474 matches
-
Ei trebuie să fie. ― Da... Cristescu își privi ceasul: Avem un avans de 35 de minute. * Dascălu cânta cât îl ținea gura: ― În țara fluturilor albaștri / O muscă și un leopard, ha, ha / Jucau de o oră biliard, ha, ha / Mamutul chel și ambițios ha, ha / Dădea cu glaspapir pe jos, ha, ha / O oaie creață pensionară, ha ha... Ridică mâna de pe volan și pocni înciudat din degete: ― Dă-mi o rimă la pensionară. Repede! ― Aeroplan, mormăi Nucu Scarlat. ― Aiurea în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mea, nevasta mea, porumbeii mei și prunii mei - a închis portarul discuția și ziarul, lămurit deplin cu marțienii. Nicu nu era de acord. El era mai degrabă liberal. Înțelesese bine că marțienii zboară și merg pe apă și călăresc pe mamuți, pe care-i știa din desenele văzute în Universul ilustrat. Așa că, în privința asta, ca în multe altele, nu putea fi de aceeași părere cu nea Cercel, deși fața lui lată, cu nas borcănat de sub care creștea un pămătuf de mustață
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din Bucurrești nu crrește pescărruși, ce-arr fi să-ncep eu o afacerre? Intrri și tu, dacă va fi nevoie? Nicu i-a promis să-l ajute și l-a asigurat că-i dă un alt cadou, Universul ilustrat, cel cu mamuți. Mai făcuse o descoperire ciudată: vaca lui iubea banii! Când dădea de o monedă în buzunarul lui Nicu punea picioarele pe ea și greu i-o mai smulgeai. Ce-i drept, și lui Nicu îi plăceau și făcea cam la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se întăreau de la ger și se lipeau, de parcă erau de piatră și, dacă voiai să le desprinzi, scârțiau ca ușile neunse. N-avea răbdare să stea locului și-i spuse maică-sii că o să meargă la Jacques, să-i ducă mamuții pe care i-a promis. Îi arătă și ei desenul din Universul ilustrat, iar ea râse de spinarea lor cu zimți de fierestrău și de coada lor lungă cât o zi de post. Râsul îi aminti bine de tot de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
În pas milimetric de-a lungul unei țâțâni ruginite, caravana s-a pierdut Întâi prin desișul tropical al unui ghiveci de mușcate, prelingându-se apoi pe sub dinții unui pieptene, care le va fi apărut micilor cărăuși ca un schelet de mamut, spre a-și Începe lunga călătorie prin deșertul gălbui al peretelui. Și câte pericole nu s-au abătut asupra drumeților! Dedesubtul grinzii, furtuna dezlănțuită printr-un oberliht le-a măturat din prețioasele poveri, dar s-au regrupat În șir indian
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de bombe În miniatură. Ciudată e istoria omului și a celor care i se pun Împotrivă În lupta lui pentru stăpânirea lumii! Mânat cândva de preacinstita foame să iasă din grotă, s-a năpustit În cete asupra prăzilor mari, năruind mamutul cu zeci de sulițe, pentru ca, mii de ani mai târziu, să-l regăsim pe vânător fugind din fața miliardelor de atacatori invizibili. Iar cu cât adversarul este mai mic și mai numeros, cu atât atacurile lui sunt mai eficace. Poți fugi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
băutură, cu perdantul plătind. După ce O’Hallahan s-a prăbușit cu capul În aparatul de făcut gheață, i-a provocat și O’Rourke. Și O’Connor. Și O’Keefe. În prezent, toți sunt În comă alcoolică. Gașca lui O’Henry „Mamutul“ a sărit să-i facă bucățele pe extratereștri. Capul lui O’Henry e acum bătut În cuie deasupra barului. Molly le-a promis că se va ocupa gratis de ei. Băieții au mai cerut un rând, după care au urcat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
contabilul ieșea afară. Privindu-l cum se îndreaptă către gard, unde se afla cabina pentru o singură persoană, cu toată înțelegerea situației, cel grăbit îndrăznea: - Tov secretar, cacă-te și vin’ și-mi pune stampila... Deși, la cămin, aceste ședințe mamut se țineau în sala cinematografului, rămînea destulă lume în picioare. Pe la ora cinci șefii făceau prezența. Pînă se aduna lumea și apărea primarul, ceasul arăta opt. Cu părul lucios și proaspăt pieptănat, părintele comunei proclama deschisă ședința. Un ceas dura
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îmi spusese că avusese curaj să-mi vorbească din cauză că eram mut și că nu-i era teamă că o să-l dau În vileag. Din cauza asta, Îmi arătase o grămadă de lucruri: să iau urma vânatului, să dobor animale mari precum mamuții sau mărunte precum chițcanii, să merg mult-mult fără să-mi fie sete sau foame, să Împletesc frânghii, să mă uit după locul, mereu altul, de unde răsare soarele, și câte și mai câte. După ce am mai crescut, Moru se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
O să facă bine doar o vreme. Ce-o să punem apoi În locul? - Întrebă Vindecătorul deodată. Nu știam ce să răspund, dar ceva tot am zis, semn că odată porniți pe calea vorbelor, ele aveau să ne tragă după ele, ca un mamut stârnit de vânători. - O să vedem la timpul potrivit. - Timpul potrivit e doar În cuvinte, râse Vindecătorul. Timpul potrivit nu Înseamnă nimic, În timp ce dacă Îți spun că cerbul bea apă, o să-l și vezi În minte, fără să-ți lase loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adevărat, ce mai! Numai un trimis era În stare s-o bucure pe una ca Bodolona! Ai mei o să te repecte pentru asta! Și așa a fost. Oamenii mă priveau de parcă aș fi fost vânătorul care doborâse cel mai mare mamut văzut vreodată iar eu, ce să fac, am Început să mă Învârt dintr-o parte În alta, țanțoș, de parcă numai pe Bodolona o poftisem de când ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu picasem În picioare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
horcăia. - E treaz! - se auzi un glas de femeie. Nu-l slăbiți, că iar Îl ia Umbra! Tată, nu! - mi-am spus atunci și am tras o gură de aer. Am scos același șuierat pe care-l scoate burta unui mamut când o spinteci. Oamenii din jur pufniră În râs. Oameni? Nici pomeneală! De jur Împrejur erau numai femei, numai și numai femei. M-am scuturat și am dat să mă ridic În capul oaselor, dar eram moale ca un prunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apucat eu, oamenii mergeau să ia urma vânatului prin râpe, zloată și arșiță. Pe vremuri, În satul nostru Încă erau oameni dintr-o bucată, nu făcături din astea care caută poteci ca să prindă vânatul din urmă... Nu fricoși care Împing mamutul În groapă erau pe vremea copilăriei mele, ci oameni care-i stăteau În față, cu sulița În mână. - Da’ când ai avut tu parte de mai multă mâncare ca acum, Scept? i-o reteză Philo. N-o fi mare mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe vremea copilăriei mele, ci oameni care-i stăteau În față, cu sulița În mână. - Da’ când ai avut tu parte de mai multă mâncare ca acum, Scept? i-o reteză Philo. N-o fi mare mândrie să prinzi un mamut În groapă, dar așa barem, avem cu toții ce pune În gură. - Și cine ți-a spus ție că trebuie să aibă toți ce să pună În gură? Ăia care doboară mamutul sau mistrețul, ăia care pun pe fugă dușmanul, ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Philo. N-o fi mare mândrie să prinzi un mamut În groapă, dar așa barem, avem cu toții ce pune În gură. - Și cine ți-a spus ție că trebuie să aibă toți ce să pună În gură? Ăia care doboară mamutul sau mistrețul, ăia care pun pe fugă dușmanul, ăia erau cei ce trăiau În satul nostru până să Înceapă nebunia asta, Tată din Cer! Acum, ne-au năpădit toți flecarii, toți slăbănogii care ar lua-o la sănătoasa dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un mal de pământ În fața casei, ca să nu ți-o ia apele. Omoar-o și pe Kuni, că ea ți-a scăpat nepotul de friguri. Ba omoară-l și pe Minos că uite, stă acum de vorbă În loc să bată coclaurii după mamuți și mistreți! - Ba, despre mine, nu vorbi așa, măi Philo, că fiu-meu e dus la vânătoare de patru zile Încheiate, și cine altul l-a Învățat să vâneze dacă nu eu? - Păi, atunci, se sumeți Scept, de ce nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
joc, În zilele de sărbătoare. Mulți dintre ei, Însă, luaseră partea lui Scept, așa că ajunseseră să se urmărească unii pe alții ca să se dea Umbrei. - Până să-ți aduci tu aminte cum cutare te-a tras odată de sub picioarele unui mamut furios, i-ai și slobozit săgeata În gât, of, of. Ce mai vremuri! Crezi că la fel a fost și Înainte de Ceața Adâncă? - Oi fi eu scoborâtor din Tatăl, dar asta nu știu, i-am răspuns, făcându-i cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui. Ne-am culcat dar, n-am putut să Închidem ochii toată noaptea. Fiare de toate felurile Începură să treacă pe lângă adăpostul nostru, din ce În ce mai multe, alergând către Miazănoapte. Pisici din cele mari alergau cot la cot cu capre și cu mamuți, animale din cele cu gâtul lung fugeau Într-o liniște plutitoare alături de lei cu ochii holbați, vulturi lunecau aproape de pământ, bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba chiar și șerpi sâsâiau de jur Împrejur, târându-se orbește, lovind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sus precum niște capre săgetate, dar cădeau la loc În picioare, sprinteni și puternici, cu pieile negre lucind În lumina rece a dimineții. Strigau la noi și se băteau cu pumnii În piept, arătându-și dinții albi precum fildeșul de mamut tânăr. Se mai potoliră când văzură cât de puțini eram și că niciunul dintre noi nu se pregătea de o luptă de sânge. Apoi, când văzură cât de voinicește mergeam, fără să ne pese de norul Înghețat ce aștepta Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care mai de care, au Început să ne povestească ce ne aștepta dacă ne vedeam de drum spre Miazăzi. Începuseră ninsori grele pe meleagurile unuia. Pe pământurile altuia căzuse grindina zile În șir și omorâse oamenii și animalele - până și mamuții cei mari fugiseră speriați. Iar de câteva zile se pornise un vânt năprasnic, din cel ce smulgea copacii din rădăcini și dădea casele de pământ. - Haideți Înapoi de unde ați venit! Hai cu noi! ne Îndemnă unul. La miazăzi nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de bine Încât să ne facă urma pierdută, căci, le-am zis noi, voiam să Începem În noaptea asta o hărțuială cu neamurile lui Scept, doar ca să-i zădărâm bine și să-i scoatem din minți, după cum făceam și cu mamuții cei mari Înainte să tăbărâm pe ei cu toată puterea. - Pământul nostru e loc tare bun pentru lupta de sânge, ne spuseră ei. De ce nu-i Înfruntați odată pentru totdeauna aici? - Pentru că vrem să-i stingem de tot doar după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
năprasnic cum sunt eu... Hm! Scept nu se laudă nici cu strămoși și nici nu crede că-i curge prin vine ceva sânge sau vorbe de la Tatăl! Scept ți-a luat urma pe tot pământul fiind doar Scept, vânător de mamuți din Ținuturile de Stâncă, doborâtor al urșilor bătrâni și știutor În a privi stelele toate. Acum, spune ce vrei! Am privit peste umăr la puhoaiele neamurilor strânse Îndărătul meu. În fruntea lor se aflau Vindecătorii cei mai vajnici și, câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
recunoscut râul vijelios care curgea pe sub stânci, am văzut locul În care mă duceam la scaldă În copilărie, am zărit stânca ce se asemăna cu Tatăl, am recunoscut locul de unde pândeam urșii, și am recunoscut și valea adâncă unde hăituiam mamuții Înainte să prăvălim pietroaie peste ei. M-am rătăcit și m-am Întors pe urmele mele? - m-am Întrebat, așezându-mă alene pe un bolovan. Ce fel de călătorie a fost asta? M-am Învârtit În cerc? Ce naiba făcusem? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tricoul, cheile, sarea, farfuria pentru pizza, scrumierele, ceaunul de mămăligă sau chiar șurubelnița sau holțșuruburile? Eu cred că asta ni se trage, ehei, de pe timpul statului în peșteri. Masculii, toată ziua, umblau de nebuni, pe dealuri și câmpii, după vânat mamuți și pescuit, străbăteau distanțe enorme, fără busole, fără hărți și chiar fără GPS, nici nu întrebau pe nimeni încotro e peștera cutare, sau terenul pentru vânătoarea de dinozauri, cutare, că pe vremea aia, pe cine să întrebe, Poliția și birourile
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca prin miracol, colo un colțar aruncat, fierul forjat al unei lămpi cu mai multe brațe, și alte rămășițe din ordinea, dezordinea dinainte. De acestea mă agăț și-mi remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau mamutul care au dispărut. Dar ce să mai refaci cînd n-a mai rămas nimic? S-aude vîntul pustiitor din Întinsul stepei lui Gogol, se aud serile de la Dikanka măturate de un crivăț necunoscut venit nu din geografie... Europa Înspăimîntată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]