40,419 matches
-
acționa organic". }inînd seama de această premisă antiideologică, pana cronicarului se mișcă grațios între imposturi. Adesea parcă fără a le căuta anume, fără crisparea unei campanii plănuite, ci cu aparența unor întîlniri întîmplătoare în cărțile pe care le examinează. Pe marginea Agendelor lui E. Lovinescu, publicate postum: ,ŤLa Sadoveanu. Tip imens, egoist și imposibil (nu mă condolează după mama, nu-mi mulțumește pentru articolul despre el)ť. Egoism care, peste un număr de ani, va consterna milioane de români!" Glosînd o
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
sensul de incomplet, dar și al succesiunii fluctuante, al revenirii. Regresia voluntară în memoria copilăriei nu are simplitatea rememorării exclusiv narative, ci este însoțită de o permanentă raportare la diferitele vârste și, prin urmare, capătă și o dimensiune reflexivă pe marginea "exuviilor" identitare. Corespondețele pe care le face vocea auctorială (discursul la pers. I alternează cu cel indirect de pers. a III-a) nu sunt întâmplătoare, deși au caracterul arbitrar al unei memorii inerent capricioase. De fapt, referința zero a nesiguranței
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
ca memorie, dar parte a profundei, adevăratei identități a Anei: "După ce m-am culcat prima dată cu un tip, / m-am gândit cu drag la trupurile mele de atunci: / unul de bebeluș chel, altul lângă o bicicletă, / apoi cel de pe marginea unui bazin, / cu puțină burtică și cu sânii ușor mijiți, / mai târziu cu forme ascunse, abia apoi unul banal, / ițit de sub bluza neagră de bumbac și de sub blugii ușor evazați. / Atunci, în acea seară de iarnă, le-ai avut pe
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
greu de spus cît este roman de ficțiune și cît realitate trăită, în condițiile în care la tot pasul apar referințe lesne identificabile în viața reală; mai degrabă se poate vorbi de organizarea romanescă a unei materii epice altoite pe marginea unor însemnări zilnice sau desprinse din paginile unui volum de memorialistică), înșiruire capricioasă de însemnări din epoci și de pe paralele geografice diferite, pigmentată cu vise, reflecții filozofice, estetice, politice, literare, volumul este o scriere compozită, asamblată după principii cvasi-suprarealiste, pe
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
zadar dai probă într-un fel mult mai plin de responsabilitate de identitatea ta de om, un om care merită să trăiască fără bănuieli." (p. 109). Aceasta este doar una dintre concluziile dramatice și tragice ale acestei cărți deschise, pe marginea căreia se poate glosa la nesfîrșit.
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
în același timp, ca într-un ceremonial magic, acținunea brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni absoluți și lipsiți de orice echivoc
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
ar fi putut constitui o falie a acestei antologii, de abia se observă în poezia lui Matei Vișniec: "eleganța stilistică" de care vorbea Alex Ștefănescu se conservă perfect, ba chiar și anumite leitmotive tematice rămân constante (figura "poetului"). Glosând pe marginea comentariilor acestui critic literar, el îl numea pe Vișniec "britanicul literaturii noastre", observație pe care aș amenda-o incluzând și poezia americană. Economia la cuvinte a lui Vișniec e prezentă și la englezul Philip Larkin (care, ca și poetul în
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
copiii care dorm pe trotuar (dar cum sînt părinții lor, la care se-ntorc cînd dă frigul?), vrăjitorii cu anunțuri la ziar (văzuți însă doar de pe scaunul de client). Deja însă, ele scot din cenușiul peisajului cotidian aceste figuri ale marginii Marelui Oraș care se hrănește cu ființe vii, un univers dacă nu, încă, o Curte a Miracolelor al fiecărui trecător privindu-se într-o mare oglindă deformatoare. Principala lecție a acestor peregrinări în căutare de subiecte: nu spuneți niciodată c-
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
a desfăcut-o pe-a mea.” Apoi mi-a făcut semn să privesc În spatele scaunului doamnei. Mi-am aruncat o privire Într-acolo. Într-o nișă din zid, sub poșeta doamnei, se zărea o cutie de bomboane Lindt. Dintr-o margine a sălii, un animator cu microfon, Încadrat de două femei tinere și drăguțe, ne-a anunțat Începerea tragerii la sorți pentru tombolă. Una dintre femei pescuia câte un bilet dintr-o cutie de carton, Îl desfăcea și-l pasa celeilalte
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
a unor persoane, devenite într-o vreme cartea de vizită a revistei pe care o conducea. Despre "metoda" lui Barbu în bătăliile cu adversarii literari, Dan Ciachir scrie cu umor: " pamfletarul este un ins care stă rezemat în coate pe marginea gardului și-l înjură pe omul care trece pe drum. Dacă acesta, în loc să-și astupe urechile și să treacă netulburat mai departe, răspunde, eventual se și oprește, i-a făcut jocul celui dintîi care atît aștepta. Și lui Barbu jocul
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
estetic (axiologic) trebuie să fie singurul care să gireze aprecierea creației, ceea ce nu prea s-a întâmplat în cazul scriitorilor basarabeni, decretați unii drept mari scriitori pentru alte merite decât cele literare. A. Suceveanu a vorbit și despre relația dintre "margine" și "centru", arătând că pentru mulți fenomenul literar basarabean a devenit azi o problemă agasantă, "a cincea roată la căruță", cum ar fi numit-o criticul Ion Simuț. Scriitorii basarabeni doresc să ardă etapele și să se integreze cât mai
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
e discoteca Flamingo, prin "80 și ceva era un club unde se asculta muzică decadentă occidentală; și mai înainte, în aceeași clădire se-ntîlneau la șuete ungurii din București " în "50-"60 fusese sediul comunității maghiare. Kilometri buni mai încolo, la marginea orașului, comisiile de recensămînt se străduiau să-i convingă pe țiganii strămutați la bloc să intre în noile lor apartamente; s-au instalat pînă la urmă, dar numai după ce și-au acoperit parchetul, în toată casa, cu un strat gros
Manualul Bucureștiului optzecist by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12752_a_14077]
-
grupului: "să nu vii cu o chestie pompos intelectuală sau Ťimplicată existențialť ori, la polul opus, să te apuci să notezi o fază 100% realistă. Ideea era să scrii, dacă se poate, despre nimic, să aberezi cât mai spectaculos pe marginea Ťcăcaturilorť, a lucrurilor mărunte." Atât doar că mai nimic spectaculos în discuțiile leneșe ale grupului de prieteni, toate poveștile sunt banale. De aceea autorul insistă pe metaforă Peșterii din final cu "povestea despre orice poveste posibilă, o ficțiune despre Ficțiune
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
porți multe, din spatele cărora îi poți privi, aproape neobservat, dar mereu bănuit, pe cei de afară. Decorul bine compus, firesc și comun, al unui rai domestic contemporan, de lume mică, dar nu închisă, cu ritm și istorie proprie, izolată la marginea unei lumi mai mari, din care-i sosesc neîncetat legendele. Personajele? Mai toți foști oameni ai muncii la uzinele statului și familiile lor, oameni conturați din cîteva gesturi și replici îngroșate, păpuși ale unui teatru nu neapărat ridicol. Nu autorul
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
doar un personaj pătrunde și care devine subiect de speculații și de fabulă. Dar peste acestea e suprapusă o altă lume. Talentul lui Dan Lungu nu e doar unul literar, Raiul găinilor are o miză mult mai largă. Lumea de margine e un spațiu interesant sociologic și antropologic, de aici un ochi atent prelevează eșantioane comportamentale, periferia e spațiul privilegiat care permite acest lucru, pentru că totul se vede aici în formule îngroșate. Iar marginea nu e strict una geografică, de oraș
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
o miză mult mai largă. Lumea de margine e un spațiu interesant sociologic și antropologic, de aici un ochi atent prelevează eșantioane comportamentale, periferia e spațiul privilegiat care permite acest lucru, pentru că totul se vede aici în formule îngroșate. Iar marginea nu e strict una geografică, de oraș provincial, ci, într-un anume sens, și una istorică. Povestioarele de pe Strada Salcîmilor se lasă imediat situate în timp prin detalii ușor de recunoscut: sîntem în perioada de acum, în anii pe care
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
prejudecățile scriitorului român educat de Europa Liberă sînt mai puternice decît adevărurile proclamate de mine" (p. 385). Reabilitatea ficțiunii este o carte gravă, a temelor cu adevărat importante în cultura română, la începutul mileniului III. Este o carte incomodă, pe marginea căreia se poate glosa la nesfîrșit, multe dintre ideile ei putînd să devină teme de colocvii și simpozioane. Putem să fim sau nu de acord cu explicațiile lui Ion Simuț. Problemele ridicate de el în acest foarte provocator (în sensul
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
îndemnul lui Kogălniceanu potrivit căruia trebuie criticată cartea, nu persoana care a scris-o), eleganța stilistică, logica impecabilă și argumentarea fără cusur. Chiar dacă subiectele despre care scrie sînt foarte delicate (Jurnalul lui Sebastian și întreaga dispută declanșată de el pe marginea antisemitismului românesc, controversata și, pe alocuri, scandaloasa carte a Alexandrei Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'oublie du fascisme, cărțile despre viețile lui Mircea Eliade, și Eugčne Ionesco, literatura proletcultistă, chestiunea revizuirilor), cronicarul își domină în permanență textele supuse analizei. El
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
Gina Sebastian Alcalay Un mare scriitor îmi spunea, nu de mult, că o singură dată a simțit nevoia să publice un text explicativ pe marginea romanelor sale, și anume atunci cînd a realizat că unul din cele mai izbutite și complexe dintre ele, putînd fi citit în cîteva chei complementare, dintre care cea metafizică nu era cea mai puțin importantă, fusese insuficient înțeles. Nu cred
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
istoriei. Prin stil și viziune, Shan Sa este o scriitoare clasică. Serioasă, dar nu mai puțin autentică, romanciera este dotată cu simț tragic și pudoare cum doar la scriitoarele secolului XVII francez mai întîlnești. Aș putea să glosez mult pe marginea raportului dintre individ și destinul lumii manifestat în literatura lui Shan Sa. Personajele ei sînt consumate de vina tragică pe care mersul istoriei o actualizează mereu pregnant. Ceea ce le-ar putea salva, dragostea, rămîne în sufletul lor ca cenușa după
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
Caragiu, Meryl Streep... Cu câteva săptămâni în urmă am văzut-o în mult discutatul film al lui Mel Gipson, Patimile lui Hristos. N-am să înțeleg niciodată cum au reușit atât de mulți comentatori, angajați în înverșunate dispute ideologice pe marginea filmului sau scufundați în veșnicul lor narcisism, de experți care zâmbesc ironic la apariția unei producții cinematografice de succes, să uite de extraordinarul rol pe care îl face Maia Morgenstern. Numai Cristian Bădiliță, cu sensibilitatea lui de artist, a exclamat
Maia Morgenstern în orice rol by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12857_a_14182]
-
ale Adevărului literar și artistic (596/2001), traducătoarea Margareta Șipoș publica niște fragmente incitante din cartea pe care o anunța în curs de apariție la editura Albatros, Apele tulburi ale "Donului liniștit" a ucraineanului Aleksandr Korabliov. }esută în întregime pe marginea "enigmei secolului XX", aceea a paternității Donului liniștit, cartea s-a lăsat parcă înadins așteptată, editura creând (voluntar, involuntar?) un suspans "complice", spulberat abia de curând, prin publicarea mult râvnitului volum. Autorul acestuia, conferențiar la Universitatea din Donețk (Ucraina), semnatar
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
nelegate. Din rănile de la frunte și bărbie îi curgea sîngele. Îi spuse grăbit ceva lui Jonas, aparent cerîndu-i să taie farurile, dar era prea tîrziu. Pe drum, în spatele lor, se auzi o frînă masivă de motor. Jeepurile urmăritoare traseră la marginea curbei și din ele coborîră, unul după altul, bărbați în uniforme și cu cagule de schi. - Poliția cu cagule, zise Chip. Mi-e greu să văd ceva pozitiv în chestia asta. Fordul se răsturnase într-o mlaștină înghețată. În lumina
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
săi există o clauză potrivit căreia, în cazul unei înfrîngeri cu mai mult de două goluri diferență, patru jucători, aleși prin tragere la sorți, vor fi obligați să asiste la un spectacol de operă), autorul glosează cu trist umor pe marginea virtuților profilactice pe care le-ar putea avea lectura în descurajarea activităților criminale: "Perspectiva că s-ar putea alege cu o condamnare la Dostoievski (Ťcinci ani de Frații Karamazovť) sau la Joyce (Ťzece ani de Uliseť) ar putea face din
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
concert Ah, perfido). Tremurau toți de frig și nu pleca nimeni, și strigau că nu le e de ajuns. În livada cu măslini nu era frig, deși - noaptea - răcoarea mării poate uneori să-nfioare. Sunau cicadele - "la concurență" - din arborii de pe margine, iar Boreu, vorba lui Călinescu, "devenise pervers". Vuiete de vânt furau uneori sunetul, totuși nimic n-a putut acoperi strălucirea din Allegro moderato și vivacitatea Rondo-ului final, nici suplețea părții a doua (Andante con moto). Iorgos Konstantinou a urmat
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]