1,979 matches
-
și flori de busuioc în păr/ Eram o stea, o zi senină/ Eram târziu, în noapte, dor//”. (Tinerețe). Clasicismul prozodic al versurilor au în chinga lor vibrația surprinzătoare a metaforei care ca un voal străveziu lasă să se vadă, precum mantaua lui Gogol, îmblânzirea convulsiilor lăuntrice, domoale, toate fiind, parcă un act de exorcism: „Albă domniță, ți-ai prins viscolu-n păr/ Și ochii tăi adânci cern din priviri// Fulgi albi de nea ce jucăuși aprind/ Lumini care se pierd în străluciri
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
lui de-a se expune în locul altora. Pașii împleticiți îl aduseră în acea zi către frate-său ca o prevestire rea. Tocmai când ajunse în zona de lucru unde-l găsea adesea pe Manole, o grămadă de umbre îmbrăcate în mantale zdrențuite făcuse un fel de cupolă asupra unui trup neclintit, cu tâmpla brăzdată de linii sângerii. Își făcu loc și Nică Pintilii în acea adunătură de trupuri, după ce pășise peste un trunchi rostogolit nefiresc în preajma acelei grămezi de oameni. Simți
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
bluză scurtă de stambă cu mâneci largi. Era una dintre puținele colege de la școală, a cărei prezență o remarcase, după ce aflase despre tatăl ei, că fusese moșier. Fostul boier încă mai purta, ca semn al averilor de altă dată, o manta din doc și o șapcă albă.Tipic pentru acea categorie de oameni! Soția lui purta, când ieșea prin sat, o fustiță cadrilată din pânză de casă, o cămașă de in brodată cu cruciulițe albe și negre. Își înfigea un pieptene
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
șI flori de bucuioc în păr// Eram o stea, o zi senină/ Eram târziu, în noapte, dor“.(Tinerețe ). Clasicismul prozodic al versurilor au în chinga lor vibrația surprinzătoare a metaforei care ca un voal străveziu lasă să se vadă, precum mantaua lui Gogol, îmblânzirea convulsiilor lăuntrice, domoale, toate fiind, parcă un act de exorcism: “Albă domniță, ți-ai prins viscolu-n păr/ Și ochii tăi adânci cern din priviri// Fulgi albi de nea ce jucăuși aprind/Lumini care se pierd în străluciri
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
amesteca cu visul... Îi răpise această femeie somnul? Îl vizitase ea și azi-noapte și-i pusese cumva mâna pe frunte și-l mângâiase și-l sărutase, făcând dragoste cu el? Căzuse ea în chip de înger la capul lui cu mantaua albastră înfășurată ca-ntr-un giulgi și-i pronunțase numele lui șoptit: „Mihai!”? Se risipise ea-n ungherele camerei și rămăsese ca un spirit al fericirii să se joace cu somnul lui? „Amin, Doamne, căci întortocheate mai sunt căile Tale
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
calea și nu-mi permit asemenea lucruri, sunt căsătorită și am două copile pe care le iubesc mult... -Ia priviți aici în ceașca de cafea, învârtea doamna Lovenbach ceșcuța de porțelan, un vultur și-un călugăr cu comănac, priviți-i mantaua neagră și comănacul; vulturul îți va arăta depărtările și călugărul tristețile vieții... Dar n-avea cui mai vorbi, căci cei doi plecaseră și femeia se trezi singură cu prezicerile ei... Se sculă repede și privi după ei: „Ah, Doamne, Doamne
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
să bată clopotele mânăstirii vestind venirea delegației Iașului, sosiseră în rădvane domnul Kogălniceanu, primarul Cerchez, poetul Alecsandri și alți mari oameni care salutau ceremonios adunarea. Din ultimul rădvan coboară această ființă cu rectorul; acum o recunoscu, fusese îmbrăcată cu aceeași manta albastră, având pe cap o broboadă cu ciucurăși care-o făceau să semene cu țărăncuțele din pânzele lui Grigorescu. Pentru moment nu știu ce să facă și ce să creadă, era parcă continuarea visului din pădurea Grinzlingului, acea Electră care-i întindea
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
își scoate razele triumfător și le împrăștie pe cer, pentru a-i porunci zăpezii să intre în pământ. Îmi place primăvara, pentru că o dată ce astrul nostru și-a arătat fața călduroasă și voioasă, pământul începe să se usuce ușor și din mantaua sa grea și neagră răsar firele verzi de iarbă. Ca prin farmec iasă la iveală ghioceii, cu căciulița lor finuță din petale. Îmi place primăvara, pentru că pomii și copacii cu tulpinile și crengile lor crestate, coroiate și lipsite de frunze
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
afară”, despre “confiscarea conștiinței unei națiuni întregi”, dar și despre corcituri ajunse la putere (care ulterior, după primul congres al culturii și educației socialiste au forțat reproletizarea!). Despre “Perioada iluminării românești”, din socialismul nostru românesc, când “abia ieșisem de sub pulpana mantalei roșii și ne rupsesem de catehismele leniniste” vorbește ca despre una “nedrept de scurtă”: cu “trai acceptabil majorității covârșitoare a populației”, cu programare și planificare “integrată a efortului și resurselor societății”, cu “angajarea oricărui tip de împrumut în scop exact
ROMÂNIA MOLUSCĂ DE MIRCEA CHELARU, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347888_a_349217]
-
afară”, despre “confiscarea conștiinței unei națiuni întregi”, dar și despre corcituri ajunse la putere (care ulterior, după primul congres al culturii și educației socialiste au forțat reproletizarea!). Despre “Perioada iluminării românești”, din socialismul nostru românesc, când “abia ieșisem de sub pulpana mantalei roșii și ne rupsesem de catehismele leniniste” vorbește ca despre una “nedrept de scurtă”: cu “trai acceptabil majorității covârșitoare a populației”, cu programare și planificare “integrată a efortului și resurselor societății”, cu “angajarea oricărui tip de împrumut în scop exact
„ROMÂNIA MOLUSCĂ” DE MIRCEA CHELARU de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347934_a_349263]
-
lui de-a se expune în locul altora. Pașii împleticiți îl aduseră în acea zi către frate-său ca o prevestire rea. Tocmai când ajunse în zona de lucru unde-l găsea adesea pe Manole, o grămadă de umbre îmbrăcate în mantale zdrențuite făcuse un fel de cupolă asupra unui trup neclintit, cu tâmpla brăzdată de linii sângerii. Își făcu loc și Nică Pintilii în acea adunătură de trupuri, după ce pășise peste un trunchi rostogolit nefiresc în preajma acelei grămezi de oameni. Simți
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
aerul odată cu știrea de timp al fiindului său, dând apoi celor ce îi simt, prin arta pe care o conturează din creion, penel sau daltă, firea adevărată a omului-artist: Nu credeam să învăț a muri vreodată, veșnic tînăr, înfășurat în manta-mi, fruntea mea înălțam visător la steaua singurătății (Mihai Eminescu). Norii telurici zădărnicesc de multe ori pasul literatului în lumea care nu îl înțelege însă el, sărăcit de iubire, pășește singur și sigur spre înțelegerea marii taine a sufletului. Cu
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
Acasa > Strofe > Creatie > EVADARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 507 din 21 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache din casa cu pereții nezugrăviți și tavanul găurit, înainte să plec, îmbrac mantaua de ploaie uzată. în geometria străzii, gândul neterminat vede poezia în cercuri concentrice. senzația mă apasă. prima picătură de apă căzută pe titlu, stinge lumânarea din gând. sunt manta de vreme rea. încerc să evadez din cercul verbelor. schimb titlul
EVADARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346972_a_348301]
-
că nu mai poate și, fiind convins că mortul îl trage cu putere la el, a făcut infarct și a murit pe loc. Ce se întâmplase în realitate? Aplecându-se și fiind întuneric, și-a înfipt baioneta prin propria lui manta, care apoi l-a împiedecat să se mai ridice. Voilà! Și morții au nevoie de liniștea lor iar noi trebuie să le-o respectăm. Citesc despre fața nevăzută a Lunii, despre care se scriu cele mai fanteziste lucruri, sau mai
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348446_a_349775]
-
și-l citeam cu mare plăcere, ba uneori îl vedeam pe tata (mă uitam la poza în care era ginere lângă mama) cum se coboară din imaginea de pe perete, se întrupează în soldat cu pușcă peste umeri, chipiu pe cap, mantaua desfăcută la piept, cu brațele larg deschise, zâmbește și-mi face semn să mă apropii, și atâtea-mi povestește despre luptele pe care le duce cu dușmanul pe front, ca apoi să mă sărute și să-mi spună s-o
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
firește, dar tot exemplu era! Și ....încă mai e...nu l-au uitat oamenii...e pomenit mai mereu, de către cei care l-au cunoscut atunci....în vremea lui. Era pregătit permanent ,,să fie înrolat în armată”! Avea echipament complet: bocanci . manta militară, șapcă și....gamelă, căci de șoldul lui atârna mereu o cutie de conservă prinsă de centură cu o toartă de sârmă....căci avea și centură, bineînțeles! De unde? Poate de la vreun binevoitor, rezervist militar care-și făcuse pomană cu el
NICULAE...O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376858_a_378187]
-
atinge. Tu te-ai născut să ai o anumită menire în lumea asta. Tu ai sânge albastru! Lasă agricultura pe seama țăranilor și intră în politică! În curând vei ajunge prințul acestui popor ales de Luminăția Sa! Și împielițatul scoase de sub manta o furcă cu care abia atinse fundul animalului și acesta țâșni ca o săgeată și se pierdu împreună cu călărețul printre fulgere și tunete în negura pădurii. PREMIUL III- ” Comoara din Pădurea Albastră”-autor Ion Nălbitoru la CONCURSUL SF ,, Misterul din
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
cu un miliard aproximează distanța medie de la Pământ la Soare. Fundația Marii Piramide este pe bile fiind capabilă să suporte cutremure mari, precum și dilatarea produsă de temperaturi foarte mari. Vârful celor trei piramide era acoperit cu aur (paratrăsnet, antenă!). Inițial, mantaua exterioară era compusă din 144.000 de pietre, toate acestea fiind extrem de lustruite și plate, cu o acuratețe de 1/100 dintr-un inch. Grosimea pietrelor este de aproximativ 254 cm și au o greutate de cca 15 tone fiecare
TABLETA DE WEEKEND (100+6): ÎNCEPUTUL ÎNCEPUTULUI ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377829_a_379158]
-
și numele e preluat de la cineva străin/ purtătorul lui nici măcar nu s-a născut/ e izgonit dintr-un science fiction/ dar János crede că învinsul îl va revedea/ și chiar va trage învățăminte din aceasta va putea aduna praful de pe mantaua sa/ și acea zgură familiară de pe adidașii tociți/ în clepsidra prescrisă a sorții.” (Cartea de vizită). Lirica lui Károly Fellinger nu este una neapărat declarativă, dar în ansamblu acolo se ajunge. Fructul explodează în sâmbure, largă cuprinderera în simț, iar
DANIEL MARIAN DESPRE KÁROLY FELLINGER de BAKI YMERI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378022_a_379351]
-
Îndrăgostit de ce mi-a plăcut, Smintit, că eu chiar n-am vrut, Căci nu fizicul îmi place în sine, Ci tot ce-mi parvine de la tine... N-am planificat ca să-ți plac, Sărac.. doar cu tine mă îmbrac, Precum o manta a sufletului meu, Căci săracul știe doar numele tău.. Referință Bibliografică: săracul... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1465, Anul V, 04 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SĂRACUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376680_a_378009]
-
Și capătă pământul o lumină De diamante albe strălucind. Sub gheață rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios, Isi toarce iarnă fulgii în fuiorul Covorului regal întins pe jos. Ce maiestuos alai prin curți se-adună, Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi! Povești la gură sobei iar răsună. Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi. E noapte. Iese luna în înalturi Și scârțâie zăpadă sub picior, Ia forme promoroaca de pe garduri Sculptata de Maestrul artelor. Eu mă confund cu totul și
IARNĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373208_a_374537]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PRIMĂVARA MEA! Autor: Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015 Toate Articolele Autorului Primăvara mea! Ghiocei crescuți sub manta de nea, Deschid ușa, către primăvara mea! Sufletul, ea la viață mi l-a reaprins... Pe cerul primăverii, flori mi-a-ntins! Flori frumoase, flori anume alese, Ce din mătăsuri fine, voalul și-l țese. Să-l așeze noaptea peste
PRIMĂVARA MEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376231_a_377560]
-
Pe umărul nopții plângând, despletite. Își leapădă straiele arse în toamnă Și goale rămân sub a vântului strună; Privesc, cu durere, spre-a cerului Doamnă: Suava, măreața și palida Lună. Furtuna se tânguie-n brațele mele, Dorind să-și arunce mantaua departe; Prin râpe se-ascunde, privind către stele, Că tare ar vrea de noroc s-aibă parte. Se-ntunecă totul în jur și în suflet, Iar toamna de aur dansează pe creste; Se clatină-n ploaia cea deasă-al meu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
maramă, Pe umărul nopții plângând, despletite.Își leapădă straiele arse în toamnăși goale rămân sub a vântului strună;Privesc, cu durere, spre-a cerului Doamnă:Suava, măreața și palida Lună.Furtuna se tânguie-n brațele mele,Dorind să-și arunce mantaua departe;Prin râpe se-ascunde, privind către stele,Că tare ar vrea de noroc s-aibă parte.Se-ntunecă totul în jur și în suflet,Iar toamna de aur dansează pe creste; Se clatină-n ploaia cea deasă-al meu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
lumesc se îndreaptă nelimitat, sfidând imposibilul, spre explorarea inevitabilă a secundelor virgine, ascunse în misterul îndepărtat, învăluit în ceața nopții, printre fumul risipit al incertitudinilor, indescifrabil integral ochilor minții și percepțiilor senzoriale, secunde anonime îmbrăcate cu grijă și delicatețe în mantaua viitorului din spatele cortinei, ce urmează să își intre în rol imediat ce prezentul își joacă ultimul minut pe scenă, în spectacolul de lumini și umbre, culori, magii și stări, având loc în avalanșele de trăiri și emoții contrastante ale omenirii. ~ Cristina
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]