase de tot pantalonii de pijama. — Vreau să văd dacă vă doare acum. Îi ridică piciorul și verifică amplitudinea mișcării șoldului. — Sigur că mă doare al naibii de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de copaci stufoși, deci mi-a fost destul de ușor să-mi ascund mașina puțin mai departe de casă și să ajung pe jos fără să atrag atenția. Pe vremea aceea - și cine știe, poate și acum - prin casă patrula un majordom absolut lugubru și respingător cu numele de Pyles și știam că deși situația era evident confuză, nu aveam șanse să trec de el. Am așteptat momentul favorabil, când l-am văzut dispărând în direcția clădirilor anexe cu cine știe ce treabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Un necunoscut în noapte, pe cuvântul meu. — Nu e chiar un necunoscut, spuse Michael și dădu să se prezinte, când Thomas dădu buzna spunând: Pentru numele lui Dumnezeu, omule, curge apă din tine peste tot pe covor. Să cheme cineva majordomul să-i ia haina. Hilary se ridică și trase de un șnur cu clopoțel, apoi veni să se uite mai de aproape la nou-sosit. Parcă l-am mai văzut undeva, spuse ea. Apoi, adresându-se direct lui Michael: Nu schiezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ști de ce până ce nu va fi citit testamentul. Poate că după ce domnul Owen va urca să se schimbe, fericitul eveniment sar putea avea loc. — Corect, spuse Michael. — Iată, ți-a sosit taxiul, spuse Hilary când străvechea și deteriorata siluetă a majordomului Pyles apăru clătinându-se. El și Michael porniră încet pe scară. Lipsit de experiență în flecăreli cu servitorii, Michael așteptă un timp înainte de a se lansa în prima replică. — Nu pot spune că am o impresie foarte bună despre clima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a întâlnit ultima oară în casa asta, spuse el. Tragedia și crima ne-au vizitat atunci și asta se va întâmpla și în seara asta! Michael făcu un pas înapoi, clătinându-se ușor de la contactul apropiat cu aura alcoolică a majordomului. — La ce anume te referi? întrebă el, ridicând el însuși valiza și continuându-și drumul pe coridor. Tot ce știu, spuse Pyles, șchiopătând după el, este că se vor întâmpla lucruri îngrozitoare astă-seară. Lucruri cumplite. Să ne socotim norocoși dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu un oftat încet de ușurare și se grăbi să revină la parter. Dar era mai complicat decât își închipuise. Etajul casei era un labirint de coridoare, pe care Michael - își dădea seama acum - fusese atât de distras de profețiile majordomului, încât nu observase diversele răsuciri și cotituri. După ce merse câteva minute dintr-o parte într-alta prin pasajele întunecate acoperite cu covoare subțiri, neliniștea începu să se transforme în ceva asemănător cu panica. Avea totodată senzația - știa că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cât era în stare), în timp ce Roddy, Hilary, Thomas și Pyles porniră în căutare prin casă, căzând de acord să se reîntâlnească în sufragerie peste douăzeci de minute. Hilary a fost prima care s-a întors, urmată în scurt timp de majordom. — Ai avut noroc? îl întrebă ea. Pyles clătină din cap. — N-o s-o mai vedeți, rosti el pe cel mai lugubru ton. Nu în afara mormântului. Roddy sosi cu vești și mai proaste. — Am ieșit să mă uit în garaje. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fost ideea ta? — Nu chiar. Mi-a băgat-o el în cap, mai mult sau mai puțin. Mi-a spus că arătam rău și a insistat să fac o pauză. — Dar tu, Pyles - ai văzut cadavrul lui Mortimer? Nu, spuse majordomul, scărpinându-se pe cap. Doctorul Quince - doctorul Quince, tânărul - a coborât în dimineața aceea și m-a anunțat că stăpânul s-a stins. Apoi s-a oferit cu amabilitate să facă el toate aranjamenteje funerare cu directorul. Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
obicei, Daphne s-a întrecut pe sine cu aranjamentele ei florale. Oriunde întorceai ochii, vedeai vaze uriașe, pline cu flori și ramuri de iasomie, chiar și la toaletă. Evident, a exagerat și în privința personalului. Îi place să aibă cam cincisprezece majordomi de fiecare invitat, de aceea e cam aglomerat la petrecerile ei. Când am ajuns, sufrageria era atât de plină încât invitații începuseră să se-mprăștie pe terasă, spre piscină. Toată grădina era luminată cu felinare pe care Daphne le achiziționase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu-i așa? Am început să scriu. Voi fi succintă: Tuturor celor pe care-i cunosc, în special și inclusiv lui Julie, Lara, Jolene, mamei, tatei; servitoarei mele Cluesa, care sper să nu-mi dosească obiectele personale așa cum a făcut majordomul prințesei Diana; contabilului meu, căruia îi cer iertare că nu i-am plătit cei 1500$ pe care-i datorez fiindcă mi-a calculat impozitul pe venit global; și lui Paul de la Ralph Lauren, de la care recunosc că mi-am însușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
despărțire potențial neplăcută dintre Julie și Charlie - în care nu aveam nici o vină - și luam micul dejun în pat, într-un loc care făcea Ritz-ul să arate ca Marriott Marquis. Oriunde te uitai în palat, dădeai cu ochii de un majordom cu frac și mănuși albe, care îți aducea o prăjitură cu migdale încă aburindă sau ceva la fel de delicios. Nici nu-mi venea să cred cât de bine mă simțeam deja. Cine ar fi ghicit că te poți reface complet după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Crew n-o să-i îmbrace niciodată. N-am vrut să mă prindă cu cutiuța în mână. Am strecurat-o în buzunar. Puteam s-o pun la loc mai târziu. Ah, bună ziua, am îngăimat cu răsuflarea tăiată. Cine sunteți dumneavoastră? — Sunt majordomul familiei Swyre. Ce căutați aici? mă măsură suspicios de sus până jos, uitându-se dezaprobator la picioarele mele desculțe și îngălate. A, am rămas cu mașina în pană în câmp și căutam un telefon, i-am răspuns agitată, ridicând receptorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am tras de clanță fără nici un rezultat. Până la urmă, am renunțat și m-am așezat lângă ușă, pe un taburet tapițat. M-am întins și mi-am pus o ureche pe gaura cheii. Am auzit vag câteva cuvinte spuse de majordom: „...spune că a rămas în pană... arată ca o țigancă... haine îngrozitor de murdare, probabil e una dintre femeile alea molestate, de la adăpost... nici măcar pantofi în picioare...“ M-am uitat la hainele mele murdare și la picioarele desculțe, pline de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
strigat. După câteva minute, am auzit cheia răsucindu-se în broască. Sincer, jur că nu o să ghiciți ce a urmat. E ca și cum Michael Jackson ar fi negat că și-a făcut operații estetice sau ceva de genul ăsta. A intrat majordomul și - pe cuvânt că nu inventez nimic - imediat după el, Charlie Dunlain. Asta-i problema cu aventurile de-o noapte. Ai impresia că vrei să-i revezi, dar când se-ntâmplă, e până peste poate de grețos, mai ales dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
simțit în viața mea atât de stânjenită. Dar de data asta eram și furioasă. —Ce-ți pasă ție? am ripostat. Ai șters-o fără să-ți iei rămas-bun. E clar că n-ai maniere. O cunoașteți pe această tânără? întrebă majordomul. —Mda, o cunosc, răspunse Charlie fără să-și ia ochii de la mine. Mi-am ferit privirea. Vreau să spun, eram pe cale să mă topesc de tot sau să plâng, nu eram sigură care din două. Ca să încurc lucrurile și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tot sau să plâng, nu eram sigură care din două. Ca să încurc lucrurile și mai rău, m-am trezit întrebându-mă dacă-n Anglia se găsesc Truse de Noapte. Se lăsă o tăcere încordată, care a fost întreruptă de întrebarea majordomului: —Să-i aduc domnișoarei un sherry? — De fapt, aș adora un Bellini, am spus optimistă. —O să bea un ceai, replică Charlie. Nu vreau să intru în amănunte, dar adevărul e că oamenii nu se schimbă niciodată. Ca întotdeauna, Charlie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
De fapt, aș adora un Bellini, am spus optimistă. —O să bea un ceai, replică Charlie. Nu vreau să intru în amănunte, dar adevărul e că oamenii nu se schimbă niciodată. Ca întotdeauna, Charlie se pronunța ferm împotriva Bellini-urilor. Desigur, spuse majordomul, grăbindu-se să iasă din bibliotecă. —Ei bine, se pare că ne întâlnim în locurile cele mai neașteptate. Poate o să-mi explici ce cauți aici, spuse Charlie sprijinindu-se de șemineul din fața picturii lui Canaletto. Dumnezeule, arăta adorabil, dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din mers. Se așeză în dreptul meu, în colțul opus, pe-un scaun Louis al XV-lea, părând sâcâită. Îmi ia o jumătate de oră să ajung dintr-o parte într-alta a casei. Cineva bătu în ușa rămasă deschisă și majordomul intră cu o tavă de argint încărcată cu serviciul de ceai. A sosit mama dumneavoastră să vă ia acasă, domnișoară, spuse el, așezând tava în fața lui Caroline. —Iubito! Am insistat să vin eu să te iau, turui mama, intrând veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]