2,098 matches
-
Acasa > Literatura > Proza > SIMFONIA PRIMĂVERII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Zorii dimineții își pieptănau, unul altuia,genele răsfirate peste mantia primăverii din care se ivea,cu ochi umezi,zâmbetul jilav al câte unui bulb.Ce frumos înflorea pământul! Fiecare căscat era toropit de iubirea cu care Dumnezeu le atingea sufletul.Copacii își dezmorțeau gândurile sub privirea mugurilor,gângurind a prunci
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
visul pe sub o frunză părăsită de viață,cu plecăciunea-i cuvenită fiecărui tribut dat morții.Povești fuseseră îngropate în eternitatea care le dădea viață iar acum,fiecare trup născut le gusta pe buze,sevele-amare. Jucăuș,vântul le așeza pe umeri mantia lui caldă,primele petale ce le îmbrățișa ființa,aripile boțite în stoluri de vise sau praful de iubire acolo unde dragostea începuse să încolțească.Aerul fremăta de atingeri timide de iubire,de bâzâit avid de cunoaștere,de vechi melancolii îmbrăcate
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Ekphrasis, miniatură în mantia unui înger- Irina Lucia Mihalca Undeva în timp, ascult Vangelis, efigia zâmbetului tău rămas în palma mea, o
EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367123_a_368452]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Ekphrasis, miniatură în mantia unui înger- Irina Lucia Mihalca Undeva în timp, ascult Vangelis, efigia zâmbetului tău rămas în palma mea, o frunză memoriei furată, monada oglindită în creatoarea diadă. Esența de caprifoi prin culorile toamnei și-a mistuit sufletul, sleit de putere, prin
EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367123_a_368452]
-
mea, o frunză memoriei furată, monada oglindită în creatoarea diadă. Esența de caprifoi prin culorile toamnei și-a mistuit sufletul, sleit de putere, prin căutări de la izvoare sau începuturi. În inima lor și-au scris poemul bucuriei, ekphrasis, miniatură în mantia unui înger coborât pe urmele pașilor lor din constelația cosiței dedicată zeițelor. Șoaptele vântului, mesagerul primăverilor pierdute, adie poemul singurei lor respirații în lumina uitată, nălucirea unui tainic sărut în oglinzile cerului țes cuvinte, poeme de stele, din raze și
EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367123_a_368452]
-
tânăr reflectau speranța, acum prăfuite, citești printre rînduri, fum și pseudo-stele. Nu s-a pierdut, s-a rătăcit, dar această rătăcire e mai tristă ca pierderea. http://www.youtube.com/watch?v=nwDN2JggN2Y&NR=1 Referință Bibliografică: Ekphrasis, miniatură în mantia unui înger / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 182, Anul I, 01 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Irina Lucia Mihalca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
EKPHRASIS, MINIATURĂ ÎN MANTIA UNUI ÎNGER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367123_a_368452]
-
sunt în altă lume dar și aici, iubite, doar ție îți voi spune. Așa mi-a fost dat mie, de tine să n-am parte dar te-oi purta în suflet chiar și-n eterna noapte. ARIPI ÎN CEAȚĂ Ceața mantia-și întinde, a mea inimă cuprinde, și trec stoluri de cocori pe sub cenușiii nori. Aripi negre fluturânde, inimi triste, inimi blânde, suferind în astă viață pier stingându-se în ceață. Doar pe vârfuri, sus în plopi, frunze mai tresar ușor
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
timpului. Este interesantă evocarea timpului pământesc, finit, în care autoarea înregistrează pasiv anumite stări de conștiință predominate de afect. Poemul se detașează tocmai prin talentul cu care poeta reușește să comunice emoția. “Frunzele plouă/ în cadența timpului/ se aștern/ pe mantia pământului/ și mor/ uitând de zbor.../ Sufletu-mi plouă/ în tic-tac-ul vremii/ se aștearnă/ fără teamă/ cu-n zâmbet de mirare/ pe palmele Tale...” „Numai Tu ești” Vorbind despre cheia succesului spiritual, Adina Sas-Simoniak declară: „Îmi amintesc acum o rugaciune
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
vioară Să torc spre tine-n taină tandre șoapte De Sus să curgă dintr-o călimară Praful iubirii peste noi în noapte... Și lacrimi - bobi de rouă de pe flori S-adun pe buze-n dimineți senine Să mă-nfășor în mantii de culori Să uit de mine, tu să uiți de tine... Visare Miresmele de fân cosit Și dulce susur de izvor Mi-aduc în suflet plin de dor În chip de înger, om iubit. E-atâta liniște în jur Și-
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
coborât din cer Mlădițe de iubire în liniște-nfloresc Îmi dăruiesc credință, putere să mai sper. Pășesc printre petunii și salvii-mbujorate Begonii rozalii și dulci domnițe albe Ce-adună-n ele vise sublim înmănunchiate Corole împletite în minunate salbe. Pământul reavăn, cu mantii divine E sacră legătură și loc de-nchinăciune Trifoi cu patru foi zâmbește către mine Și mă îndeamnă tainic la dulce rugăciune. Doamne, sfințește-mi viața și dăruie-o cu pace Dă-mi bunătate-n suflet și-o mare de iubire
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
devine pentru actorii fideli ai răului un fapt greu de articulat cu concretețe. De fapt, nici nu are cum să se întâmple așa ceva, fiindcă închinăciunea grotescă la trupul simbolic al lui Baphomet, creatura înfășurată din cap și până în picioare în mantia repulsivă a urâciunii de a fi, le ocupă acestora întregul mod de a ființa pe șubreda treaptă de inferioritate în care sălășluiesc. Zeitatea hingherilor morții conține în atomul ei aspiritual postmodern un antinomism tipic interesant, fundamentat pe lipsa oricărui grad
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
Ungariei să ia sfârșit. Așa că nobili catolici maghiari au venit la București să ceară regelui catolic Ferdinand I, ca Ungaria și România, după unirea cu Roma, să formeze o unitate cu Polonia, împotriva hoardelor din Asia, a barbarilor atei în mantia roșie ortodoxo-comunistă. N-a fost să fie așa, din contră, ortodocșii moldo-valahi continua tradiția corupției, nepotismului turco-fanariot, masoneriei antilatină și țara se dezmembrează, fără aliați și fără să se tragă un foc de armă. Apoi românii revin în lanțurile grele
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (1) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363615_a_364944]
-
lac Rămas cu amintirea bărcii Și-a singuratecului bac. Mi-e dor de țurțuri, de troiene, De neuitatul derdeluș, De clopoței și cosânzene Îmbujorate la urcuș. Și te aștept, iubită iarnă, Cu albul pur să ne îmbraci Să-ți lași mantia să se-aștearnă Pe munți, pe văi și pe copaci! Început de iarnă Cu sărutu-ți alb și rece Ai supus toată suflarea Și-ai lăsat cu greu să plece Păsări ce umplut-au zarea... Apelor ce stau să-nece Le-
DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363739_a_365068]
-
și la Ermitaj Statuile de daci stau și așteaptă, Nu este orb mai mare decât cel Care nu vrea strămoșii să îi vadă. De secole dacii din parcuri Privesc trecătorii, mulți la număr, O pasăre se mai odihnește Pe faldul mantiei prinsă pe umăr. Iar în depozitele prăfuite, Câte-un păianjen țese pânză Pe umăr sau în palma unui dac... Cine să le poarte de grijă? Cine să le redea identitatea? Să le descifreze misterul Și să-i readucă acasă Simbolic
ISTORICI REPETENŢI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364691_a_366020]
-
unor ciume și boli cumplite, declarară unii. Sau era vremea unor prefaceri precum căderea unor imperii, poate chiar al celui Roman, spuneau alții. În fapt, cei mai autorizați să dea un răspuns erau chiar savanții din Alexandria care credeau că mantia neagră a lui Apollon umbrit de Selena, care trebuia să se arate în răsăritul imperiului împreună cu conjuncția planetelor erau semne de bun augur deoarece, declarau aceștia, rigoarea și ordinea aștrilor, dar și conjuncția lor era o perspectivă favorabilă pentru timpul
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
încingă ideile aprinse Și scântei să lase in slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de ghețar, Să pictez ramuri cu mii de diamante, Pe geana lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor, a inimii speranță. Iar gândurile cu vise poleite În raze de cuvinte sunt împletite. Pe dorul iubirii ce-n așteptări s-a stins, Îngheață speranța pe creștetul meu nins, De ani ce-n tâmple argintii
MAGIA IERNII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349633_a_350962]
-
dorit, Dar îngerii mașiniști m-au împiedicat s-o fac./ Cu bisturiul minții tăiat-am un pătrat însorit/ și-am privit scena celor ce tac”. („Spectacolul de dincolo de cortina cerului” pag.84 ) După un periplu prin lumea cuvântului înveșmântat în mantia metaforei, poetul Al Florin Țene salută „Întoarcerea statuilor” în dansul diafan al viselor poetice ființate în minunata sa creație artistică. Antonia BODEA Cluj-Napoca martie 2011 Referință Bibliografică: „ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ȚENE / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
pe paie, oile fată mieluții. Alb de Mărțișor- staulul înviorat de glasuri de miei Brăduțul din curte, care are vârsta lui Teo, s-a împodobit cu steluțe albe. Creștetul fântânii a-ncărunțit dintr-odată, iar ghioceii s-au îmbrăcat în mantie rece. Peisajul e strălucitor, zăpada s-a așternut peste tot. Splendoarea n-a durat prea mult căci zăpada mieilor e efemeră.Fulgii au fost topiți de razele calde ale soarelui primăvăratic. Căci e mare nevoie să crească plantele, să ne
MIEII ŞI ZĂPADA LOR de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349047_a_350376]
-
lucrează din greu” în parlament... Suntem în prag de Primăvară, mamă! Natura începe să prindă bio-culoarea veselă de verde proaspăt. Pomii înfloresc în grădinile gospodarilor prevestind venirea gustoaselor fructe. Ghioceii firavi se luptă din răsputeri să străpungă peticele răzlețe ale mantiei de zăpadă, pentru a fi văzuți de copii, culeși și dăruiți mamelor. Și pentru că sunt așa de plăpânzi, sunt sigură, mamă, că îi va ajuta și de această dată să răzbată, soarele din ce-în-ce mai arzător. Acum patruzeci de ani
SCRISOARE PENTRU MAMA de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349065_a_350394]
-
Acasa > Cultural > Modele > GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ȘI A ÎNVEȘMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1281 din 04 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Căutăm neîncetat ca firul strădaniilor noastre zilnice să nu aibă capete, ori noduri, ci doar câte o
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
câmp, din pădure, din ape, din vieți și idealuri, așternută cu slove populare zămislite din înțeleapta, dulcea și omenoasa cultură sătească a oltenilor. În mândra Oltenie viețuiește, culege, creează și glăsuiește cântec oltenesc, fiul de pandur Gheorghe Gheorghe. Îmbrăcat în mantia Vladimirescului, pe care l-a purtat cu cinste, spre cinstirea sa nepieritoare, neuitatul Liviu Vasilică, Gheorghe Gheorghe e un cântăreț de muzică populară oltenească urcat pe scenă ca un român mustăcios și mândru ce trăiește curat și cuminte la umbra
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
o soră. Relațiile noastre sunt afective! Cele două laturi ale vieții mele, cântecul și familia se „împletesc” și aș spune mai aproape de adevărul sentimentelor mele: se contopesc! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Gheorghe Gheorghe. A îmbrăcat mantia Vladimirescului și a înveșmântat spiritul în cântec / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1281, Anul IV, 04 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
zarea... amurgurilor coapte Mai ’naltă-mi pare-acum pădurea de salcâm Noiembrie... melancolia ta mă doare crud Tămâia serilor ce-au ars se face scrum Și vântul suflă versuri pe care nu vreau să le-aud Mărețul frig cuprinde tot cu mantia-i avidă Tăcerea ierbii vitrificată într-a lacului patină. Noiembrie...m-a săgetat privirea ta aspidă Mă lasă-ngândurat aceste zile și norii ce-au să vină. Mai zăbovesc cu mâna printre matele câmpii Sub brume strălucesc cristalele albite-n
NOIEMBRIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348702_a_350031]
-
și de lipsă de caracter”? Florica își fuma țigara și îi savura aroma, așezată pe o piatră care-i lăsa picioarele să fie scăldate de tivul valului ajuns la ele și absorbit apoi de nisipul umed. Șușoteala mării acoperită de mantia nopții, luminile reflectate în apă, jucăușe, veneau spre ea ca licuricii legănați de valurile mării, întreținându-i pacea sufletească și puterea meditației. Ce idee minunată să se așeze pe-această piatră! Venise pe funcție de șofer, să-și conducă fata la
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
rămăsesem locului ca în fața unui mormânt abia acoperit unde parte din mine se identifica cu ei. Mă stăpâneau regretele de cele făptuite, mustrată de conștiință, de masacrul făptuit. Pierdusem prietenia prietenilor mei, am avut sentimentul singurătății și învăluită într-o mantie rece, sufletul mi-a înghețat. Trăiam singurătatea, aceeași ca în zilele prezente resimțite de întreaga țară ... Eu de una singură, fără de prieteni, Ea de una singură dușmănită de toți. Însingurarea, această cumplită stare așezată pe umeri, mă întorcea spre casă
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]