594 matches
-
cu nimeni. Mergeam pe dig ferindu-mă de goluri, ca să nu-mi scrântesc gleznele. Erau niște bolovani pe acolo, negri, prietenoși, mă priveau ca pe un frate. Păreau că se bucură știindu-mă iar printre ei. În fața scorburii, pe un maldăr de trestii uscate, Zenobia ședea cuminte, cu mâinile în poală. Îi albise părul așteptându-mă... (1980-1985)
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
voievod.” De o bucată de vreme, dialogul cu bătrânul călugăr - de fapt cu vocea lui - mi-a intrat în obișnuință și nu mi se mai pare ceva ieșit din comun. „Vocea îl reprezintă pe el” - gândeam eu. Continui să răsfoiesc maldărul de acte din fața mea ce par că nu se mai sfârșesc, când vocea bătrânului mă face iar atent: „Tocmai ai lăsat din mână un act care se leagă de cel pe care abia l-ai citit.” Care, sfințite părinte? „Cel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de mâncare: Uite aici niște pește făcut pe jeratic și niște sirop de zmeură, ca să ți ogoiești setea. După ce mi-a rânduit toate dinainte, s-a retras în chilioara lui. La o vreme, s-a întors purtând în brațe un maldăr de cărți, pe care mi le-a întins: Să le citești fiule. N-au ce să-ți strice; ba te-or ajuta să înțelegi mai bine unele lucruri. Îți mulțumesc pentru toată grija, părinte. Am băgat eu de seamă că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
va trimite la Ocnă.” „Din câte se vede, Constantin Nicolae Mavrocordat voievod era un domnitor plin de gânduri bune pentru țară. Gânduri pe care le-a și aplicat.” Cu gânduri bune în minte am continuat și eu să umblu prin maldărul de manuscrise, până când am dat peste unul mai aparte. Atunci m-am adrersat bătrânului: Părinte, am în față porunca lui Ioan Nicolae Mavrocordat voievod prin care hotărăște locul și măsurile noii biserici catolice din Iași. „Dacă-i așa, nu mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
m-a privit ironic: "Moneda asta nu mai circulă azi". Și mi-a întins o monedă pe care se afla chipul lui Robespierre. M-am mirat, dar n-am zis nimic. Am căutat altă monedă și am aruncat-o pe maldărul de monede de lângă cobră, sub privirea îmblînzitorului care-mi urmărea gesturile cu un dispreț absent. Apoi am uitat întîmplarea. Dar povestea s-a repetat curând și, treptat, a devenit zilnică. Am început să fiu atent, cercetam cu grijă de la colțul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
porneam în direcția opusă. În zadar. Pădurea se strângea în jurul meu, înlănțuindu-mă cu toate tentaculele și nu mai vroia să-mi dea drumul, se pregătea să mă înghită. Obosit și înfricoșat, m-am oprit, m-am așezat pe un maldăr de frunze uscate și am început să plâng. Neputință, umilință, revoltă, frică, toate erau în plânsul meu. Deodată, am auzit un sunet vag de clopot. M-am luat după el și, mai târziu, am ieșit într-o poiană... De unde venise
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fusese de acord și cu o chestiune cu totul diferită. Copiii se aflau de-acuma la el acasă și era prea târziu ca să mai dea înapoi. Și, cum stătea în biroul lui de la Tlokweng Road Speedy Motors, contemplând absent un maldăr de hârtii, luă două hotărâri. Una dintre ele fu să angajeze o secretară - o decizie pe care, știu chiar în momentul când o lua, n-o va duce niciodată la îndeplinire -, iar a doua fu să nu-și mai bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de regulă, la final, decorul era banal, deloc extraordinar; și totuși, era surprinzător faptul că persoana căutată există într-adevăr și se află acolo. — Eu sunt Carla. Mma Ramotswe se uită la femeia din spatele biroului pe care se afla un maldăr de hârtii în dezordine. Pe peretele din spatele ei, prins deasupra unui fișet, se afla, un calendar cu zilele în pătrățele viu-colorate; un cadou de la tipografie, pe care scria cu litere vizibile: Tipărit la Tipografia Matabele-land Ltd: Dumneavoastră gândiți, noi punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-ntreabă ce să facă? Și, făr-a pregeta, ea pleacă întins la casa ta. Târziu, când peste lanuri coboară pe câmpii noianuri de umbre argintii, iubirea mea fugară de-abia s-a liniștit, și-afară, ca un copil trudit, pe-un maldăr de sulfine, cu cel din urmă gând la tine, adoarme suspinând... * B3: Dacă liniștea pădurii adormite nici o veste de-altădată nu-ți trimite, și pe freamăte pornite de departe nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, vin' cu mine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
privi în jur și apoi aruncă geanta în coșul de gunoi de lângă o bancă. Apoi se îndreptă repede spre est, în direcția stației pe care și-o alesese de la ieșirea spre Canalul Landwehr. Vizavi de Sectorul Păsări se afla un maldăr înalt de piatră de gresie, habitatul unei turme de oi Barbary. Potrivit ghidului, era unul dintre punctele de interes din Zoo, dar mi-am spus că arăta mult prea teatral ca să fie o bună imitație a locului în care acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mea. A reușit să avertizeze aeroportul Heathrow. Vor merge să o aștepte pe Elsa la ieșire și o vor conduce într-o salon privat pentru a-i explica situația. Este îngrozitor să mi-o imaginez acolo sus, în cer, cu maldărul de ziare pe genunchi, fără să știe absolut nimic. Ne crede la adăpost aici jos, fetița mea, și aș vrea ca zborul să nu se termine niciodată, să continue la infinit pe cerul lumii. Poate că privește un nor, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pachet în fața ușii. Nimic. Își zise că, totuși, mai este o zi, că dacă n-a primit nimic de la ceilalți, cu siguranță va primi de la maică-sa sau de la Izzie. Se dezbrăcă în holul de la intrare, aruncând hainele într-un maldăr lângă dulap, și se duse glonț la baie. Chiar când apa caldă îi uda tot părul, auzi că sună telefonul mobil. După aceea a început să sune telefonul fix, apoi din nou mobilul. Se gândi că poate totuși e Rafi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nasul și coada cât vrea ea. — A mai sosit o livrare pentru tine, draga mea, spune. De data asta de la curățătorie. Ți le aduc imediat. — Mersi, spun recunoscătoare, deschizând larg ușa de la apartamentul meu. Pe preșul de la intrare e un maldăr de broșuri publicitare, pe care le mătur cu ușa, spre teancul mai mare format în hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la maculatură, când o să am puțin timp. E pe lista mea. — Iar ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și dă de rotiță. Încins, pentru bumbac. Aștepți până se încălzește fierul. N-are rost să începi până nu e la temperatura potrivită. Așa, hai să-ți arăt cum se calcă corect o cămașă... Începe să caute încruntată printr-un maldăr cu rufe curate din cămăruță. — Cămăși... cămăși... Nathaniel, dă-ți te rog cămașa jos o clipă. Încremenesc. Când mă uit la Nathaniel, văd că și el a încremenit. — Hai, măi mamă! Râde jenat. — Ei, hai, nu te prosti, dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Știu că nu l-am văzut. Și dacă... O, Doamne. Mă prăbușesc pe lavița de lângă fereastră, cu picioarele ca de gumilastic. Și dacă acel memo mi-a fost pus de cineva pe birou ? Dacă mi-a fost strecurat sub un maldăr de hârtii după expirarea termenului limită ? Inima începe să-mi bubuie tare și apuc draperia, pentru a-mi regăsi echilibrul. Dacă n-am făcut nici o greșeală ? Simt că totul se crapă și se reașază în alte forme în jurul meu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
alături e un număr de telefon. Ia telefonul și se încruntă. Ce variantă să votez ? — Proastă, spune Melissa, înșfăcând telefonul. Hai că sun eu. — Samantha ! Te-ai trezit ! Ridic capul și o văd pe Trish intrând în bucătărie cu un maldăr de ziare la subraț. În clipa în care se uită la mine, văd pe chipul ei aceeași expresie de uimire totală și de admirație pe care a avut-o și ieri, de parcă aș fi o operă de artă neprețuită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
New York. Mă las abătută pe marginea patului. Nu‑mi spune fiindcă vrea să‑mi dea papucii. — Nu‑i adevărat! răspunde Suze. Așa sunt bărbații, Bex, omit mereu să‑ți spună diverse. Așa sunt ei făcuți. Își croiește drum pe lângă un maldăr de CD‑uri și se așază cu picioarele încrucișate pe pat, lângă mine. Frate‑meu n‑a zis nimănui când s‑a lăsat de droguri. A trebuit să aflăm din ziare! Și tata a cumpărat o dată o insulă întreagă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dreptate! Ar trebui pur și simplu să am încredere în Luke, nu? N‑ar trebui să plec urechea la bârfe și zvonuri. — Exact. Suze se întinde după un teanc de plicuri. Uite‑ți scrisorile, apropo. Și mesajele. — A, mersi! Iau maldărul de scrisori cu o zvâcnire de speranță. Pentru că nu știi niciodată, nu‑i așa, ce se poate întâmpla în timp ce ești plecat. Poate unul din plicurile astea conține o scrisoare de la un vechi prieten pe care nu l‑ai mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
iau alții. Așa că asta e un fel de... asigurare. — Scoicile n‑or să mai fie la modă niciodată. Dar ar putea! E ca vremea. N‑ai de unde să știi. Suze clatină din cap și‑și croiește drum spre ușă printre maldărele de chestii de pe podea. — Ai două ore și când mă întorc vreau să văd o schimbare. Cameră schimbată - viață schimbată. Hai, dă‑i bătaie! Dispare și eu mă așez pe pat, uitându‑mă nefericită în jur. Bine, OK, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
putea atinge cutia lui Jones. Se aplecă peste brațul fotoliului cu ochii înecați în lacrimi și trase cutia mai aproape. Fixă ecranul agățat în fața ei. În centrul dreptunghiului, un punct luminos deveni un măreț foc de artificii proiectând în spațiu maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se vaporizară în spațiu, eclipsând-o, apoi dispărând. Unda de șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
iau peste pod, tu tai-o de-a lungul apei, să ne piardă urma. — De-a lungul apei? Ai înnebunit? O iau la fugă amândoi, în direcții diferite. Lionel îl așteaptă pe Roman la intrarea în catedrală. Frunzărește atent un maldăr de hârtii. Vine și Roman. Dă să treacă pe lângă el, ignorându-l. — Roman, sunt aici! Roman îl privește mirat: — Ne cunoaștem de undeva? zice el și-i întinde mâna, prezentându-se: Roman Wajda. Luat prin surprindere, Lionel îi întinde și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ăsta e numărul dumneavoastră de telefon? — Da. — O să vă contactăm noi. Anghel se scoală în picioare și-i întinde mâna lui Gérard, semn că audiența s-a terminat. Dar, înainte ca Gérard să se întoarcă spre ușă, îi dă un maldăr de prospecte, ca să nu-l lase să plece cu mâna goală. — Mănăstirile din nordul Moldovei, ăsta subiect! Gérard îl lasă cu prospectele în aer. E hotărât să fie dur. E ora 9.30. Lionel se îndreaptă agale spre sediul companiei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în epoca uitării totale de existența a altcuiva pe lume decât a liceului, fie-i țărâna ușoară, în care Gustav, colegul și prietenul meu, îndrăgostit de Any Palade, a adus drept ofrandă iubirii veșnice pentru tot ceea ce simboliza femeia un maldăr de hârtie însângerată cu sufletul lui. Și cu aceasta am spus totul, ziceam eu, nopțile, iubitei imaginare. În fiecare noapte, implantam alți sâni și șolduri și umeri și pulpe și toate câte au femeile ca dar pentru ele însele, îmbătrânesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
moarte. Cine nu e făcut pentru jocul ăsta, să iasă! boscorodea Moș Eveniment, mai mult pentru el parcă, dar simțeam nuanța vizării noastre directe. Nu trebuie să fie greu, nu trebuie să mă las! se autosugestiona Mihai Dinu. Peste câteva maldăre de timp, am să mă uit indiferent în urmă, căutând să-mi amintesc ce fac acum. Nu o să-mi aduc aminte... nu-mi mai aduc aminte, amice Gustav, de mingea de ping-pong care eram, aruncată în bazinul de păcură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mingea de ping-pong care eram, aruncată în bazinul de păcură de un jucător neatent, nu mai țin minte cine contra cui mă lovea cu paleta, mi-aduc aminte fluidul în care zăceam așteptând mâna salvatoare. M-am trezit după alt maldăr de timp, uitând și de întrebări, și de mine însumi. Bazinul a secat și eu am putut vedea, auzi, gândi. Dar un segment de viață nu-l trăisem. Acum poți să râzi, deși scofâlcit, m-am reîntors la momentul de dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]