956 matches
-
atâția ani! Ne-am cunoscut la Paris, în 1969, pe când înregistram Carmen cu Grace Bumbry, Jon Vickers, Kostas Paskalis și ansamblul Operei din Paris, sub bagheta lui Rafael Frühbeck de Burgos. De atunci i-am apreciat profesionalismul și atenția aproape maniacală pentru fiecare detaliu, fiecare nuanță. Cariera sa intensă a purtat-o în jurul lumii. A cântat mult atât cu mine, cât și cu soțul meu, Nicolai Ghiaurov, sau cu cel mai bun prieten al meu, Luciano Pavarotti. Neuitate rămân spectacolele lor
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
anul 6, cheltuielile fiind susținute din caseta imperială, ambele fapte de rebeliune înfăptuindu-se sub comanda ,,fiilor lui Sadoc”, adică a adepților fanatismului propovăduit de către fariseul Sadoc. Alăturată fanatismului noii renașteri a religiei mozaice prin Frăția de la Qum-ran, a urii maniacale împotriva Neamurilor și față de stăpînirea romană, toate aces-tea au dus la declanșarea revoltei iudeilor împotriva tuturor. Faptele sînt amintite de istoricul roman Tacitus în Istorii la V,13 care scrie despre iudei: ,,această națiu- ne, dușmană a oricărui cult religios
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ei au fost hărăziți de către Iahwe să conducă lumea, sînt priviți cu mare dispreț de toată lumea. Pilduitoare este bucuria ce a cuprins populațiile din imperiul roman, după dărîmarea Templului din Ierusalim văzut ca un cuib al Sa-tanei și al urii maniacale arătată de ivriți împotriva neamului omenesc. În scrierea amintită mai sus a lui Suetoniu, acesta spune despre Nero că: ,,i-a supus la chinuri pe creștini(de nu va fi o făcătură a catolicilor care și-au băgat coada în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o enclavă a iudaismului unde predomina aramaica iar teocrația ivrită nu s-a împotrivit infiltrării culturii elenistice. Dar regiunea era otrăvită și de multă suspiciune etnică și religioasă, întreaga Palestină era atinsă de boala unui fanatism și a unei uri maniacale. Iudeii dușmăneau și disprețuiau pe față pe samariteni conside- rîndu-i spurcați iar pe galileenii păgîni pentru că mulți dintre ei vorbeau o limbă străină de aramaică practicînd și o religie diferită iar etnic nu aparțineau neamului ivrit. După judecata iudeilor din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
verbală și luciditatea exasperantă, eludarea distincțiilor și proliferarea speculativă a nuanțelor l-au izolat pe Cioran, nu numai ele, desigur, în subteranele parcă protectoare ale unui univers abstract. Este, poate, singura formă de cauțiune a excesului ideatic, a supralicitării aproape maniacale a formei expresiei, în fond a egocentrismului discursului cioranian, acolo unde coexistă lejer, uneori omonim, apocalipsa și utopia, și unde scrisul său atinge acel profesionalism gratuit, chiar aporetic, al "pamfletului fără obiect", ceea ce este aproape totuna cu pamfletul utopic. Utopia
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
leșesc” și „cu ce inimă și cu ce sfat au făcut acea casă” (Neculce). Cealaltă ipostază a pishozei maniaco-depresive, mania, era, se pare, puțin diferențiată. Probabil că descrierea stării de excitație a ambasadorului Feriol (reprodusă mai sus) era o excitație maniacală. „Frecventa mișcare a ochilor săi, din agitația capului său, din ușurința gesticulațiunilor sale” etc. Criza, cum am spus, s-a terminat printr-o stare de furie asemănătoare maniei coleroase („a trebuit să-l țină legat În lanțuri”). Desigur că stările
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Frecventa mișcare a ochilor săi, din agitația capului său, din ușurința gesticulațiunilor sale” etc. Criza, cum am spus, s-a terminat printr-o stare de furie asemănătoare maniei coleroase („a trebuit să-l țină legat În lanțuri”). Desigur că stările maniacale, relativ frecvente, nu puteau scăpa totuși neobservate. Nu există, Însă, vreo diferență terminologică, după câte știu, În literatura veche. Cred că termenul cel mai reprezentativ a apărut În sec. al XIX-lea (ca un barbarism care a avut Însă un
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
deschidere? Așa, n-ar mai ajunge nimeni nicăieri niciodată; în deschidere trebuie doar să crezi fără să cercetezi, căci odată intrat în explorări, ele te-ar înghiți de viu. Ce idee! Cam sărise calul în cultivarea dubiilor, își zise. Testată maniacal, libertatea sigur s-ar pierde; asta e tentația periculoasă a celor ce abia au dobândit-o, ca Ondine. Ca să mai scape de imaginea ei, o persifla, numind-o Madame Touche-à-tout, superficială, incapabilă de-a face ceva ca lumea cu viața
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dorit băiatul cu ardoare. Fundul și capul sunt terminații distinse pe o bază funcțională, compromisă serios în cazul de față de colapsul organizării. Asta înțeleseră surprinzător de repede și victimele erorilor lingvistice comise de băiat, risipindu-se în consecință fără stăruințe maniacale înspre zone mai convenționale ale interacțiunii sociale. La rându-i, scena deschisă la maxim a libertinilor prinse și ea, încetul cu încetul, să se dezasambleze, părăsită de cupluri întregi epuizate, sau doar de câte unul din parteneri, înlocuit sporadic de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pentru a ne bucura de �week-end� (nu mai spunem, �n rom�ne?te, sf�r?it de s?pt?m�n?), de toate s?rb?torile at�ț de dragi nou?. �Guvernele postdecembriste ale Rom�niei s-au preocupat aproape maniacal s? asigure populă?ia dar ?i Europa c? s�nt capabile s?-?i asume destinele ??rîi �n epoca tranzi?iei�, dar au preferat �formule lejere cu caracter declamator� (I. Ghinoiu, C. Buruian?, op. cît., p.7). �n 2001, potrivit unui
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
și tulburări de dinamică sexuală. Bupropionul este un antidepresiv nou, care nu dă tulburări sexuale. Litiul este de asemenea folosit în depresie. Psihoza maniaco-depresivă este întâlnită în SM. Faza depresivă a psihozei maniaco-depresive are același tratament cu depresia propriu-zisă. Faza maniacală se poate trata cu Litiu 3×300 mg/zi și Valproat 3×300 mg/ zi. Psihozele sunt mai rar întâlnite în SM. Atunci când apar, necesită tratament cu Haloperidol 4 mg/zi, Risperidone 3×2 mg/zi, Olanzapine 10 mg/zi
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
TOC se poate distinge de fobiile specifice mai ales prin prezența comportamentelor repetitive stereotipice (compulsii) și a gîndurilor străine ego-distonice (obsesii). În fine, se poate pune un diagnostic de tulburare psihotică dacă rezistența fricii la posibilitatea îndreptării este de intensitate maniacală. Evaluarea Pe lîngă diagnostic, trebuie să se facă și o evaluare completă a pacientului, în principal din cauza faptului că tehnicile de evaluare sînt mai sensibile la acele caracteristici ale pacienților care au mai multă relevanță pentru tratament decît etichetele de
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
face opt-uri cu el sau să-i schimbe brusc direcția!...”. Ei bine, după cum s-a văzut, m-am Înșelat. Nu, Ceaușescu nu a „schimbat brusc” direcția, cea comunistă, practicată În țările din jur, ci... În timp, cu o persevernță maniacală, ajutat e drept și din exterior, de numeroșii săi aliați și complici, fiecare din varii și poate „justificate” motive, dar... și de noi! Da, și de noi, fiecare Într-o măsură mai mare sau mai mică, mai gravă sau mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
având perioade lungi de inactivitate, alternate cu cele de efort prelungit nopți și zile întregi. Primul acces acut, grav, survine în 1883, în zilele de 26-27 iunie, când Eminescu, aflat în gazdă la Slavici, la București, prezintă o simptomatologie net maniacală. În aceste zile și nopți care fuseseră precedate de 2-3 zile de ușoară depresie, poetul este agitat, scrie încontinuu o "algebră erotică", stare care degenerează în acte de agresiune împotriva soției lui Slavici care îl expediază, cu ajutorul vecinilor, la Institutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
el prezentase unele perioade de decompensare psihică. Acest act lansează un diagnostic care avea să se impună, deși, pentru noi, este totul dubios, nu numai sifilisul nervos, ci chiar sifilisul humoral al pacientului. Din descrieri contemporane, rezultă foarte precis alura maniacală a acestui al doilea acces: " În nebunia sa nu făcea alt rău decât, cum întâlnea vr'o tânără, o apuca de turnură, iar când a stricat două felinare de pe uliță autoritatea l-a închis și l-a trimis la Neamțu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Ulterior, însă spitalizat fiind, dar neclaustrat, Eminescu scrie "Vezi rândunelele se duc", închinată, după relatarea lui Onicescu, soției unui farmacist, doamna Czenkii, și publicată imediat, la 1 februarie în "Convorbiri literare" fiind trimisă de același administrator, Onicescu. Accesul, de aspect maniacal, este confirmat și de către un gardian al ospiciului, care, în 1903, îi comunică dr. Zosin că Eminescu, în perioada de mare agitație, se lovea de pereți și de balcon etc. Gheorghe Bojeincu, fost coleg de școală cu Eminescu și rudă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
confuzia. Termenul de „fandaxie” provenit din greacă este înregistrat ca argotic cu sensul de țicneală, manie, fiind însă înrudit cu cel de fantezie. Ideea generează un joc periculos al imaginației scăpate de sub control, putând trece în zona patologicului, în fixația maniacală. Idee fixă, fandacsie, ipohondrie. Există un crescendo în această simptomatologie de uz domestic, ideea, „un nimic”, a provocat vertiginoasa rostogolire nevrotică către un final apoteozat în aceeași termeni ai nulei hipertrofiate, „și nimica mișcă.” „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unei anumite sen- sibilități ? Pasajul merită reiterat. Recunoaștem și tropii care imprimă frazei o curgere domoală asemeni unei ape în care se topește reflecția melancolică asupra derizoriului existenței. Cei doi soți își consumă nebunia separat, fie- care cu propriul blocaj maniacal. Aripa nebuniei i-a atins pe amândoi, Lefter a devenit una dintre acele figuri bizare, dar benigne pe care orașul le adăpostește, iar soția sa călugărită revine la violența care a marcat-o, aceea a spar- gerii farfuriilor de către Lefter
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simplă inconștiență, o criză sau o ̀ mprejurare neașteptată putând să-i reveleze celui în cauză că are totuși și ceva sfânt. De altminteri, cum a arătat odinioară Paul Zarifopol, un cumul excesiv de „lucruri sfinte” constituie un abuz, o stare maniacală, un blocaj devoțional și nu înseamnă, în cele din urmă, decât a nu avea nimic realmente sfânt. Suflet tautologic. Suflet ̀ închistat, inapt de relația cu transcendentul. S-ar părea că fenomenul acesta e cvasiunanim în veacul nostru ; de la această
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
catastrofă). Nici instituția în care lucrez, nici altele nu au nici un fel de practici coerente de pregătire pentru dezastre. Reacțiile noastre sunt pompieristice, pur impresioniste. Mi-am petrecut vara într-un sat din Transilvania. Satul era dominat de o psihoză maniacală: pe 11 august vine apocalipsa odată cu eclipsa. Televiziunile își combinau mesajele comercial-turistice cu cele științifice, dar și cu tot soiul de cauzalități magico-fenomeniste (chiar și șeful statului, Emil Constantinescu, făcea o infernță optimistă între momentul eclipsei și acordul cu Banca
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu demență; ei le numesc astfel de la paraphrosine, ceea ce înseamnă ,,delir", unde phrene, înseamnă ,,spirit", ,,suflet" sau parafero, "eu transport", cam în aceeași manieră în care francezii numesc delirul transport (pp. 5-6). La început de secol XX, paranoicul e megalomanul maniacal, "nebunul care gândește". În capitolul al VIII-lea (dedicat "diverselor leziuni ale funcțiilor de înțelegere", întâlnite în cazul "maniei intelectuale"/ manie raisonnante) din Traité médico-philosophique sur l'aliénation mentale ou la manie (1800), Philippe Pinel se oprește întâi asupra gradului
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sau subliniate în cursul acceselor; câteodată, însă, doar una singură sau mai multe suportă modificări, câtă vreme altele, dimpotrivă, câștigă în dezvoltarea de sine și par a exclude orice tentativă de alienare a înțelegerii". Psihiatrul francez descrie în continuare episoade maniacale (cu agitație psihomotorie euforică) și melancolice (cu stări de inhibiție psihomotorie, cu delir de autoacuzare față de Dumnezeu), ori fenomene confuze în cursul cărora judecata pare uneori pusă între paranteze, iar cuvintele desfid orice idee de ordine; în fine, alteori judecata
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
un grad moderat de excitare, și care se dezvoltă repede în demență", adică printre "procesele psihice degenerative" (1907: 257). Ceea ce până atunci era considerată o psihoză unitară se transformă, în ediția a VI-a din 1899, în două forme distincte: "depresia maniacală" (incluzând o mare varietate de tulburări precum depresia majoră și tulburarea bipolară) și "demența paranoidă" (dementia paranoides), numită și paraphrenia, văzută acum ca o formă de "demență precoce" (dementia præcox). Paranoia este definită drept "o psihoză cronică progresivă, ce apare
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
actelor domnului o grasă coloare de obstinație absurdă și țicnită. O sală de arme, indiciu al unui estetism muzeal, devine o încăpere de ospiciu, în mijlocul căreia domnul ni se arată ca o jivină rea, lătrătoare și incontinentă. Totul e înfățișat maniacal, necurat, într-o foarte grotescă litografie populară: Nu mergea cu pompă mare, Ci călare voinicește. Și la cap legat turcește; Cu galeongii dinpreună Și mazdrac țiind în mână, Și pe unde nu gândeai P-acolo-l întîlneai. Tiptil, pe jos
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
au existat apariții premonitorii care au anticipat existența acestei tendințe. Ideea de suicid îi fusese familiară de la bun început. Există dovezi reale că înainte să se avanseze foarte mult în luna august, 1770, Chatterton se afla de fapt în condiția maniacală specifică pe care medicii o recunosc ca fiind posibil de indus în circumstanțe în care există o predispoziție. Chiar și în scrisoarea către Catcott pe care am citat-o remarcăm urme ale faptului că exista o surescitare a creierului, însoțită
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]